Citate despre lumânări și moarte, pagina 2
Moartea este singura care poate aduna toate tăcerile sub lumina unei lumânări.
aforism de Teodor Dume din Colecționarul de răni (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Lucrul cel mai minunat pe care îl putem întâlni este misterul. La baza artei și științei adevărate se află emoția primară. Cel care nu știe acest lucru și nu poate fi curios sau nu poate simți uimire este ca și mort, asemenea unei lumânări stinse.
citat celebru din Albert Einstein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unui înger
Acolo sus, în vârf de munte,
Pe-întinsul alb, imaculat,
Un îngeraș cu aripi frânte,
Căzând din cer, a decedat.
Muntele ca un părinte,
Iute și-a schimbat veșmântul.
Cu brazii, lumânări sfinte,
A împodobit pământul.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
- moarte (vezi și deces)
- Moartea e un abis, în care deși știm că trebuie să pătrundem cu toții, de câte ori intră acolo cineva drag și apropiat, în noi, cei rămași pe marginea prăpastiei, se sfâșie sufletul de teamă, jale, disperare. Toate raționamentele se sfârșesc la acest mal și-ți vine doar să strigi după un ajutor, care nu poate veni de nicăieri. Singura salvare, singura mângâiere ar putea fi credința, dar cineva care n-are nici lumânarea asta în mână, acela pur și simplu poate să înnebunească la gândul nopții veșnice.
definiție celebră de Henryk Sienkiewicz în Aniela
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lumânarea
S-a dus și-a luat lampa
Și-a stat așa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut așa s-a dus să
Anunțe pe Mitru. Și cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Așa a murit Panduru.
De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banța îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitați lumânarea,
Să mă lăsați pe întuneric.
Să-mi puneți lumânarea să m o r i
Și eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteți îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneți pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Și așa a fost.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un stejar era gata să-și aducă aminte
Un stejar era gata să-și aducă aminte.
O colină visa multe vise.
Un fluviu iubea înserarea
mai tare decât e voie să iubești.
Flăcării sale temătoare
lumânarea își povestea copilăria.
Un lac avea numeroase inimi.
Pur și simplu, pe stradă,
un afiș foarte verde
nu accepta să moară.
Mai sensibili ca noi.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea este flacăra lumânării care se consumă mai repede sau mai târziu.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de ALy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumânarea oaie
așa a fost să fie: puțină gălăgie
la hanul morții mele
un grup de polonezi
mânca la prânz bătaie de la copacii verzi!
o
lumânare oaie (?!) ardea și ea de tot
o
iar sicriul umed, cu felul trei la masă
proptit, de dulce,-n cot
filosofa pe margini
de cer și de câmpie!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență.Viața și Moartea într-o singură clipă
La câteva zile distanță
ninge cu furie
frigul se zvârcolește
sub anotimp
umbre și scâncet de bob
o lumânare ghemuiește liniștea
într-un colț
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeți
la capăt de anotimp
se odihnește tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
așteaptă apocalipsa
poate sunt singurul
ce așteaptă cu atâta emoție
ziua în care
toate anotimpurile
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suprema ardere
Ard molcom lumânările
de ceară în sfeșnice.
Un tâlc s-alege sibilin
prin umbrele veșnice.
Pe vetre și în capiște
s-ațâță jeraticul.
S-aprinde ambra pentru zei,
și mirtul, sălbaticul.
Și arde untdelemnul în
opaițul cu toartele,
pentru vieți ce vor veni,
dar și pentru moartele.
Dacă lumina ar cânta
vărsându-și puzderia,
noi am vedea cum cântecul
consumă materia.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă expresie a grijii Guvernului pentru etc., etc...
În baza unor estimații,
Bătrânilor ce trag să moară
Li se acordă compensații
La... lumânările de ceară!
epigramă de Neculai Darie din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făclia vie
În fața mea merg Ochii cei de lumină plini,
Magnetizați de-un înger cu născociri savante;
Sânt frații mei avea acești doi frați divini
Ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.
Scăpându-mă de orice păcat copleșitor
Pe drumul Frumuseții ei pasul mi-l imbie;
Mi-s slujitori și totuși eu sunt robitul lor;
Întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.
Voi răspândiți, Ochi magici, o mistică lucire
De lumânări aprinse în plină zi; subțire,
Flacăra lor la soare pălește dar nu moare;
Dar ele slăvesc Moartea, voi Viața; și mereu
Cântați trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aștri-a caror rază n-o stinge nici un soare!
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe patul morții i-au pus poetului la cap, lipită cu ceară de ultimul său volum de versuri, o lumânare aprinsă.
aforism de Cornel Stelian Popa (22 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt de părere că viața mea aparține întregii comunități, consider că este un privilegiu să fac pentru ea tot ce-mi stă în putere cât timp voi trăi. Vreau să fiu de folos până în ceasul morții. Cu cât mă străduiesc mai mult, cu atât trăiesc mai intens. Mă bucur de viață de dragul ei. Pentru mine nu este o lumânare, e o splendidă torță care mi-a fost încredințată pentru o vreme și pe care vreau s-o fac să strălucească cât pot de mult înainte de a o înmâna generațiilor viitoare.
citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Breaking news
Din ochiul meu
golit de imagini a curs
ultima lacrimă care
poate să readucă
moartea
printre coșciugele rânduite
în stânga și în dreapta
ca niște lumânări
pregătite să ardă
până la capăt
da... până la capăt...
s-ar putea
să nu vă mai pot privi
dar imun la răutățile unora
o să-mi fac ultima plecăciune
în fața celor care
m-au primit
în gândul lor și
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (martie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsiți
Stinsă-i para lumânării
De pe lespedea de piatră
Și bătrânii, bieți, alături,
Tot mai stau uitați la vatră.
Luna trece șura popii,
Luminând în drum pridvorul -
Pipa moșului nu arde,
Baba și-a uitat fuiorul.
Doar târziu, când prind mai aprig
În vecini să latre câinii,
Ei tresar, se văd în față
Și plâng amândoi bătrânii.
Câtă jale le-a fost scrisă!
Doi feciori aveau la casă...
Unu-i mort de astă-toamnă,
Altul stă cu domni la masă.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La catafalcul lui Adrian Păunescu
LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU
Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.
Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.
Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.
Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profeție
Voi muri ascunsă-ntr-o baracă
În inima unui codru de-arin ocrotitor,
Cu ușa din spate zăvorâtă și opacă,
Cu ușa din față închisă tuturor.
Voi zăcea-nfășurată ca un sfânt,
Într-un cearceaf de in înmiresmat,
Pe-un pat vopsit cu dungi albastre, alternând,
Îngust și rece și curat.
La geam, miezul nopții va fi negru și lucios
C-un vânticel având însărcinarea
Să-și pună gura pe-o crăpătură și, sfios,
Să sufle și să-mi stingă lumânarea.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța mortului
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Și-am rămas afară-n ploaie...
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Și-am rămas să-mi plimb scheletul
Pe sub sălciile ude,
Ce mă cheamă
Și se-ndoaie
Să-mi sărute golul negru ce-mi plutește în orbite,
Să-mi sărute alba frunte
Freuntea ce-mi știa secretul
Aiurărilor trăite
Și să-mi șteargă de pe oase picăturile de ploaie...
Paznicul mi-a-nchis cavoul și-am rămas în ploaie-afară.
Și-am rămas să-mi plimb scheletul printre albele cavouri
Unde-ai noștri dorm în paza lumânărilor de ceară
Și-am rămas să-mi plimb scheletul pe potecile pustii
Și pe crucile de piatră să cetesc ce-au scris cei vii.
Și-am cetit...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăznuirea eroilor
PRĂZNUIREA EROILOR
În cimitirul satului,
la Înălțarea Domnului,
eroii sunt comemorați
într-un pomelnic adunați.
Clopotele dau trezire,
de-a Înălțării vestire.
Spre a morților odihnă
cântă sobor fără tihnă.
La slujba de pomenire,
rânduită-i prăznuire
în tradiție creștină,
cu merinde și lumină.
De la urmași ce i-au iubit,
spre cei morți se-nalță spirit,
cu lacrimă arzătoare
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Ecouri străbune (1 iunie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumânări și moarte, adresa este: