licurici şi zbor

Intervenţie solară

Când se pune zi să răsară soare,
Cum de păsări multe, multe, încântătoare
Ştiu că ne-am trezit vise şi timpane
Să tânjim la zbor note diafane?

Şi cum de ştiu florile să reînflorească,
Să-şi deschidă bulb, văz să împodobească
Cu culori, parfumuri, să înfioare piele,
Iris, gust, narine, gând fără zăbrele?

Iară Luna rece, cum de ea se culcă?
Licuricii nopţii ce de-amor exultă,
Pleacă unde? Oare-s şi ei tot la fel,
Lumini efemere? Tot soare-i fidel?

De ce totu-n viaţă-i datorat la Soare?
Întuneric, noapte, nu-s oare eroare
Să-njumătăţească timp şi aşa puţin!?
Ştiţi s-oprim orgia?... Cum să intervin?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg adânc...

Se-aşează seara, pe-un final de portativ de mandolină,
Într-un adagio pâclit cu note-n stinse triluri
Apuse-n penele din calde cuiburi şi-nceput de lieduri
În avant premiera de spectacol, sunet şi lumină...

O piesă de argint, cu lustru-n Lună, se preface-n far
-O prismă de oglindă de mister de la cuptorul zilei-
Cu aprinderi de simţiri ce curg pe firele idilei
În străluciri de buze în făclii, pupile-n licăr şi sărut-nectar...

Nu mai e cheia sol, e-un fond de "cri" în deluviu
Din zeci şi mii de greieri încântaţi de-amor
Ce-nalţă verzi-albastrele luciri, de licurici în zbor...
Se culcă fericirea-n adiere fină, peste corpuri în preludiu.

Pământul tot inspiră-n geamăt şi suspine
-Pe-un portativ de paralele şi meridiane- în ecou
La strigătu-mi dezlănţuit, infim, ce-i sunt erou...
Eterul, către Univers, un uriaş solfegiu planetar devine!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A căzut Luna în lac...

A căzut luna în lac...
Şi-ale ei raze în larg,
Când faţa i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.

Liniştea nopţii îi adâncă,
Şi tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neaşteptat
Liniştea neagră a spart.

Este o şoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care şi-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea ocupă un spaţiu mult prea strâmt

poate unde sunt atâtea dureri în inima mea
încât nu mai ştiu cum de încape
şi puţinul acela de beatitudine
timidă
poate cumva supărată
pe cât de multe lacrimi adun
din zborul crud al buburuzelor
sau din treceri albe de licurici
prin noapte
ca şi cum minunea acesta de viaţă
ar sta la murat

mă cert uşor şi apoi râd descătuşat
ca un saltimbanc care a reuşit saltul mortal
din prima naştere

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp cu ploi de maci

Unde să merg, unde să vii când doar iluzii ne suntem,
Surâs crispat pe chip durut, strivit de dor ca de-un blestem,
Paşi neritmaţi, vis de-mprumut, nori de-ndoială în priviri,
Caleşti de freamăt, zbor tăcut în răsărit de-nchipuiri.

Poveste pusă-n acoladă de zei păgâni, străini şi goi,
Amestec de pelin şi cer cu îngeri răstigniţi în noi,
Necruţătoare neiertări, inseparabile visări,
Vers necitit dintr-un poem, definitive neuitări.

Eu, licuriciul unui vis, parfum de lotus pătimaş,
Răscumpărat de-un curcubeu, salvat de vânt şi ger vrăjmaş,
Nedivizat de stări de fapt, de legi proscrise sau furtuni,
Iubind etern, adevărat, sfinţit prin har şi rugăciuni.

Tu clipă veşnic peticită cu-ntârzieri fără răspuns,
Un joc al sorţii răvăşite, fără-nţeles, de nepătruns.
Striveşte lacrima-ntre gene, nu suspina, fii fericit,
Îngroapă culpa şi dorinţa, descântă visul ne-mplinit!

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarnă

Am pictat iarna pe o pânză întinsă,
Cu troiene de sidef peste câmpii,
Pădurea-ntreagă este şi ea ninsă,
Cu brazii îmbrăcaţi în dalbele ii.

Stelele, ca nişte roiuri de licurici,
Strălucesc pe bolta ce geme de ger,
Viscolul rece pocneşte din bici,
Zburând peste nea ca un gand pasager.

Lupi plumburii merg pe cărări,
Cu gurile mari şi ochi de rubine,
Gândul meu zboară în patru zări,
Şi oriunde ar pleca, ajunge la tine.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Ca un condor mă înalţ spre ceruri,
să ajung la tine fiică şi la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
şi iar zbor şi iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieţi,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor şi cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului şi al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul şi vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost aşternut
stelele surorii în noapţile-mi reci,
Luna m-a privit şi mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosteşte Speranţă...

Rosteşte Speranţă când luna e nouă
şi fir de păianjen în tremor sfinţit
descântă lumina stropilor de rouă
sub ochiul icoanei nicicând aţipit.

Rosteşte Speranţă când mărul dă-n roade
şi gândul ţi-l pune pe un colb de stea,
ascultă vârtejul iubirii ce arde
când cerul coboară spălând vina grea.

Rosteşte Speranaţă când frânt este zborul
şi vezi cum se zbate pleoapa în zare,
rosteşte Speranţă şi-asculta bujorul
cum i se tulbură seva în floare.

Rosteşte Speranţă când pacea-i stăpână
şi vezi licuricii cum umblă pe cer,
ascultă îngerii scoţând din fântână
stropi de luceferi pentru ochiul stingher.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei

Ochii mei ţi-au dăruit
sclipirea stelelor
prin albastrul infinit
din adâncul mărilor.

Ochii mei te-au dorit
vis de fată-ndrăgostită
prin reveria de argint
din privirea adormită.

Ochii mei ţi-au visat
dorinţele sufletului
prin aleile din parc
din rătăcirea gândului.

Ochii mei te-au urmărit
al primăverii zefir
prin zborul liniştit
din licuricii de safir.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Seceleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei vecine pesimiste

Flori au invadat castanii,
Aroganţele-s profunde
Umbrele... ignoră anii
Şi se dau a fi rotunde.

Licurici... cu felinare
Şi sclipiri diamantine,
Caută... prin buzunare
Plata stelelor virgine.

Trei vecine, pesimiste,
Neiubite... de trei luni,
Pun adresele-n reviste
Pentru tinerii nebuni.

Sufletele... încă speră
A zbura, către frumos,
Spre-a ispitelor himeră
Cu plăcere... şi folos.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plămadă de vise

Apăsări de gene de pe la Moş Ene
Zbor de licurici, lacrimi de furnici
Licăriri de stele, dans suav de iele
Acorduri de lire, clinchet de potire
Zbor de buburuze, sărutări pe buze
Cunună de laur, lunecări de plaur
Iz de tuberoze, sfieli de mimoze
Pe ram, mâţişori, cârduri de cocori
Pulbere de soare, fulgi albi de ninsoare
Grăunţi de polen, culori de desen
Zboruri efemere, falduri de himere
Roua dimineţii, zâmbetele vieţii
Miesme de roze, fete cu cloroze
Salt de căprioare, susur de izvoare
Ape în cascade, ploaia care cade
Plutiri de acer, munţi până la cer
Planeta albastră, muşcate-n fereastră
Unduiri de şolduri, peste ape poduri
Primăveri în floare, zorele în soare
Scoici în cochilie, cânt şi veselie

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La coasă

Trag de coasă prin dudău
între viaţă şi între hău,
cad stamine cu albine
un for roşu mă întreţine
şi cosim la pas, în doi,
şoapta zborului de foi.
Inima o simt cu palma,
brazdele polog de-a valma.
Se înşiră ca pe aţă,
cad mărgelele pe faţă.
Claie, stog, fânul se întinde,
serile cui le voi vinde
Că-n desişul ăstei ierbi
mi-au crescut pegaşi din cerbi...
Ici-colo un licurici,
muşuroaie de furnici,
toate gândurile mele
sunt un stol de rândunele,
şi pendulul peste hău,
taie bine, taie rău...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uranică

biroul de presă al fiinţării
mi-a trimis informare legalizată

coaste de ger acoperă pulsul destinului

în mâinile tale iubite creierul se face amnar
cremene sângele
inundă cu flăcări axa timpului
zvârcolirea
din tumoarea oglinzii
locuirea în nume casantă ca şi atingerea noastre de viaţă

prins în ventuza vidului carnivor nu-mi extirpa sorii din degete
în coapsa ta devin răsuflare
împing pereţii de aer cu sufletul
sparg blocada furtunilor
nopţi tatuate cu licurici vorbitori
mi se scurg impudic din omoplatul zborului
odată cu zorii

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştişorul Betta

Dintr-un univers creeat de o minte visătoare
"soarele răsărea, mult mai frumos din mare"
Dar peştişorul Betta citea în continuare
Având şi multe întrebări pentru marea desfăşurare,
Despre acel roman scris de străinul caracatiţă
Ce niciodată în viaţa lui nu a facut alianţă,
Cu captivitatea, în care se nascuse peştisorul
Ce studia la şcoală poveştile de-a zborul.
Notele lui scădeau pe zi ce trece tot mai mult
Din pricina întrebărilor ce-l lăsau pe profesor mut.
Exmatricularea era pedeapsa finala
Pentru a învăţa cum să se poarte la şcoala!
Şi într-o seară pe neaşteptate se vede luat pe la spate
Şi băgat cu mare grijă, în punguţa cu apă şi apoi într-o valiză.
Pe semne că avea mulţi colegi exmatriculaţi
Ce-l priveau din alte pungi, nevinovaţi
- Dar voi ce faceti? cum ati ajuns aici?
Întrebă peştişorul fără a primi replici,
Căci răspunsul era mut, nu se vedea decat mima,
El săracul nu a priceput de ce se schimba clima

[...] Citeşte tot

fabulă de Cristian Harhătă
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uranică

tatuaj de stele

biroul de presă al fiinţării
mi-a trimis informare legalizată

coaste de ger acoperă pulsul destinului

în mâinile tale iubite creierul se face amnar
cremene sângele
inundă cu flăcări axa timpului
zvârcolirea
din tumoarea oglinzii
locuirea în nume casantă ca şi atingerea noastre de viaţă

prins în ventuza vidului carnivor nu-mi extirpa sorii din degete
în coapsa ta devin răsuflare
împing pereţii de aer cu sufletul
sparg blocada furtunilor
nopţi tatuate cu licurici vorbitori
mi se scurg impudic din omoplatul zborului

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Chindea Maria
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta aceasta

Înroşite clipe... descifrează dorul,
Ridurile vremii spaimele ascund,
Clipoceşte încă-n simfonii izvorul
Coborând aiurea, vesel şi rotund.

În alcovul tainic scânteiază vise,
Se aprind luceferi, zboară licurici,
Orizonturi calme par a fi... trimise
De-ndrăzneli abile, pline de lipici.

Ploile de fluturi... scutură destinul,
Pulberi de aripe curg peste soroc,
Dantelate bluze dezgolind puţinul
Toarnă-n aşternuturi, patimă şi foc.

Năvăliră furii... lacomi... dimineaţa,
Ca o şoaptă ninsă de atingeri vii,
Palmele-s olarul, buzele dulceaţa
Alergând prin trupuri, mii de bidivii.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta aceasta

Înroşite clipe... încrustează dorul,
Ridurile vremii spaimele ascund,
Clipoceşte încă-n simfonii izvorul
Coborând aiurea, vesel şi rotund.

În alcovul tainic, scânteiază vise,
Se aprind luceferi, zboară licurici,
Orizonturi calme... par... a fi decise
De-ndrăzneli abile, pline de lipici.

Ploile de fluturi... scutură destinul,
Pulberi de aripe curg peste soroc,
Dantelate bluze, dezgolind puţinul
Toarnă-n aşternuturi, patimă şi foc.

Năvăliră furii... lacomi... dimineaţa,
Ca o şoaptă-ncinsă de atingeri vii,
Palmele-s olarul... buzele dulceaţa
Alergând în trupuri, mii de bidivii.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţi de lut

Mi s-a prins călcâiu-n scai, când spre stele mă mânai, ca pe-o turmă de iluzii,
Macii sângerau tacit, prea târziu au înflorit, pe o mare de confuzii.

Şchiopătând, printre scaieţi, numai licuricii beţi, de blestemu-atâtor iele,
S-au oprit din luminat şi am stat cu ei la sfat. Aveam zborul în atele.

S-a făcut târziu în noi, ca-ntr-o noapte cu strigoi şi s-au încruntat copacii,
Aruncând cu verde-n sus, suspinau după apus; se hrăneau cu el toţi dracii.

O bucată de-asfinţit, dorul mi-a mărturisit şi l-am aşternut pe gleznă-
Era linişte de rai şi-n câlcâiul meu şi-n scai, numai cucuveaua-n beznă,

Un reqviem mai îngâna, mai murise înc-o stea, tocmai când ploua cu stele...
Vino noapte, să mai uit, dimineţile de lut, când răsar printre zăbrele!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine să mai deschidă ferestre pe lună

când toată lumea e ocupată cu driblatul iernii
până şi oamenii de zăpadă devin luptători galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine ştie ce păşuni
se luptă să înflorească precum trifoiul cu patru foi
înainte de orice alt potop
iar eu mă chinui cu un amnar pe o iască de suflet
să aprind beculeţe în univers
prin cine mai ştie ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosaşii
de fluturi poţi să te ocupi tu că ai ochii frumoşi
apoi îmi întind cerul să odihnească un pic
între două furtuni parcă din ce în ce mai lungi
şi un armistiţiu preţ de un curcubeu
nu ştiu dacă pasărea de foc şi-ar vinde zborul
pe o lume albastră
cum nu ştiu câţi copaci şi-ar dori să ardă
doar ca să pot visa eu
.
între timp descânt codrilor de muguri
şi îmi ascut securea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Fulgi de lumină veghează Cetatea Vieţii
Dansează graţios, minuţios pe ringul regal
Al unui nou apus, uşor sfios şi puţin neclar.
Ah, ochii uriaşilor munţi, săracii, semeţii!

Orbiţi de fascicule de lumină prelucrată
Munţii adorm în braţele nopţii târzii.
Licuricii uitaţi în zare se ascund prin vii
Îmbătaţi de atmosfera feerică şi-nmiresmată.

Luna îmbracă acum rochia dantelată
Pregătindu-se de nunta mult aşteptată
Cu mândrul Soare, mandru' Crai
Ce-i cântă dulce-o romanţă la nai.

Particule fermecate, atinse de aur celest
Rup tăcerea lumii şi zboară către est,
Spre altarul rafinat al amiezii
Împodobit cu elegantele frezii.

[...] Citeşte tot

poezie de Elena Creţan din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!