Citate despre lumină și meșteri, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și meșteri, dar cu o relevanță mică.
Vasiliscul
Se spune c-a fost cândva, într-o țară depărtată,
Vasilisc cu traiul singur și privirea blestemată,
Sub ai cărui ochi năprasnici, totul împietrea pe veci,
Astfel că, în orice clipă, el vedea doar lespezi reci
Și o lume ferecată în cristale adormite:
Din cer făurea o grotă, dintr-o ploaie stalactite,
Din castele somptuoase mușuroaie cariate,
Și cariatide slute din fecioare preacurate,
Iar din soare discul neted ce-l asvârle discobolul,
Iată ce făcea privirea-i, fără a-i cunoaște rolul,
Fără-a ști că ochii înșiși pentru toate poartă vină,
Mult s-ar fi mâhnit să afle că-i în beznă, nu-n lumină,
Căci de fapt iubea frumosul și-avea suflet de artist:
"Cum să cred în mântuire, când în juru-mi totu-i trist?
Totu-i piatră, da!" își zise. "Și moloz și zidărie!
Unde este al lor Meșter? Se mai află în trezie?"
A chemat atunci la sine pe un înger fără corp,
Ce-n privire nu-i apare, ca lumina în ochi orb,
Iară îngerul îi spuse: "Ia și cată înăuntru-ți!
Dacă universu-i rece, este semn că-n tine însuți
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comoara
Dintr-un sat uitat de lume
fumul alb s-a ridicat,
anunțând că o minune,
de curând s-a întâmplat.
Pe tăpșanul de la moară
a apărut din senin,
miraculoasă comoară,
indicată de lumini.
Mulți săteni veniți la moară,
minunea ca să o vadă,
au săpat după comoară
și-au găsit-o într-o ladă.
Când lada a fost deschisă,
ochilor s-a arătat
zapis, cu veste trimisă
de la Isus Împărat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (august 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De sus, din aștrii
Pe mine să mă chemi
Când durerea, grijile și frica
Nu mai sunt.
Stau ascuns în ceața Lunii ce imi place
Și meșteresc iluzii,
Dar nu mă deranjați!
Decât atunci când somnul tace,
Pe buze trec doar degete încinse
Eu să primesc atingeri generoase,
Că altfel, sus și agățat în raze
Eu mă descurc,
Nu fac decât să dau luminii drum spre plaje,
Să te privesc arzând de dor, în voie,
Te răcoresc cu norii prinși de coapse
Arunc și tunete,
De dragul mării-n valuri, la nevoie.
Tu doar să-mi spui,
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am îmbrăcat oceanul
Din cioburi
și din marea cu gust de aguridă,
din soare,
pământ,
păduri și
flori de păpădie,
am încropit scânteia ce-am scos-o din firidă,
să-mi lumineze viața,
îndrumător
să-mi fie.
Din nori
fără de apă uscați pe portativ,
din cer
fără de-albastru și
ploaie
fără plâns,
am meșterit tablou cu margini fără tiv,
l-am strâns în pumn
și
[...] Citește tot
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule om
domnule om
zarea e stinsă
într-o zi de glorie
marele meșter te-a făurit
într-o inspirație de moment
sau
într-o zi de plictiseală
suflând peste umerii tăi de lut
existență
domnule om
zorii se nasc otrăviți
încotro te îndrepți
în dumnezeiasca ta înțelepciune
dacă aviditatea din tine
preface în cenușă albă castelul
în care
vietățile cerului și ale pământului
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, norocoaso
ce distinsă e ora plutindă sub care te afli
cu extremele zâmbetului ce dau în aripi
și te împing razelor rușinoase de amurg
ori nesfârșitului sugestie la întâmplare-n burg.
ce norocos e cerul că se lasă pe tău umăr
cu resemnări de seară, cu spațiu-n număr,
cu toată răsărirea sentimentului în cristale
și gând îndoit pe aroganța genelor egale.
o, și pasu-ți triumfal înaintea aurorei încordare
întoarce întârzieri-n roze și-n glasul mângâiere
și meșterii ce au închis mișcări treze prin statui
împing toamne să plece din remușcările arămii.
o, norocoaso, tu ce pe braț găzduiești lumină,
însingurării farmec să-i prelungești ora vină...
tu, extaz senzual-n răspărul sonorului de frunză
ori în zbaterea ceramicii aciuată-n roșia-ți buză.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codul "noi"
Cu cât perfid clădim zisa "societate"
Din zoaiele murdare de creiere sărite
Din fixul de-un normal, trădat pentru ispite...
Ce unii le-au drept hrană pentr-o "întâietate"!?
Ni s-au creat iluzii din timp c-așa se face,
Că n-are sens o lume de nu va fi "politic"...
În care nu-s deștepți, meseriași... E atipic,
Făcut de hâde găști, "partidele" rapace.
Și și-au creat o horă de false antagonii;
Să creadă orice prost că lupta e-un câștig!?
Nu pierdere de timp, de energii!... Un covrig,
Din care mușcă roată... Că-i joc de golănii!
Și-au creat propriul "Stat", ca ei nimic să facă;
Să flecărească doar și alții să muncească!
Ei doar să încurce lume, iar ea -de-i să greșească-
Să dea tot ei porunci; "legile"... să desfacă!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călin
Gazel
Toamna frunzele colindă,
Sun-un grier sub o grindă,
Vântul jalnic bate-n geamuri
Cu o mână tremurândă,
Iară tu la gura sobei
Stai ca somnul să te prindă.
Ce tresari din vis deodată?
Tu auzi pășind în tindă -
E iubitul care vine
De mijloc să te cuprindă
Și în fața ta frumoasă
O să ție o oglindă,
Să te vezi pe tine însăți
Visătoare, surâzândă.
I
Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Idilă cu piatra
idila artistului cu roca neîmblânzită,
sălbăticită de atâta frumusețe
se transformă într-o curte făcută pietrei...
la început se cântă pietrei încă neîndrăgostite
apoi artistul se pliază într-un fel de ritual
pe forma ondulândă a trupului ei marmoreean
încă netransfigurat de spinii luminii
și de mușcăturile lacome ale dălții în piatră.
meșterul nici nu îndrăznește
să-i zâmbească pietrei neîmblânzite...
există o rivalitate la început de idilă
între cei doi îndrăgostiți,
o tatonare a expresiilor figurative,
o sinteză a curburilor și dinamismului,
a mesajului și a destinului pietrei îndrăgostite
după facere și transfigurare,
piatra devină o blândă felină
încă neîndrăgostită, de-a pururi,
de pygmalionul ei sedus și abandonat
ea se odihnește doar în brațele visului
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esențializare
Maître, am amorțit nemișcată în atelier,
dar nu mai suport să-mi sfarmi, furios,
trupul croit în lut de atâtea ori...
Moidemoiselle, mă-nțelege, eu nu te
copiez, te creez, încerc să-ți dau energie
și expresie, înghețând irisul privirii,
de asta zdrobesc ca nebunul toate
reprezentările-mi eșuate, încă
nu reușesc să te pătrund...
Femeia model devenise și mai goală,
după ce meșterul care o plătea cu ora
îi explicase alchimia savantă a sculpturii,
dar nu se simțea mai luminată, ci
mai degrabă stană de piatră uitată,
de când lumea o femeie despuiată
e sortită zvârcolirii spasmodice, nu
amorțirii până la mortificare,
chinuitor exercițiu până când amurgul
aruncase peste ea, peste ei, peste Paris,
pledul, mai întâi bătând în albastru, apoi
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ne-a salvat
nu prin studii și învățătură
se nasc oameni pe pământ
ci se nasc după Scriptură
prin al Vieții Sfânt Cuvânt
nu știința oameni face
nici măcar filozofia
ci Adevăru dacă-ți place
îți dă viața veșnicia
a lumii învățătură
uneori monștri crează
căutând altă alură
ea direcția-și gripează
nu știința e menirea
omului de pe pământ
ci sfințenia iubirea
voia sacră a Celui Sfânt
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (10 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te iubesc, penelopă
stai întinsă tu, femeie, pe un pat de vise dulci,
parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci,
ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur,
plămădită din miresme, de un mare meșter faur,
în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn
te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn,
treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși,
îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși
te vezi tânără, regină, cum erai odinioară
și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară,
cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate,
în idile de iubire, lună, stele și agate,
joc de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare,
stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare,
în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura,
ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura,
pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer,
care-apar din când în când după care iute pier,
vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate
trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haina de nuntă
De Mântuitor grăită, pilda nunții din Scriptură,
Străbătând a lumii veacuri, a trecut din gura-n, gură...
Mai întâii ai Lui apostoli, apoi mii și mii de clerici
Au rostit-o la răspântii, au citit-o prin Biserici,
Au cântat-o-n, Evanghelii, să primească fiecare,
Tânăr și bătrân în viață, bun și răul, mic și mare,
Aurul înțelepciunii ce L-a dat Mântuitorul,
Grăind pilda cu Împăratul care și-a nuntit feciorul.
Mii și iarăși mii de oameni, viețuind, au stat s-asculte
Pilda lui Isus, în sine cu înțelesurile-i multe;
Însă oamenii-ascultând-o, au făcut ce fac într-una,
Primind razele de soare, razele ce le dă luna,
Binele ce li-l dă apa, - fie mări, fie izvoare,
Sau mireasma-mbătătoare ce le-o dă suava floare,
Căci aceasta: fie apă, fie soare, fie lună,
Fie floare miresmată, - toate vor ceva să spună...
Dar, câți oameni, privind Cerul cel cu soare, lună, stele,
Și pământul cu-ale sale, înțeleg ce le spun ele?...
Căci și-acestea spun o pildă cu-înțeles adânc, de taină,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Militaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor de lumină
într-o
lume colorată
cu atâția ochi albaștri
cu zâmbete
și flori de cuvinte
El
Cuvântul
s-a pogorât printre noi în
lumea aceasta
dar lumea
nu l-a cunoscut
într-o sfințenie
mai sfântă decât
sfințenia însăși
la ai Săi li s-a arătat
însă
ai Săi nicidecum nu l-au primit
ci ei
de ei însăși plini
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (25 octombrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Et in Arcadia ego
(plecasem de la copacul trăsnit)
1.
spune tu ce loc de vis
între iad și paradis
orb să fii să nu găsești
rai în cele pământești...
și uite-așa
imaginile - și fac de cap
amintirile vin peste noi
insularii din vecinătatea țărmului înalt
pe un paner
un guguștiuc și-un porumbel
și tot ce-ți cântă inimioara
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dați-mi o haină
Aud un glas de înger
Străfulgerînd pămîntul
Încă puțină vreme și Domnul va veni
Sufletul mi l-am privit îngrozit
Întrebîndu-mă
În ce veșmînt pe Domnul voi primi?...
Strigînd
Am prins s-alerg pe drumurile lumii
Dați-mi o haină!
Și meșterii omenirii
Ieșiră la porți cu haine mulțime
Dar fiecare veșmînt ce mi se-ntinde
E-o falsă splendoare
Ce-ascunde o zdreanță
Și îngerul vestind venirea lui Isus
L-aud tot mai aproape
Doar cîțiva pași mai are Domnul
Pîn' la mine
Zăresc printre lacrimi de nevrednicie
[...] Citește tot
poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opere de artă vii
Atâtea opere de artă
Ai marilor artiști ai lumii
Prezintă fața minunată
Și gingășia caldă a femeii
Chemarea gingaș-a iubirii
Se vede-n artă peste tot
În florile alese a firii
Și bine le văd cum eu pot
Cea mai gingașă ființă
A omenirii e luată
Și e transpusă cu credință
În arta fină prelucrată
Și chipul gingaș al femeii
În artă parcă e o țintă
Spre ea se-ndreaptă și ateii
Pe orice credincios l-ncântă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce vine
Cel ce vine
Un
singur fiu
Dumnezeu a născut
conform
Psalmului 2 versetul 7
și
acest Fiu
despică veșnicia
și-o
înflorește cu Numele Său
Cuvântul
Cel de la-nceput
ce singur
era cu Dumnezeu
și
El Însuși
era Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începutul celor neprihăniți
Psalmul unu ne arată
Omul cel neprihănit
Are inima curată
Și lucrează fără pată
Domnul cum dar i-a vorbit
Ce începe-n viața lui
El duce la bun sfârșit
În suflarea harului
Se dăruie Domnului
Duhul Sfânt cum i-a vorbit
Bun e a lui început
Și viața lui la fel
Căci al Domnului sfânt scut
Îi e pavăză și avut
În Hristos Emanuel
Omul cel neprihănit
Pe Hristos stăpân îl are
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul I
Păn Vlad Vodă pe țigani armează,
Asupra lor Urgia-întărâtă
Pe Sătana, ce rău le urează,
Întracea luându-ș' de drum pită,
De la Flămânda pleacă voioasa
Țigănimea drept cătră-Inimoasa.
Musă! ce lui Omir odinioară
Cântași Vatrahomiomahia,
Cântă și mie, fii bunișoară,
Toate câte făcu țigănia,
Când Vlad Vodă îi dete slobozie,
Arme ș-olaturi de moșie,
Cum țiganii vrură să-și aleagă,
Un vodă-în țară ș-o stăpânie,
Cum, uitându-și de viața dragă,
Arme prinsără cu vitejie,
Ba-în urmă-îndrăzniră ș-a să bate
Cu murgeștile păgâne gloate,
[...] Citește tot
cânt de Ion Budai-Deleanu din epopea Țiganiada (1800)
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și meșteri, adresa este: