logică şi timp

Fiecare om are propriul său punct de vedere şi la momente diferite puncte diferite. De aceea, spiritul legii ar trebui să fie produsul unei judecăţi logice, bune sau rele; ar putea depinde de violenţa pasiunilor, de slăbiciunea acuzatului, de judecăţile în legătură cu el şi toţi aceşti factori, la minut, ar putea să altereze aparenţa obiectului în mintea schimbătoare a unui om.

Cesare Beccaria în Despre delicte şi pedepse (1764)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1949 logica matematică în ţara noastră avea un trecut. Aceasta a făcut posibilă abordarea aplicaţiilor ei în studiul circuitelor de comutaţie. Publicasem în 1949 un articol în care arătam cum nu se poate separa cercetarea matematică în două, unele capitole prezentând interes pentru întrebuinţarea lor în fizică şi tehnică, altele nu. Puţin timp după apariţia acestui articol un tânăr inginer, Leon Livovschi, a venit să-mi arate câteva articole din revista sovietică Electicestvo şi să mă întrebe dacă instrumentul matematic utilizat în acele articole nu era tocmai algebra logicii. Astfel, am venit în contact cu cercetările sovietice asupra utilizării logicii matematice în studiul circuitelor de comutaţie. Matematica românească era pregatită să abordeze această problemă

Grigore Moisil în AMC, nr. 13-14, Ed. Tehnică, 1970, proiectul ROINFO Romanian Informatics
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce are neegalat de frumos ortodoxismul faptul că e singura dintre confesiunile creştine întemeiată pe credinţa adevărată... Catolicismul e raţionalism curat... Dogmele creştin-ortodoxe, prin cuprinsul lor ilogic, şi intenţionat ilogic, menţinut aşa după lupte de sute ani în sinoade ecumenice, înlăturând orice înţelegere, arată că ortodoxismul nu e o religie de discuţie logică, ci de credinţă totală în creatorul lumii...

citat celebru din romanul Patul lui Procust de Camil Petrescu (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al Bano şi Romina Power (împreună după 15 ani de divorţ)

Staruri de renume mondial,
I-a reunit măreţul ideal,
Să cânte într-o logică unire,
După atâţia ani de despărţire.

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunat orificiu! Magic orificiu! Orificiu de o influentă covârşitoare! Nobil şi radiant orificiu! Din acest orificiu totul decurge în mod logic: primul copil, apoi placenta, după aceea o cale în viaţă, ani după ani, până la moarte. Totul este logic şi cea care trăieşte cu acest orificiu, trăieşte prin logica lui. El este, în mod corespunzător, o logică, cu un orificiu în ea.

citat din Cynthia Ozick
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce a însemnat modificare a stilului de viaţă în sensul comodităţii a redus munca fizică. Şi a dus, în timp, la o creştere a obezităţii. Este logic.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curentul românesc care a fost preconizat pe tărâmul literar acum zece ani, prin mari scriitori ai neamului nostru, a început să pătrundă şi în celelalte câmpuri de manifestare a vieţii noastre, aşa, încât astăzi, ideea naţională ca idee conducătoare, este considerată drept o dogmă nu numai folositoare, dar şi necesară şi foarte logică...

Policarp Moruşca în Telegraful Român, Espoziţia doamnei Maria Cosma (1912)
Adăugat de emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prejudecăţile înseamnă pierdere de timp. Te face să-ţi pierzi logica şi jumătate din viaţă. Asta nu-ţi oferă nimic. Este bine să te îndepărtezi de aşa ceva.

citat din Dorothy Dandridge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte-un ornic, analogic,
Mâncă timpul, fără vrere,
Să ne pară cât mai logic
A ne lua la revedere,
Frânţi în inimi de durere
Deşi, "una" suntem veşnic!

Ioan Hapca în Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Veronica Eftimoae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o limbă îţi dă: obârşia, tăria de-a rezista şi putinţa de-a uni şi face o naţiune, iar în actual îţi dă deschiderea către unele limbi de seamă ale lumii, deschiderea către cultura îmblânzitoare a furor-ului ştiinţific şi chiar deschiderea către o logică a cugetului gânditor, nu numai a celui operator, atunci limba aceea nu este o piesă de arhivă. Arhivari sunt cei care o ţin sub obroc.
Ea, în schimb, îţi arată drumul, şi apoi îţi dă drumul, te eliberează până şi de ea însăşi, către isprăvile pe care veacul îţi cere să le faci!
Dar tot ea îţi spune, pe orice căi a-i apuca-o: "Vita sine cultura quasi imago mortis est

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc curent 5 limbi străine, dar sunt român. Acest lucru nu se declamă, ci se demonstrează. Nepăsarea autohtonă e contrabalansată de faptul că străinilor le pasă chiar foarte mult de noi, însă în interesul lor. Nu sunt însă rupt de ţară, iar anual îmi ţin cursul de design la Facultatea de Arhitectură. De aici până la a mă întoarce e cale lungă. La ritmul meu de viaţă actual, ar fi dificil să revin pentru a vedea că lucrurile se mişcă încet, contra valului şi a logicii. Mă stabilesc acolo unde am condiţiile optime pentru a excela în meseria mea.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu conturba sisteme complicate care au fost prin preajmă de foarte mult timp. Noi nu înţelegem logica lor. Nu polua planeta. Las-o aşa cum am găsit-o, indiferent de evidenţa ştiinţifică.

Nassim Nicholas Taleb în Lebăda neagră. Impactul foarte puţin probabilului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul: Eu nu pricep cum puteţi voi crede în magie. Sunteţi oameni cu studii superioare... (Pauză.) Trăim într-o lume a ştiinţelor exacte. Toate lucrurile au explicaţii logice. Universul este cuib de armonie şi continuitate. (Arată spre bibliotecă.) Avem aici munţii de argumente. Sclavagismul se trage din comuna primitivă, omul, din maimuţă, Luna, fără nicio îndoială, din Pământ...

replică din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stimul

uite îmi acord acest timp
unui exerciţiu de concentrare ascult sunetele
acestei zile de vară
nebuloasa nu are nicio logică
şi de-ar avea ce are a face cu logica mea
n-are niciun rost sună ca şi cum nu aş şti nimic
sau aş şti totul despre acea zi
atunci de ce să nu o ating
uite prevăd şi privesc mai cu luare-aminte
nu ca să o mai descopăr încă o dată
şi că va fi la fel de cald
luntrea mea uşoară cum e
o va străpunge şi o va trece
pentru revărsarea
nesfârşitei promisiuni de bucurie
a curajului de a fi unde nu am fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul Zmeilor: Poveşti, poveşti... Poveştile acestea n-au nicio logică. Ia să vă spun eu o poveste adevărată! Eram tânăr, vânjos, voinic. Mă îndrăgostisem de o fată de pe tărâmul vostru. Fata lui Smântână Împărat...
Făt-Frumos: Smântână Împărat? Ăăăă! Îl ştiu. E ăla de la Fabrica de Lapte...
Zmeul Zmeilor: Era o fată frumoasă şi fără prejudecăţi. Mă iubea, fără să ţină seamă că sunt zmeu. M-am dus la Împăratul nostru şi i-am cerut dezlegare, să mă însor cu ea. N-a fost chiar încântat, dar a acceptat. Apoi am alergat la Smântână Împărat să-i cer fata de soţie. Şi ăsta a zis că mi-o dă bucuros, numai să-i duc luna de pe cer.
Făt-Frumos: La ce îi trebuia luna de pe cer?
Zmeul Zmeilor: Zicea că vrea să o pună la el în curte, în chip de felinar. Să nu mai cheltuie atâţia bani cu iluminatul...

replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 29 noiembrie 1935, în vitrinele librăriilor bucureştene a apărut Huliganii, noul roman al lui Mircea Eliade. Autorul, un tânăr de 28 de ani, era deja celebru, în special datorită romanului Maitreyi, a conferinţelor din cadrul Criterionului şi a cursurilor şi seminariilor ţinute la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, unde funcţiona ca asistent onorific al catedrei de logică şi metafizică.

Mircea Handoca în Huliganii, Cuvânt înainte (1992)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem criminal

toate amprentele lasă dureri, dar
până şi luminolul
e inutil
nimeni nu poate detecta ravagiile
victimele colaterale zac îngropate adânc,
le ştii doar tu şi le enumeri în secundele
prea întunecate
inteligenţa nu ajută pe nimeni
logica la fel

nici măcar nu a fost nevoie de mănuşi
un punct şi o scrumieră
îţi tulbură încă retina.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aviograma (în loc de manifest)

Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator
Pulsează anunţ vast TREBUIE dinamic
serviciu maritim
Artistul nu imită artistul creează
Linia cuvântul culoarea pe care n-o găseşti
în dicţionar.
Vibrează diapazon secolul
Hipism ascensor dactilo-cinematograf
INVENTEAZÃ INVENTEAZÃ
Arta surpriza
Gramatica logica sentimentalismul ca
agăţătoare de rufe
Pe frânghii cheamă împărăţia afişelor luminoase
cherry-brandy vin trans-urban căi ferate cea
mai frumoasă poezie: fluctuaţia dolarului
Telegraful a ţesut curcubee de sârmă
Iradiator declanşează stigmat a c d alfabet dentar
Stenografie astrală să vie
sângerarea cuvântului
metalic lepădarea formu-

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Ilarie Voronca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeno cuantic

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a fiinţei dinspre filosofie.

În logica binară a existenţei,
asumându-şi inerent spectacolul imanenţei,
pe calea undelor gravitaţionale – arhetípale
ia formă de conuri de lumină dureros de reale,
însă – din miezul conceptelor simple, atemporale,
având ştiinţa acută a (s-)ensului
cu propria fiinţă urcând
pe scara infinită
a universului,
ca un gest
ritualic –
versul meu
dezlimitează învolt
mirajul obiectiv al cuvântului –
întruchipări în spaţiu şi timp ale gândului,
astfel încât faţă-n faţă cu viaţa, dedalic,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Tratat pentru nemurire (13 septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simţeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am puşca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o şi am dus-o la tâmplă. Şi-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... şi dacă mă înşel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu ştie asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Şi-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemişcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea şi să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la uşă şi... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la uşă, nu ştiam ce să spun, eram jenat şi confuz şi în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Şi mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat şi să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai ştiam ce e cu mine, totul părea atât de violent şi ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simţeam capul greu, trebuia să mă aşez jos, aşa că m-am dus la un cinematograf. Nu ştiam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de linişte ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă raţională. M-am dus sus, la balcon, şi m-am aşezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Şi cum mă uitam la actori, prins în acţiune, mă întrebam cum să te gândeşti să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aştia din film, sunt atât de amuzanţi... ce importanţă mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Şi ce dacă Dumnezeu nu există şi trăim o singură dată şi asta e tot? Şi totuşi, de ce să nu vrei să trăieşti? Doar nu e toată viaţa asta un obstacol. Şi mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viaţa căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată şi să mă bucur de atâta cât e. Şi poate, cine ştie, mai e ceva şi după. Şansele sunt mici, dar... e tot ce ştim.

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!