lumină şi ştiri

S-au scurs aproape zece ani de când soţii Dursley s-au trezit cu nepotul lor în pragul casei, dar Aleea Boschetelor se schimbase prea puţin sau chiar deloc. Soarele răsărea tot din faţa aceleiaşi grădini ordonate şi lumina numărul 4 de pe intrarea principală a casei familiei Dursley. Se târa apoi spre sufrageria casei, care rămăsese neschimbată, ca pe vremea când domnul Dursley auzise acele ştiri îngrozitoare despre bufniţe şi alte ciudăţenii.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul mirosea

a somn şi frunzele şopteau ştiri
în adierea unui vânt pofticios
o floarea soarelui se înnegreşte
cu pălăria îndreptată spre uşa
unei grădiniţe închisă la ora aceea
razele lunei se hârjonesc
pe capotele
maşinilor sub care se zgârâiau
mâţele negre cu mâţele albe
după ce şi-au mieunat ariile lor
războinice
la lumina unor vitrine cu produse
din carne aranjate cu pricepere
oraşul era tăvălit în întunecimea
ce-i sporea farmecul nemuritor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-aştepta!

Nu m-aştepta când nici în depărtări
Nu se mai vede pasul meu ca-n ceaţă!
În viaţă poţi ierta... dar uneori
Nici din iertări nimic nu se învaţă.

Nu-ţi risipi oceanul din priviri
În lacrimi fiind la unison cu valul,
Eu nu pot fi un buletin de ştiri
Repetitiv la anul... şi la anul.

În catedrala sufletului meu
M-aşteaptă iar altarul fiinţei tale...
Să îngenunchi la el?! Dar tare-i greu
Să mai ofer lumină şi iertare.

Întâmpinarea umbrei diavoleşti
Ce lăcrimează-n urma mea, e falsă.
Nu tu eşti cel ce-mi spui că mă iubeşti
Şi dintre toate eu sunt cea aleasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boreal

căutam steaua noastră...
mii de steluţe mă tachinau
mă derutau
mă invitau...
era acolo
mi-a spus că va rămâne
purtându-ne lumina peste timp
numele noastre legate
confetti de stele căzătoare unduiau
doi luceferi se întreceau
în frumuseţea împlinirii
luna presăra argint
dându-i soarelui de ştire
despre ea şi despre noi
cum că el
cel mândru faur
să ne umple cu-al lui aur
sus pe bolta boreală...
steluţa noastră
steaua nordului

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, iubirea

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Pe acolo pe unde zboară ea, în înălţimea Cerului...
nu sunt linii marcate...
Şi uneori îşi pierde cărarea.
Se ghidează salbatec
dupa liniile de zbor ale păsărilor... după focul stelelor... după florile anotimpurilor...
Şi îşi întreabă inima cu teamă şi cu mirare...
"Sângele tău n-are vreo ştire despre nevăzutul drum...?"
Simte că la capăt de drum neştiut, dar pe urme de calda Lumina... e Acasă
Străinul nestrăin o cheamă, mergând pe cale, înaintea-i...

Vântul o ridică şi marea înspumată geme...
Însă pe toate le lasă în urmă fără şovăială,
pentru a urma această putere rătăcitoare...
Căci străinul o cheamă, îl aude cum merge pe cale... înaintea-i,
spre Acasă...

Ea ştie. Numele lui a fost chemat sub cerul fiecărei dimineţi... în rugi fierbinţi...
Acum mugurele înfloreşte
doreşte Soare şi rouă...
iar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează...

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descânt

Mă plec 'naintea voastră, omenire,
Cu tot respectul meu cel cuvenit:
Voiam spăşită să vă dau de ştire
Că nu-mi e rostul totuşi adormit.

Dacă-mi petrec viaţa solitară,
Ascunsă sub umbrarul de idei,
Vă recunosc a suta mia oară
Că-mi pasă de Lumina din condei.

Aproape e de noi fantastic Cerul
Pe cât de-aproape-i ploaia când iubeşti.
În toate împrejur e-ascuns misterul
Şi totuşi clară-mi este una: Eşti!

Nu-ţi fii atunci o pură întâmplare,
Ci te închină la Iubire sfânt!
Nu-şi are rost nimic, necum valoare;
Doar astfel poţi, tu om, să-ţi fii descânt.

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o zi

e o zi spânzurată de vânt.
pe ecran ştirile flămânde ţipă ameţind spaţiul.
existenţa lumii e cusută-n alb şi negru.
prin locuri descusute ies îngerii cu aripi de lilieci.
Iisus, e pe drumul spre moarte,
pecetluit în fiecare an în calendare.

sunt multe cruci şi tancuri îndoind verticala,
chemări de pace şi de război.
Iisus e băgat în icoane.

zidurile scutură dimineaţa şi ne îmbată cu verde.
conturul tău e înfometat de lumina strânsă în palme,
de visele despletite în două jumătăţi;
de ultima căutare topită de cuvintele plecate în unde,
peste locul cu umbre şi ceaţă.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mantia de geniu

A fi sau a nu fi
Din razele înalte coboară luna
Hiperion coboară prin razele de lună se ascunde ochiul sferic
În sfera de lumina pe cer ştirea
Stele răsar cum şi apună o mierla jucăuşă pe lângă plopi
Coboară cu soţ şi fără soţ sunt plopii în solstiţiu
Apare de departe, apare Eminescu, din depărtări albastre de solstiţiu
E vara boreală şi soarele o sferă lumina-i tot mai albă
S-a stins şi s-a înălţat
Apare Eminescu prin undele din şoapte
Alerg în vis cu tine şi florile de tei
Primesc botezul ploii
Apare Eminescu în stele cufundat cu mantia de geniu,
Cu ochiul colorat în străluciri albastre.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blagoveştenie

Vin berzele acasă, că-i de Bunavestire-
Şi cuiburile toate se cer orânduite;
Mai sunt de adus copii, ce înaltă ştire!
Popoarele mai trebuiesc întinerite.

Stau berzele pe picioroange lângă lac
Şi iarna îşi boceşte ultimii fulgi;
De răul din sigilii nu mai avem leac,
Vacile Domnului n-ai cum să le mulgi.

Berze şi stârci, cu ochii în apă pironiţi
Se miră că în lac mai trăiesc şi peşti,
Iar şerpii cei răi, ce din rai îs goniţi,
Îşi plimbă clopoţeii şi foamea în caleşti.

Azi toate în lume se cer regândite-
Lumina e bolândă de-o surdă astenie...
Vin berzele la cuiburi, griji arcuite;
Vin berzele acasă de Blagoveştenie!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În fereastra mea bate-o lumină
când vârful arborelui dă de ştire
desfrunzirea
încărunţirea

Doar urletul sfâşie zorile
abia mă zăresc în oglindă
viaţa a străpuns
o altă noapte a omului

Neîncetat te muşcă gândurile
ca o palpitaţie ce pune-n mişcare
sângele prea-ngheţat

Acum creşte întunericul
ce zboară mai sus
decât înălţarea umană
mi-e atât de frig...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a nemurirea...

Dă-mi drumul la uşă madam
Să pot ca să intru la tine
Am multe, prea multe să-ţi spun
De rele, de bine
Şi încă destule mai am
Şi alte a-ţi zice
Dă-mi drmul la uşă madam
Stă cerul să pice

Am veşti şi ştiri de la care
Tu poţi la timp să înveţi
Ce, lumea, vezi bine nu ştie
Şi-s scrise în cărţi de poeţi
Sunt jos, pe scări la intrare
Aştept să-mi descui
Am veşti şi ştiri despre care
N-am spus nimănui...

Grăbeşte şi fă ce îţi spun
Mă lasă să intru la tine

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (noiembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpădie

ger de crapă piatra-n patru
la Joseni şi la sihastru
sus în deal la mânăstire
n-are cui să dea de ştire

Dumnezeu cred... a uitat
că sunt şi eu într-un sat
cu mănuşi si fes în cap
în zăpadă îngropat

dacă ies în primăvară
galben ca turta de ceară
voi culege pe câmpie
numai flori de păpădie

floarea-i galbenă în soare
iarba verde la picioare
cer albastru luminat
şi eu pus pe mângâiat

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin resturi de iubire

Se potoleşte apa, furtunii fructu-i cade,
cu irisu-n mirare lumina se arată;
sub mucegaiuri, ploaia se scurge mai curată
şi acera, în zboru-i, se-ntrece în glisade.

Pe ţărmul încă tânăr se-ntinde nepăsarea,
nu şi-a mâncat comândul înaripata... oare
şi-l mai ascunde-n aer... se vede că-i trişoare,
pescarul care ştie de sus priveşte marea.

În pâcle mii tartarul îşi moaie gheara-n ere,
doar cremenii ce simte îi voi mai da de ştire
cât mai aprind lumina prin resturi de iubire,
ce-a mai prânzit sitarul prin resturi de tăcere.

Voi, elfi ce staţi pe valuri, de-ndată, pare-mi-se,
veţi comuta sentinţa, vă veţi lipi auzul
de ţipete-n ocară, cerându-le refuzul
de-a-nchide vânzătorii de compilate vise.

poezie de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu,o farama de infinit

E asfinţit.
Soarele se retrage sângerând,
cedând câmpul de bătălie al pământului
în favoarea întunericului.
Doar la zenit, lupta fantastică mai continuă încă
şi norii se zbat maiestuos, îşi învolbură culorile şi
îşi rănesc puritatea
cu pete de violet, roşu, albastru şi negru.
Ziua agonizează sub genunchiul crud al nopţii,
se scurge lumina ca sângele dintr-o corp decapitat.
Dar crepusculul şterge toate urmele cu tuşe de întuneric...
Învingători şi învinşi, luna şi soarele
păstrează un moment de reculegere
în cinstea orelor care au murit;
şi apoi roata vieţii se învârte iar.

A mai trecut un pic din eternitatea lumii...
Înfipte în noapte ca nişte făclii, stelele dau de ştire
că dincolo de cer se întinde Universul.
Fiecare apus e splendidă, copleşitoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpuri

Timpul răceşte inima, iar creierul, inert, se îngheaţă,
Dar clipe de trăire maxime colindă-n minimala viaţă.
Simţiri se pătrund în artere, valsează amorul în nori,
Aderă, muşcând generaţii, văzduhuri cu ochi visători...

Tăcerea îşi creşte bolboane în stări de nămoluri amare,
Iar cerul oftează plictisul, pulsând respiraţii stelare,
Secunda umilă tot strigă, foşnind geana orei cuminţi,
Şi pune inscripţii-n icoane ce dor înţelesuri din sfinţi...

Cutreieră gândul vedenii în vraja pământului udă
Şi vise ca fluviul se scurg în mare, de stele flămândă,
Există un punct ca un munte în starea de iarbă şi cer,
Dar punctul comun se tot duce, năuc, solitar în mister...

Şi sacrul prin lanuri sfinţeşte canoane în a vieţilor cale,
Răsare lumina lui blândă, pe frunţi de iubiri zburătoare.
Iar creşte mareea sedusă, adâncă în negre priviri,
Se dăruie moartea în spirit, eternă geneză de ştiri...

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (5 iulie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai spune-mi vorbe de iubire...

Mai spune-mi, fată, vorbe de iubire –
Căci tinereţea mi s-a risipit...
Şi, astfel, tu, frumoaso, dă-mi de ştire
Că încă mai sunt viu – şi n-am murit.

Te uită, tâmplele, de mult mi-s ninse
Şi riduri, lângă ochii-mi trişti, se strâng...
Luminile sub pleoapa lor sunt stinse
Şi-n suflet, aspre toamne, îmi tot plâng.

Uşor e să rosteşti că tinereţea
E doar un vis plin de deşertăciuni...
De-abia când dă târcoale bătrâneţea –
Descoperi ale ei preadulci minuni.

Căci, ce-ar putea mai minunat să fie,
Decât visări-duium să tot urzeşti?!
Când boarea tinereţii îţi adie
Prin suflet – şi doar măreţii tânjeşti?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acarii

Şi n-am murit cum ei ne blestemară,
Mai facem umbră-n fiecare vară,
Ca iepurii fugirăm de-a lor puşcă
Dar umbra noastră ca un tigru-i muşcă.

Pe urma noastră dacă vin şi umblă,
Nu dau decît de o neutră umbră,
Cu bîrfe, cu cerneluri şi cu armii
S-au pus pe urma dragostei jandarmii.

Iubita mea, în lumea asta rece
Iubirea-i boala care nu mai trece.
Iubita mea, visam pe-un cîmp de rouă
Luntrind două sicrie, amîndouă.

Şi pe această îngerească apă
Visam că de urmăritori se scapă;
Că-n toată viaţa noastră agitată
Nu te-am îmbrăţişat măcar odată.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Totuşi, iubirea, 1983
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Pascal

Aud cum îngeri suflă în trompete,
Revarsă cerul lumină peste noi
Când slujba de-nviere este în toi
Şi heruvimi în alb coboară-n cete.

E sărbătoare şi-n cripte, la eroi
Comemoraţi tăcut, cu flori discrete;
Aceste fapte nu sunt desuete,
Că ei, fost-au sacrificiu de război.

O rază străluceşte, se arată,
Ne creşte-n suflete dumnezeirea,
Că ucenicii au venit cu ştirea

Ca s-avem conştiinţa împăcată
Şi să-L primim cu inimă curată,
Că El, Isus Hristos este iubirea!

sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!