limite şi lumină

Zborul din vis

Ai zburat odată,
demult,
atunci când
puritatea
aripilor tale
lumina cerul.

Ţi-ai umplut sufletul
cu licărul aştrilor,
iar plutirea ta
a devenit
cântecul cometei.

Mai poţi zbura,
uneori,
la limita
visurilor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi că adunăm ce semănăm. Vieţile noastre, privite în dimensiunea concretă, nu sunt altceva decât oglinzi ale vieţilor noastre interioare. Revarsă lumina pe partea întunecată din tine. Conştientizează presupunerile false, credinţele care te limitează şi temerile care nu îţi permit să creşti, şi vei vedea că lumea din afara ta se va schimba.

Robin Sharma în Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul (ianuarie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ne limităm la suferinţă, să nu căutăm în ea nici adevăruri, nici învăţăminte. Să nu ne uităm spre tenebre, ci spre lumină.

Christophe Andre în Despre arta fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos exuberant

Elogiu viu dedicat divinităţii
După reguli încă neînţelese
El sporeşte factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă

Reprodus în imagini
Se revelează silenţios şi enigmatic

Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie şi energie neagră
Emană secvenţe enigmatice
Deghizate în efecte stranii

Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoaşteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de lumină

Lumina ochilor dragi -
Limitată, obscură,
Abstractă şi cu măsură...
Ochi de lumină -
Un plus infinit transcendentm prelucrat,
Nelimitat...
O iubire celestă -
Deschidere, rugăciune, iertare,
O lume de îngeri,
O pleoapă de vis şi ninsoare...
Must stelar risipit în esenţe,
Har divin, bucurii, tinereţe...
Mireasmă de flori, cânt şi susur de ape,
Clopot viu de cuvânt
Peste strune de şoapte.
Raiul zbătându-se-n lanţuri,
Întrr-un iad peste care,
Cade-n lacrimi şi rugi,
Dumnezeiască ninsoare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem nou

uite cum vin/ dragi prieteni/
vremuri în care primim darul divin
la limita timpului/
senină-i inima lăsată-n voie
s-adie iubirea

şi-nţelegem cum lumina
îşi străbate a sa cale
precum liniştea porneşte
zgomotul unor motoare.

poezie de Alina Babcinetchi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra din cerc.Eu nu sunt

Mă văd înconjurată de umbre
Dispuse într-o simetrie corectă
Ca o placentă din care
Urmează să mă nasc
Din mine dincolo de mine
Păşind peste orizontul privirii.
În stânga, umbra mamă,
În dreapta, umbra tată,
În spate, umbra care mă ţine pe loc
Şi-n faţă umbra ta.
În mijlocul cercului, creându-mă
Mi-e frică de întunecimea
Proiecţiilor care mă limitează.
"Deschide ochii şi priveşte în tine.
Umbrele-şi întind lipsa de culoare
Împinse de lumina care-ţi izvorăşte
Din fiecare chemare la viaţă.
Cercul nu începe cu tine.
Cercul e închis.
Arcurile lui se termină undeva

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Tonca
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anestezie

o insulă meduză
s-a lipit de umbra-mi neclară
să tulbure limita
dintre fiinţă şi nefiinţă

sub anestezie
am privit
lumina
sîngerînd în şiroaie
picături-clepsidră
prin care curge,
din viaţă şi moarte,
în cascade de nisip -
întunericul rece…

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două posibilităţi

există întotdeauna o altă posibilitate
cea a luminii împletită în jurul trupului
sau cea a umbrei suprapuse perfect
pe ceea ce sunt în momentul
în care
singurătatea din interior
se dislocă şi oscilează
între propriile limite

totul este parte din mine
pe care
nu o pot reconstitui
însă
dincolo de muchia malului
este o altă zi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

simt lumina cum s-a serbezit printre atâtea gânduri
şi curg între rătăcite milenii de piatră
fără să cutez
a mai spera la ceva

mi-e somn de lumină
acum când piramidele topesc în deşert faraonii
şi nisipul deşertului se scurge
ca-ntr-o clepsideră
ce nu mai are fund
ce nu mai are limită

cu toţii am dormit măcar o noapte
într-o moarte ce se lungeşte
ca o iluzie umbrită
de-un cuvânt orb
îşi spune rădăcina
uscată din humă

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jungla oceanică

În jungla oceanică,
Departe de lumina pământeană şi caldă,
O meduză cu coamă de leu,
Ca un foc de lumini se arată.
Un roşu de jar
Şi zeci de tentacule căutând
Să se strecoare în decorul de valuri, uşor tremurând.
Explozie de bule, ca o trenă,
O plasă de argint, un drum fluorescent,
Apoi, meduza dispare.
Nu există limite,
Niisipos, universul o înfiază,
Întocmai cum pământul şi cerul,
Se succed
Într-o eternă îmbrăţişare,
Coabitează.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziuă şi noapte

Se stinge soarele
În nostalgia înserării,
Şi sufletu-mi dispare
Pe-aripi de vânt hoinar.
Simt muzici în surdină
De harpe şi uitare,
Nu vreau să vină noaptea.
Să te visez mai rar.
Contur neterminat al nostalgiei
De trupuri dezvelite de iubiri,
Tandreţe limitată
De zorii ce-or să vină,
Suspinele cascadă
Le şterg din amintiri.
Trec poarta de lumină,
În zori de zi e soare.
Găsesc ocean de zâmbet
În universul meu.
Tăceri lămuritoare,
Clipe ce nu-s fugare

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât

Stigmatizaţi de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiţia dindărăt retorică
Şi-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeaşi nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de provenienţă
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiţiei cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipaţiei
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepţii sacre.

poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul

Hipnotizat de-adânca şi limpedea lumină
A bolţilor destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarme zenitul, şi,-nnebunit, să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină.

Nici vălurile nopţii, nici umeda perdea
De nouri nu-i goneşte imagina senină;
De-un strălucit albastru viziunea lui e plină,
Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea...

Dar când augusta toamnă din nou îl înfăşoară
În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară
Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat,

Atunci, intrând în simpla, obşteasca armonie
Cu tot ce-l limitează şi-l leagă împăcat,
În toamna lui, copacul se-nclină către glie.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mă în inima ta

Iubire am să te pictez in vis
Pe o foaie cu chenar si aurie
Cu puterea ta de nedescris
Rămâne foaia albă de hârtie

Voi picta pe zidul casei mele
Dar cu lumina din privirea ta
Zidul se va transforma in stele
Râzând tu printre ele vei sălta

Îţi voi picta chipul sub mască
Dar ochii tăi vor lumina sticlosi
Iubirea din iubire să se nască
Eternă ca anii lumină valorosi

Mă dau bătută, nu te lasi pictată
Iubire crescută din iubirea mea
Dorinţa-mi este limitată strictă
Pictează-mă acum in inima ta

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-a fost niciodată silă de inteligenţa dumitale? Nu ţi s-a părut niciodată că e obositoare, prezumţioasă, insuficientă? Că, după ce ai discutat tot, ai limpezit tot şi ai înţeles tot, a rămas dincolo de lucruri o umbră sau o lumină până la care n-ai ajuns? Ce îţi reproşez dumitale şi spiritului francez este excesul de memorie. Prea le ţineţi pe toate bine minte, prea le aveţi pe toate sub control, ca într-un laborator, în care fiecare eprubetă închide o formulă, o serie de reacţii cunoscute, o serie de certitudini limitate. Orizontul acesta e sterp. Sigur, dar sterp.
Viaţa dumitale este fără mister şi eu mă întreb cum nu te plictiseşti trăind-o. Ea în orice caz trebuie să se plictisească groaznic în tovărăşia dumitale. Eşti un om fără surprize.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj sublim

De pe o planetă pitică
Căutăm nemărginirea
Mutare făcută cu jind
Cu scop providenţial
Călăuză predestinată
Contemplaţia cerească
Povăţuitor pe traseu
Sfântul îngerul păzitor
Luminaţi de focuri sacre
Vom cutreiera eternul
Admirând stele sublime
Devansând stări negative
Peste limite potenţiale
Virtual accesibile
Seduşi de iubiri celeşti
Cu triumful înaripat
Viabil în suflete tandre
Unduind în zbori diafane
Tonifiant şi incitant

poezie de David Boia (7 octombrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrei să vezi

tu nu vrei să vezi
înlăuntrul tău este zidit altceva
la temelie cu alte valori
ce-şi valorifică trecutul-n fiecare prezent
nu poţi decât să depăşeşti limitele
care se luptă pe metereze
să deschidă porţi şi unde nu sunt

împingi moartea ce niciodată nu se predă
dincolo de bariera ei activă
atât de statică

se stinge fără stăpân lumina
nu şi cine o produce

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele prin care marea Virtute se vădeşte pe acest pământ nu sunt decât emanaţii ale lui Tao. Iată care îi este firea: nelimitată şi de neconceput, Haos, nedesluşire! În mijloc sunt forme! Nedesluşire, Haos. În mijloc sunt fiinţe! Taină, întuneric! În sine este o inefabilă enigmă. Această esenţă este adevărul ultim. În el însuşi se găseşte mărturia definitivă a eternităţii şi a Adevărului Ultim. Din vremurile arhaice ale lumii până în zilele noastre, numele nu i s-a stins şi nu i se va stinge niciodată. Este poarta prin care vin în lume toate fiinţele şi se îndreaptă către lumină. Cum ştim totul despre ivirea tuturor fiinţelor? Ştim aceasta prin Tao.

Lao Tse în Tao Te King, 21
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!