Citate despre lumină și mâini, pagina 2
moșii de iarnă -
frământate în lumină
mâinile bunei
haiku de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ne râde pe buze lumina zilei
și amândoi, cu mâinile împreunate,
scriem cel mai frumos poem...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când exilată sunt
de când exilată sunt
pe tărâmul tău cuvânt
am uitat lumina lor
și-n iubire mă strecor
și-mi țin zilele în mâini
rumene ca niște pâini
și-mi țin nopțile sub pleoape
tremurând ca niște ape
pe un țărm de ametist
și exist exist exist
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul acesta din vis mi se aduna, ca o lumină, în surâs și priviri, în ochii mari și învăluitori cu care mă uitam la mama, s-o văd cum ridica mâna și mă lovește.
G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste, Capitolul I - "Un copil cânta cu ochii în soare" (1993)
Adăugat de Bejinaru Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hitler nu e o conștiință care întrece conștiințele, ci e negura inconștiinței care cotropește lumina. El e prilej în mâna altuia. A dat ordinea superficială peste cap, a provocat un haos din care nu el poate crea ceva nou. E biciul lui Dumnezeu, e nenorocitul blestemat în care toate puterile infernale pot lucra asupra Europei întregi. Ar trebui să ne rugăm pentru el, nenorocitul!
Alice Voinescu în Jurnal (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acelei care va veni
De unde vii,
Și-n care preafericită țară
Văzuși lumina zilei - tu, albă ca și-o zi?...
Și ce nebune vânturi spre mine te purtară,
Ce barcă rătăcită te-aduse pân-aci?...
De ce plecași din țara, în care palmierii
Tremurătoare umbre își culcă pe nisip?
Nu-ți fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii,
Și nu găsiși pe-aiurea să-ți plimbi frumosul chip?
Or nu știuși că-n țară la mine
Nu-s nici cânturi,
Nici flori de lămâiță?...
Amanții și-au vândut
Orgiilor,
Și corpul,
Și sfintele avânturi,
Și-azi totu-i mort și putred în carcera de lut!...
...........................
Cu mâini subțiri și albe, ca mâinile de sfântă
Pictată pe-un perete de templu bizantin
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbul
Nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orbul
Orbul
nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înviere de toate zilele
O înviere e pretutindeni, pe drum
și-n lumina deșteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, și sunt împăcat
ca fântânile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică și tu peste mine mâna ta dreaptă.
Astăzi n-o să mai cert nici o ființă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.
Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii?
Rugăciunea de-atâtea ori începută
mi se sfârșește și zic:
Tată, te iert că-n adânc
m-ai semănat între brazdele lumii.
Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg -
aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfa
Mai departe, mai aproape de centrul
spațiului,
inima mea se consumă.
Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu își perde ochii fierbinți
arzând mâinile tale nevăzute.
El își hrănește lumina
din seninul trunchi
pe pământ și pe mare.
Minunată pradă și sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-și ochii
mereu fierbinți,-
arzându-ți mâinile.
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rai nu există mâine; este infinit unde chiar și mâinile, brațele vorbesc în jocul lor, îngăduind astfel luminii să curgă fără niciun obstacol în sufletele noastre aceasta e funcția magică a iubirii și-n asta constă eternitatea ei.
Ștefan Radu Mușat în Interviu sentimental (septembrie 2008)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Struguri
Soarele a căzut în panere,
Albastru, violet, auriu,
Soarele dealurilor mele,
Soarele dulce pe care îl știu.
Strugurii mei, luminile mele,
Gem în panerele lumii,
Soarele din viile acestea mustoase,
Soarele căzut pe mâinile tale.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiorul
E moartea-atunci la căpătâiul meu?
În miez de noapte,
când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire,
când zbor de lilieci
pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul,
simt câteodată un fior
din creștet străbătându-mi trupul,
întocmai ca și cum mâini reci
mi s-ar juca în păr cu degete de gheață.
E moartea-atunci la căpătâiul meu?
Și în lumina lunii
îmi numără ea oare firele cărunte?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Partea mea din ce e mai bun pe această lume
îmi va veni din mâinile tale:
iată făgăduiala ta.
De aceea strălucește lumina ta în lacrimile mele.
Mă tem să mă las călăuzit de alții, ca să nu mă depărtez de tine,
care aștepți la o cotitură a drumului
să fii călăuza mea.
Merg cu îndârjire pe drumul meu,
până ce însăși nebunia mea mi te va aduce la ușă.
Căci am făgăduiala ta
că partea mea din ce e mai bun pe această lume,
îmi va veni din mâinile tale.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Culesul roadelor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pace, inima mea
Pace, inima mea, ca să ne fie momentul despărțirii dulce.
Nu atât o moarte, cât o împlinire.
Fie ca iubirea să se dizolve în memorie, iar durerea în cântece.
Fie ca zborul spre cer să se termine ca o întindere a aripilor peste cuib.
Fie ca ultima atingere-a mâinilor să fie ușoară ca florile nopții.
Rămâi nemișcat pentru o clipă, o, Sfârșit Minunat, rostește ultimele cuvinte-n tăcere.
Mă înclin spre tine și țin ridicată lampa pentru a-ți lumina calea.
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deodată se auzi un zgomot ușor. Dintr-un ungher ascuns al sălii înaintează spre noi niște ființe ciudate, purtând în mâini diferite lumini albastre, roșii, verzi etc lumini care nu proveneau din vreo ardere, ci erau simple fosforescențe intense.
Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
Ea stă plictisită și foarte frumoasă
părul ei negru este supărat
mâna ei luminoasă
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat și pe sine
cum atârnă pe ceafa scaunului.
Eu mă înec în lumine
și scrâșnesc în crugul anului.
Îi arăt dinții din gură,
dar ea știe că eu nu râd,
dulcea luminii făptură
mie, pe mine mă înfățișează pe când
ea stă plictisită și foarte frumoasă
și eu numai pentru ea trăiesc
în lumea fioroasă
de sub ceresc.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Nichita Stănescu
Portret interior
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să citim pentru a avea putere. Omul care citește trebuie să trăiască intens. Cartea trebuie să fie o sferă de lumină în mâinile cititorului.
citat clasic din Ezra Pound
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Palma miresei
Cântecul acesta
nu-i al meu
calc pe frunze
ca și pe
pietrele ochilor tăi
secundă
aninată în surâs
pe drumul
cuvintelor
frumos
arcuite
îți mai aduci aminte
când
ni se scăldau
ochii
în ochii zilei
sub aripa mersului tău
vers și cântec
ca o mireasă de flori
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (10 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și mâini, adresa este: