licurici şi timp

Gândurile îi năvăliseră greierului în cap într-o seară, când nu putea aţipi din pricina unei priveghetori care-i împuiase capul cu cântecele ei, de sus, din copacul supt care dânsul se odihnea. "Mă rog, n-aş putea-o vedea şi eu pe dihania asta? Ce neam aşa de obraznic sa fie?" se întreba greierul. Şi cum numai de întrebat se putea întreba singur, ca să afle şi-un raspuns, îşi puse în minte să iscodească pe o lăcustă, deşi numai la gândul că avea să vorbească unei obrăznicături, care îndrăznise să se întreacă din sărit cu el, îl apucau furiile. O căuta totuşi şi n-o găsi. "Fireşte – gândi greierul – lăcustă şi să stea acasă – dracul a mai văzut!" Şi cum luna se ascunsese într-un nor, rugă pe un licurici să-i lumineze calea. Şi, aşa, se întoarse.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Cântăreţul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să naştem fluturi

Azi să naştem fluturi
rătăcind pe ceas efemeride clipe
în ora noastră

şi gândacii sunt frumoşi

striviţi sub papuc
lasă umbre diforme
să nu-i naştem

păianjenul îşi decoltează
în timp pânza flămândă
să naştem muşte?

licurici să naştem azi?
avem nevoie de lumină
când dragostea e pe întuneric?

să-i naştem mâine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarna

Licurici să cadă
peste trupul meu,
noaptea când se-aprind
stelele, noian,
Eu să sap fântâni
dincolo de ele
şi privind prin lună
ca printr-un ochean,
Să mă-nalţ o clipă
până-n poarta zării
îmbrăcată toată
în al iernii voal,
Iar când mă voi strânge-n
gheme de lumină
să încep a ninge
lacrimi de cristal.
Şi de le-ating ramul,
albul viscolind,
să roşească pomii
când zăpezi voi cerne,

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Victoria Glodean
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Noaptea e plină de stele,
Universul ni-l descrie,
Printre ele gânduri grele,
Ce se pierd în Galaxie.

Din pământ greierii cântă,
Parc-ar fi horă de nuntă,
Licuricii îşi fac loc,
Luna intră şi ea-n joc!...

poezie de Andrei Ilie Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul focului

În fabula verde şi calda-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu braţe,
şi muguri îmbii, cu mlăditele prinzi.
Descânzi dintr-un basm vegetal, al răsurii?
Ia seamă să nu te aprinzi
cum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii.
În chipuri atâtea, flacăra-ntâmpină pasul
oricarei fapturi pământene,
şi drumul i-atine şi ceasul.

Îmi spui:
"Nimic nu s-aprinde, şi nimeni, de raza de luna".
Şi-n galeş surâs înfloreşti mulţumita, crezând
că sorţii îi stai împotrivă, oricând,
c-o sagalnică vorba.
Îngădui răspuns înălţat peste timp, peste loc?
Fapte, o, câte-aş putea înşira,
ciudate-ntâmplari risipite prin cronici,
marturii de legendă, ce-arată
că sunt cu putinţa şi un asemenea foc,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

atingerea mea
toate razele lunii cu licurici în zbor
tu îmi spui
relaxat să respir
suntem veşniciei clipa
nu eşti
din întâmplare lângă mine
nu eşti
nu te las în umbră
mai bine să te doară lumina
pentru ceea ce iubeşti

poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuim într-un Univers în care atomii sunt confecţionaţi în centrele stelelor; unde în fiecare secundă se nasc 1000 de sori; unde viaţa este declanşată de lumina solară şi de fulgere, în aerul şi apa planetelor tinere; unde materia primă pentru evoluţia biologică este făcută uneori prin explozia unei stele la jumătatea drumului peste Calea Lactee; unde un lucru aşa de frumos ca şi o galaxie se formează de o sută de miliarde de ori - un Cosmos de quasari şi quarci, fulgi de nea şi licurici, unde ar putea fi găuri negre şi alte universuri, şi civilizaţii extraterestre ale căror mesaje radio, ajung în acest moment pe Pământ. Cât de palide sunt prin comparaţie afirmaţiile superstiţiilor şi ale pseudoştiinţei; cât de important este pentru noi să urmăm şi să înţelegem ştiinţa, acea strădanie caracteristică omului.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac

Buchet imens de liliac, in noapte.
Flori grele, lacrimand tacerea
Lasata, incet, pe lume.
Se stinse luna, se aprinse
O lumina verde, mica, langa mine.
E licuriciul care, harnic,
Imi spune "noapte buna"
In fiecare seara, cu drag.

Urarea lui, gandul lui
Ma invaluie in parfum,
Parfum de liliac
Mov, roz, alb...
Si sufletul e plin de
Dorinta de a-l ocroti
De a-i prelungi trairea.

Nu pleca, licurici de mai,
Te rog, mai ramai
In gandul meu,

[...] Citeşte tot

poezie de Rada Rancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

De veghe în al timpului turn

Stau rezemat cu spatele de al timpului turn
în care, necontenit, un clopot tot bate
spre neodihna mâinii care mă sprijină de aer
şi a talpei ce opreşte a lutului zbor,
ce zădărniceşte marea universului roată –
nu ştie nimeni de când se-nvârteşte
ca să ţină odată-n căuş
strigătul de sete obosit de atâta urcuş –,
animal ce-şi leapădă la fiecare pas haina
şi la celălalt alta i se aşterne în drum.

Neastâmpăratul licurici mă va pierde
printre veşti de-ntuneric şi de răcoare.
Paznicul luminii se apleacă peste zori,
strigă neodihna neînvinsului somn
care cu zmeul a stat milimetric la trântă...

Un alt stăpân tot caută prin vremi neodihniţi sori
peste care, încă nimeni, nu s-a declarat domn.

poezie de Aurel Ştefan Drăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul credinţei

În palma mea se află clipa
cu arome de primăvară
şi culoarea ochilor tăi
descântaţi cu iarba fiarelor
în vraja nopţii
luna îşi ascunde privirea
sub veşmântul de stele
privirile ard ca o torţă
în valul tăcerii.
Zâmbetul se desface în două
şi se prelinge
în apa izvorului îndrăgostit
se deschid cărări ce urcă
printre brazi
la a călugărului stâncă
unde floarea de colţ suspină
sub mângâierea licuriciului
iar clopotul îşi spune rugăciunea
în turnul de veghe al schitului.
În aer pluteşte sărbătoarea

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele nopţii

Când umbrele serii coboară uşor
şi noaptea în zvon se preface,
a zilei căldură, ca pasărea-n zbor,
dispare ca norul ce tace.
Ce forfotă moare prin lunci şi zăvoi,
izvorul se-opreşte şi zace
de dorul că zarva s-o pierde-n puhoi
şi totu-n tăcere s-o face.

Îndată se-aude un cor de brotaci
şi liniştea nopţii o curmă,
se-ntrec la cântare ca nişte ortaci
cu graba ce-i mână din urmă,
iar greierii, mari pişicheri îndrăzneţi,
viorile îşi acordează,
prin iarbă ei sunt cei mai buni cântăreţi
şi tot simfonie brodează.

Mii felinare licuricii aprind,
feerică noapte de vară,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere...

Te aştept cu braţele deschise
Am mii de lucruri ca să-ţi spun
Să depănăm trăiri şi vise
Să-mi fii Regină, eu nebun.

Să stăm în parc, la o terasă,
Să iau o bere, tu un suc
Să-ţi ridici voalul de mireasă...
Să fii fecioară, ca-n trecut.

Să pierdem timpul... Bani de costă,
Putem să-l cumpărăm din nou,
Să facem noapte, zi anostă...
Să fii tu zână, eu erou.

Să-mi dai lumina ta de zâmbet
Să mă aprinzi, să îţi fiu far
Când licuricii pleacă în zumzet...
Să ne mâncăm, la un grătar.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străluceşte toamna bobilor de brumă

Ceru-i limpede şi marea tot aceiaşi ca în poveşti
Pescaruşii aud chemarea inimii ce lacrimează
Poartă salbe licuricii, când prin iarbă se aude trupul tău
Cum trece apa, colorându-se în secunde
Şi cum stăm privind apusul,
Răsăritul tot răsare luna - pare o întâmplare
Stelele sunt chipul tău
Tot mă doare o nemişcare între apă şi sărut
Chipul tău atât de alb al luminii de început
Se trezesc în flori de cireşi
Vântul în mlădiţe.
Sumă în zăpadă
Străluceşte toamna bobilor de brumă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei vecine pesimiste

Flori au invadat castanii,
Aroganţele-s profunde
Umbrele... ignoră anii
Şi se dau a fi rotunde.

Licurici... cu felinare
Şi sclipiri diamantine,
Caută... prin buzunare
Plata stelelor virgine.

Trei vecine, pesimiste,
Neiubite... de trei luni,
Pun adresele-n reviste
Pentru tinerii nebuni.

Sufletele... încă speră
A zbura, către frumos,
Spre-a ispitelor himeră
Cu plăcere... şi folos.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, cuibărită în palma mea

Când toate venele te dor şi toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrăţişează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc poveşti
Pe zi ce trece eşti mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopţii
Îmi las privirea să plutească la colţul porţii
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezeşti, visând.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi...

dacă ai fi cu mine acum
ai putea cuprinde-n pumn
toată bluza de mătasă
si-ar rămâne pielea arsă!

intre mână si picior..
ar fi calea stelelor
cu sclipiri de licurici
noaptea-n codru pe furiş!

dacă ai fi cu mine acum
timpul s-ar opri din drum
te-aş preface in izvor
mi-ai spăla faţa de dor!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora la care poeţii se sinucid

Pe creştetul munţilor
perdele de licurici de alabastru
par ferestrele unei metropole pulsând de viaţă
ascunsă de mantia de catifea iarba
plânge cu lacrimi de rouă
fremătând sub mii de arcuşuri
ce frumos e pe Pământ
la ora la care
în oraşul ce fumegă tăcut precum un crematoriu
poeţii se sinucid.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiriduşi şi fulgi de zăpadă

Pe sub scârţâitul portiţei
fulgi de zăpadă
trec,
alergându-se şi ascunzându-se
unii de alţii
ţinându-se de mână şi
învârtindu-se
până adorm pe stratul de omăt

spiriduşi aprind luminiţe
în trunchiurile vechilor copaci
cu licurici
ce se scutură
de amorţeala nopţii îngheţate
şi pâlpâie somnoroşi
prin ninsoarea cernută

o creangă încărcată de zăpadă
strănută
la suflarea vântului

[...] Citeşte tot

poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâierea apei

Am fost la apa Caraşului şi am mângâiat iarba,
O pasăre mi-a trecut prin vis,
Te cunoaştem demult
Au trecut un secol, două, pe cer sunt numai stelele,
Sclipind în zarea către paradis
Nu înţelegi că ninge?
Şi mâna ce te mângâie a înverzit un pic
Atâtea veri pribege se ascund în ploi
Ne ştergem uneori de timp în marea de cuvinte
Am fost la apa Caraşului
Din Odiseea lui Homer peşti galbeni se sărută cu nuferi pitici
Se aprind pe dealuri flocuri în câmpuri cu licurici
Noi nu mai suntem calzi!
Aici sunt substantive ce ning spre verde.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfat

În geam răsare luna plină,
Sufletul îmi este golit de lumină,
Acum se întâmplă o bucurie,
Crăiasa nopţii îmi vorbeşte doar mie.

Ascult tăceri, poveşti inedite,
Cu luna la sfat îmi par infinite.
În tâmple îmi bat ciocane de dor
Aş vrea sa te strig, dar glasul mi-e gol.

Doar tainele nopţii sunt simple şi grele
De vrei să înţelegi, vorbeşte cu ele,
Aşa cum odată, copilă fiind
Priveam la fereastră copaci adiind.

Şi greierii cântă prin ierburi de vară
A lor armonie răsună în seară,
Prin toată peluza sclipesc licurici,
O, tu, lună plină, mai stai pe aici!

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!