lieduri

Mama

prima dată mi-au crescut mâinile
copilul dorit mângâia sânul mamei
minunea lichidă fixa viaţă solidă

fluxuri de căldură croiau aleile mâinelui
primisem deodată conştiinţa durerii facerii
pluteam în explozii de lieduri
esteticul diversităţii îmi invada simţurile
gânduri firave îşi croiau timid poteci
spre orizonturi

o lumină mă îmbrăţişa
cu limpezimi albastre
în ziua aceea
gânguritul meu a scos primul
te iubesc

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumva...

De-atâtea ori te port în gând
Te port fără ruşine,
De-atâtea ori cuminte stând,
Aştept s-ajung curând, curând,
Să stau la braţ cu tine...
Făcut-am rafturi de idei
Cu indice-alfabetic,
De cum ar fi ca tu să vrei
Să-ţi pui penajul peste-a mei
Bojoci de daco-getic!...
Eu cred că n-am de ce să cred
Ca n-aş avea vreo şansă,
Oricum din zimbru mă fac ied,
Cânt şi la liră un lied,
Să aflu acea flanşă...
Romantic nu ştiu cât oi fi,
În felul meu, posibil,
Nevoie n-am de teorii
Să te iubesc, căci tu doar ştii
Că nu-s atât de-oribil...

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 noiembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recolta din gânduri

nori albi pufoşi plutesc pe cer
în curând se vor aşterne ploi
e toamnă blândă şi încă mai sper
că nu o să aducă valuri de nevoi.

strânse-s în cămări recoltele de toamnă
şi-s mii de nunţi cu miri îndrăgostiţi
e pace în lume şi asta înseamnă
că oamenii sunt tot mai fericiţi.

toamna e cochetă în costum pastelat
lauri ruginii poartă pe tâmple
lieduri răsună în lung şi în lat
bucuriile vieţii sunt tot mai multiple.

am strâns în suflet bogatele gânduri
se transformă-n slove rânduri rânduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt matinal

m-am trezit în zorii albi de catifea
senzualitate câştigată dintr-un vis
care alunecă uşor prin aburi de cafea
limpede curat departe de abis.

ochii înseninaţi de lumina blândă
aer de chemare şi de freamăt pur
chipul care zâmbeşte-n oglindă
amintiri hoinare cuprinzând azur.

infinit de motive viaţa s-o ador
înţelepciunea care mişcă gânduri
mândria dureroasă a fiecarui dor
deschidere spre taine slove şi lieduri.

lume drumuri străbătute pe aripi de cocor
cântecul vieţii care trece prin ziduri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât decât...

Din anii scurşi ca dintr-o ţeavă spartă
Au mai rămas doar urmele pe ziduri,
Oglinda când zâmbeşte are riduri
Şi noutăţi găseşti la Marea Moartă.

În conştiinţe sunt atâtea viduri
Şi tot mai mulţi zevzeci se ţin de toartă,
"Acasă" e un punct pierdut pe hartă
Iar ciocârlia cântă numai lieduri.

A devenit aşa banal protestul,
O ceaţă s-a lăsat în piaţa goală,
Şi-n timp ce s-a spoit din nou arestul,
Deşi împart bugetul ca la şcoală,
Mai marilor, atenţi la socoteală,
Întotdeauna le rămâne... restul!

poezie de Grigore Chitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auroră

M-am trezit... un nor pufos
îmi mângâia delicat obrazul,
picurându-mă apoi cu lacrimi fierbinţi
în oceanul meu de doruri
venite de după muntele de tristeţe
dintre noi.
Mirosea din nou a flori de liliac,
ploaia avea gust de migdale amare,
iar frunzele foşneau în cor
lieduri de primăvară renăscută
din cristale de ametist...
Ca din senin, două lasere verzi
secţionau infamul munte,
devoalând mirificul acvamarin
rătăcit în noapte.
Apoi, un torent de alb
împresurându-ne cu iubire,
fixând clipa noastră stelară...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

Câte petale, oh, câte petale îl mângâiau pe umeri,
firave aripi de icar fluturând orizonturi!
Exersa zborul printre flori-
minunăţia unor atingeri
ce polenizau virgule de timp,
acea planare
aleatoare
prin furtunile diversităţii.
Zgomotele dispăreau,
vântul devenise lied,
împrejurul se numea poezie,
iar munţii îşi frizau înălţimile,
îşi expandau rădăcinile,
exerciţii spre viitoare aroganţe...
Şi în atemporalul secundei personalizate,
pământul aproape,
tot mai aproape,
refugiul catalizator
spre următorul zbor.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecografia gândurilor

nu ştie nimeni gândurile unde zboară
dar se întorc în cuib precum cocorii
cu veşti de fericire şi de primăvară
cu rapsodia dragostei imprimă zorii.

au aripi gândurile brăzdează văzduhuri
încarcă visele cu muguri de speranţă
livezile cu meri au înflorit în duhuri
extrag din pământ o dulce substanţă.

duioase păsări din diafane gânduri
alintă inima rănită de suspine
dezvoltă sufletul cu splendoare de lieduri
destramă norii pe crestele alpine.

sporesc cerul şi pământul gândurile mele
cu magia fanteziei în brocarte de dantele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă de April

mierle umplu orizontul cu un lied superb
florile de cireş ning pe alei umblate
prin codrul de vise aleargă un cerb
îndrăgostit de viaţa cu zile fermecate.

lalele şi narcise zâmbesc în grădină
salcâmii înfloriţi se leagănă duios
greieri s-au trezit cântă în surdină
anotimpul învierii cel mai preţios.

când toate naturile renasc în lumină
când glia se umple de harnice albine.
trăiesc superlativul cu ziua senină
uit de iarna grea cu geruri. mi-e bine.

în sufletul meu este fericire de copil
compoziţie mireană serenada de April.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prudenţă de toamnă

iedera credinţei se caţără pe ziduri
în frunzişul verde vrăbii au cuib sigur
până târziu în noapte răsună lieduri
cu aripile îmi fac semne de bun augur.

cu multă evlavie viaţa o contemplu
chiar dacă am trecut al toamnei prag
din gândurile pure azi ridic un templu
şi împletesc speranţe în sublim şirag.

Dumnezeul iubirii l-am invocat ardentă
prin rugăciuni aprinse ca nişte lumânări
de dragostea Lui sacră sunt dependentă
sufletul vreau să treacă rpin iluminări.

îngerul mă învaţă să fiu mereu prudentă
să cumulez în cuget doar înseninări.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senzaţii vitale

bătrâneţea m-a gravat cu cearcăne şi riduri
suspine înfloresc precum scaieţii în deşert
dar zâmbetele mai răsar printre sublime lieduri
sângele tresaltă în extaz ca la concert.

trena luminii trece peste infinit de gânduri
visele se nasc din insomnii şi aprige dureri
dau contur şi graţie slovelor din rânduri
detaşată de singurătate şi tăceri.

înving totuşi timpul îl inund cu miasme
disoluţie planantă în dialog aerian
în lacrimile limpezi se scaldă fantasme
iubiri pasionale transcend peste an.

senzaţii vitale au scăpat de marasme
crezul meu solemn va dăinui mirean.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai sunt demult verde
dar tu ai nobleţea
milostenia
să nu îmi laşi oglinzile descuiate
sau amintirile prea aproape de visuri
într-un fel
să-mi opreşti plecarea întoarcerii
mă alinţi duios precum un lied schubertian
iar eu mă prefac că ai dreptate
că aţă destulă mai este pe ghem
numai noaptea mă furişez în poala ta
să-mi plâng fricile eternităţii
te vor minţi că am murit la coada mântuirii
să nu îi crezi...
nu-i lăsa să se bucure de singurătatea ta
sau de necuvintele mele
mai bine să râzi
să te dezbraci în roşu
şi să-ţi cumperi un fixativ pentru viaţă
nevii sunt doar ei

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied rar

Palid, palid, palid,
Trec printre blesteme
În crâşmă e larmă,
Bulevardul geme,
Palid, palid, palid...

Ninge, ninge, ninge...
Îngeri cad din zare
Crivăţ dând alarmă,
Ce destrăbălare!
Ninge, ninge, ninge...

Roiuri, roiuri, roiuri...
Feţe zgribulite
Trec pe lângă mine –
Vor un ceai fierbinte,
Roiuri, roiuri, roiuri...

Murmur, murmur, murmur...
Pun de-o caterincă

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Bacovia
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg adânc...

Se-aşează seara, pe-un final de portativ de mandolină,
Într-un adagio pâclit cu note-n stinse triluri
Apuse-n penele din calde cuiburi şi-nceput de lieduri
În avant premiera de spectacol, sunet şi lumină...

O piesă de argint, cu lustru-n Lună, se preface-n far
-O prismă de oglindă de mister de la cuptorul zilei-
Cu aprinderi de simţiri ce curg pe firele idilei
În străluciri de buze în făclii, pupile-n licăr şi sărut-nectar...

Nu mai e cheia sol, e-un fond de "cri" în deluviu
Din zeci şi mii de greieri încântaţi de-amor
Ce-nalţă verzi-albastrele luciri, de licurici în zbor...
Se culcă fericirea-n adiere fină, peste corpuri în preludiu.

Pământul tot inspiră-n geamăt şi suspine
-Pe-un portativ de paralele şi meridiane- în ecou
La strigătu-mi dezlănţuit, infim, ce-i sunt erou...
Eterul, către Univers, un uriaş solfegiu planetar devine!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astă seară

Iubirea e veselă, tristă,
E miere-n sirop sau e mied,
Ţi-o-nşiră pe note-un lied
Şi ruga la Maica Precistă.

Ţi-o spun de o viaţă şi-o lună,
Dorinţa ce-o dor de un veac
Şi toate-ale tale îmi plac ;
De crezi că-s nebun, tu fii bună!

E lumea de multe bolnavă,
Mimând nevralgii fără leac ;
Ea urlă în draci, dar eu tac
Şi tot e mai mare ispravă.

Dar poate ce spun te amuză
Şi-ţi par gărgăuni... Ce să fac?
Mai muşc din covrigul cu mac
Şi-n versuri doar tu îmi eşti muză.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intermezzo

Ţi-ai uitat pe spătar, in, cămaşa-n carouri
Şi din izul de pori, răspândit în tricouri.
Mi-ai spus că te întorci clar de lună, de-i plină...
Înspumându-mi iubirea, val... din marea ta lină.

Ţi-ai uitat, din mlădiu, voal pe rochia felină,
Cupa caldă de sân picurând trup de-albină.
Mi-ai promis într-o şoaptă, în fiori clipocindă,
Că revii într-o zi... şi te-aştept strălucindă.

Ţi-ai uitat fir lucind din şuviţe de strune,
Gluga-capă, ce chipu-ţi ascunde de lume.
Lied suav e-n surdină în timpane, vrăjite
De la numele-ţi stea... de pe bolţi descernite.

Ţi-ai uitat fin oval, pernei gol, de dor plin,
Şuşotind pereţi cheamă, vor s-audă "revin".
Masa întinsă şi ternă chipu-ţi vrea, să lucească...
Te zăresc, ştrengar zâmbet... Suntem toţi la fereastră...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada frumosului Conte de Moray

Voi cei din munţi şi de pe şesuri,
Unde-aţi fost, mărturisiţi acum,
Când l-au ucis pe Contele de Moray
Părăsindu-l apoi în iarba verde, lângă drum.

Era un cavaler neînfricat, cum nu sunt mulţi,
Trecea, călare, lesne lancea prin inel;*
Şi frumosul Conte de Moray într-o zi ar fi putut
Ajunge-un rege cum n-ar mai fost altul ca el.

O, zadarnic Doamna lui îndelung veghează
De la ferestrele Castelului Doune
Să-l vadă iarăşi pe Contele de Moray
Venind, iureş, printre tufele de-alun...

"Cereţi iertare, Huntly, pentru fapta ta!
Ţi-am dat poruncă să-l aduci la mine
Întreg şi viu, nu să faci ceea ce-ai făcut,
De ce l-ai ucis ca pe un câine!?" *

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut, Scoţia, sec. XVI-XVII, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mi-e dor...

Când mi-e dor te scriu în versuri, le găsesc în jurul meu, coborând din universuri, unde am acces doar eu...
Când mi-e dor, privesc departe într-un cer pe care calc, chiar dacă din legi nescrise, legea zero o încalc...
Când mi-e dor adulmec marea, ce adună-un gând pribeag, dintr-o altă depărtare de pe cel mai drag meleag,
Unde rătăceşti prin ceaţă, în decorul unei ierni, unde dorul ne îngheaţă, când ninsoare îmi aşterni...
Când mi-e dor, ascult nocturna, pe Chopin îl chem din neant, să ne fie, doar o clipă, depărtărilor liant...
Când mi-e dor, mai ies din mine şi-n fantoma unui tren, ne-ntâlnim morgane-n gara unde-ţi cânt doar un refren
Dintr-o simfonie-albastră ce-au compus-o ochii mei, pentru ne-ntâlnirea noastră pe nostalgice alei...
Când mi-e dor, mai mor o dată-n partitura unui lied, ca o notă-abandonată-n care dorul îmi închid...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casmirul tău de rouă

cad frunze în alint, cu ele amintiri şi vis
în noaptea ce se lasă cu brumă de tăceri.
se-aud viori, departe, arcuşul lor învins
de ielele smaralde ce-au fost în primăveri.

în umbre se ascund iubiri ce-au fost de-o vară
îmbrăţişări de foc, fiori nestinşi, ce ard
amestec de culoare, prinsă în tiară
cu diamantul nopţii în ceas târziu, hazard.

zac stinse şi răpuse, cu fardurile şterse
şi se prefac în cântec ce-n somnul lor răsună,
rapsozi în frac de ploaie în cântece mirese
şi-n râuri ruginii, se-aştern rochii de lună.

mă-mbie în pastel, pastel devin îndată
mă scurg în simfonia amurgului regesc,
şi ca o harpă vie, cânt toamnei de-altădată
din genele de brumă, lied arhieresc.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua Ei

Natura pentru ea a inventat cerceii
Cu primăvara în cozi de vişin, de cireş
Şi florile la fel, să-i facă fără greş
Miresme ce-i adulmeci; misterele femeii!

Şi trupu-i de chitară şi sol, volupta, cheia,
Îşi aşează lied pe strune ciupindu-şi coarde fine
Să încânte-n unde lungi coralele divine
Trecând sunet sublim peste Univers; femeia!

E amanta nesfârşită, păşit în zbor pe alee,
Degete fine în păr cu mângâieri de griji.
E caldul pat ce aşteaptă să vindece din schiji
Iertând o părăsire. Tot ea-i un nimb, femeie!

Deliciul nici n-ar fi de n-ar fi ea scânteia
Să aprindă sori din zâmbet, să nască dor ideii
De-a atinge fremătând, rug, buzele femeii!
Cu ea-n nopţi de voiaj şi-n zi visând femeia!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!