Citate despre lumină și miezul zilei, pagina 2
Legile
șoldurile ei sub colanți
suspină se deplasează
în lumina virgină (adică
încă neviolată) de după
amiază - poate-aș dansa
cu domnișoara puțin
răzvrătită în legile care nu
se vor ști deocamdată
decât în piețele publice
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea se iluminează
Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.
Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.
Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.
Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.
Mai lasă-mă un minut,
mai lasă-mă o secundă,
mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.
Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Primăvară fără cuc
fulger - ghem de frică, cioburi
luminează neguri ape
șarpele pândea aproape
licitațiile de joburi;
primăvară fără cuc
frunză veștedă-n livadă
pasărea ce stă să cadă
din poveștile lui Muck -
clipă tăinuind averi
pășunea mea pe care iezii
se scaldă-n laptele amiezii
cu aevăruri în doi peri
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arlo Will
Ai văzut vreodată
Un aligator
Țâșnind în aer din mlaștină
Și rămânând apoi orbit în lumina copleșitoare a amiezii?
Ai văzut, noaptea, caii din grajd
Tremurând și dând înapoi la vederea unei lanterne?
Ai mers vreodată prin întuneric
Și, brusc, o ușă neștiută s-a deschis înaintea ta,
Lăsându-te, ți s-a părut, în lumina a mii de lumânărele
Din ceară delicată?
Te-ai plimbat cu vântul bătându-ți în urechi,
Învăluit de lumina soarelui
Și ți-ai simțit deodată ființa inundată de o splendidă strălucire interioară?
Ieșind iarăși și iarăși din smârcuri,
Treci prin uși de lumină,
Prin multe câmpuri de splendoare,
Unde în jurul tău, neauzită, gloria se așează
Ca o abia căzută zăpadă.
Vei trece tu, o, suflet puternic, prin pământ
Și prin nenumărate ceruri
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lauda
Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri în haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Mă scalzi si pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.
Sunt duh invalit în naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?
Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papillons
Vezi, uneori tristețea acestor clipe șterse
Nu-i stih s-o poată-ncinge, nici trup s-o poată lua,
Din manuscrisul nopții stă toată să se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe și s-ar da...
Tu ești tristețea mare, ești dragostea mea pură,
Singurătate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieții amiezile se fură
Și eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu...
La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mă caută, la ce mă mai găsesc...?
Mi-e drag în tine trupul cum dragă mi-e și floarea
Acestor mâini deșarte în care mă privesc...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de poem
acolo unde mugurii plesnesc
primit-am Lumină
acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e o plantă cățărătoare spre ceruri virgine
iar umbra sa atletică aleargă în voie pe nori
cât timp e un vrej pe care se poate urca
un copil cu boabe mari de fasole în palmele
dogorite, într-o amiază cu tunbergii
înflorite
acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e un gorun secular, cu scoarța acoperită de licheni
iar umbra sa tremurândă alunecă pe-un lac cufundat în amintiri
cât timp din trunchiul lui se pot face lemne de foc pentru
un bătrân cu chibrituri mici în palmele
zbârcite, într-o noapte geroasă cu troiene
bătăcite
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Novembre
Nu-i soare nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineață nu-i amiază
Reperele zilei lipsesc nu-s zori și nici amurg.
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!
poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În anii fizici omul își corectează puterea sa fizică, pentru a-și înnoi forțele pentru ziua de mâine. În anii spirituali, omul își transmite sufletul corecției deosebite, la nivelul Creatorului și, pentru aceasta, el primește putere și instrumentul deosebit care îl ajută să câștige o nouă dimineață, o nouă lumină. În principiu, nu este deosebire fiziologică între un înțelept și un om de rând, însă înțeleptul, chiar dacă merge să doarmă în mijlocul zilei, pentru el noaptea a fost o acțiune spirituală și nu o situație fizică, iar el se va folosi de ea pentru a primi instrumente noi, să le corecteze în lumile superioare.
Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viață, XXVII - Ora corecțiilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, veșnică primăvară
lacrima din miezul zilei
lustruiește cursul vieții-
pe Scara lui Iacob,
trandafirii stau împletiți
în două culori,
pe o parte și pe alta,
admir lumina din
globul de cristal,
din mijlocul grădinii,
prezentul de astăzi
e trecutul de mâine
înscris în Cartea Vieții.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duminică de primăvară
O pasăre, în lirica amiezii virginale,
Dă glas printre marmori, palatul sonor.
Visează-n ceruri soarele vii focuri pe cristale.
Și-i aur cantilena havuzelor în cor.
E-o sărbătoare-n limpezi ecouri cristaline:
De printre marmori, pasărea; lângă fântâni, răsura.
Gâtlej de sloi fierbinte! Albastre, argentiniene,
Dulci tremure-nfioară petalelor nervura.
Ca-ntr-o visare trează pășesc, strivit de har,
Zâmbindu-mi nălucirii, pe lespezi mari de soare.
Mi-e inima-mbibată de suflul nobiliar
Al păsării, luminii, fântânilor și floarei.
poezie clasică de Juan Ramon Jimenez din La soledad sonora (1911), traducere de Ion Frunzetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o clipă
Ea trece dezbrăcată
prin poemele mele de dragoste
și cei ce le citesc
își retrăiesc tinerețea,
se privesc în oglindă
cu ochii în amiaza luminoasă
ce le măsoară timpul
și surâd.
Într-o clipă totul se va șterge
și nimeni nu va observa.
Orașul se va cufunda în memorie,
noaptea va stârni un luceafăr
cu razele reci,
să rămână de pază
dragostei neîmpărtășite.
lumina va fi o călăuză
pe care o urmăm
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
uneori dimineața
spre deosebire de amiază
sau seară
atunci cînd lumina începe să fie plină
te desfaci
ca o lalea roșie
și găsești semne
pe care mai bine nu le-ai traduce-n speranțe
și dansezi de unul singur în casă
cu cratița pe care o speli
de la mazărea care ai terminat-o azi noapte
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stând pe marginea Lunii
Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de brațe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopții ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-și soarele
de sub tălpile mele.
Fără tine eram un cerc subțire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îți aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subțire de lumină:
... esc...
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina se scurgea tăcută
Lumina se scurgea tăcută
Grădina prin arborii goi
Amiaza din noi amândoi
Într-o altă făclie se mută
Rămân amintirile vagi
Misterul din ghem se deșiră
În ziua când moare o liră
Suspinul pe umerii dragi
E ora la care se schimbă
În garda reginei augurii
Și iarăși condorii condurii
Prin stele înalte își plimbă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea de alb
în lăuntrul meu e o pădure de mesteceni
o mare de alb pe care
nimeni nu o revendică
dimineața
aud răsăritul
spunând rugăciunea zilei
la amiază
soarele lăcrimează tăcut
e multă durere în ruga luminii
undeva între umbrele de mesteceni
sunt eu
un suflet
cu bilet doar dus
înspre seară
umbrele se subțiază subit și
mestecenii se culcă în beznă
atât de trist
îmi aduc aminte de cei care
nu mai sunt...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din carte, Fsță în față cu mine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mână
Și în mormânt
Ne vom căuta să ne ținem de mână
Și de umbrele noastre
Nu ne vom teme...
Ele duc c-un braț alb serile
Ce-au scris pe frunze sărutul ierbilor!
Și ne vom ține de mână
Ca doi copaci visători,
Ce-și adorm frunzele-n rouă
Ca-ntr-un vers,
Unde izvoarele plâng într-un glas
Până când ecoul îngheață-ntr-o lacrimă
Dar mai curg ca prăpastiile-n mare.
Noi ne vom ține de mână
Și când ne-om trezi,
Într-un piept de amiază târzie.
Prin rădăcini de dor
Ne vom bea inimile cu o singură sete
Și cu lumini obosite ne vom îmbrăca
Într-o amiază târzie:
[...] Citește tot
poezie de Crina Popescu din revista Literatura și arta (23 august 2012)
Adăugat de Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază
Ziua are trupul despicat în două,
Numai jumătate mai e vie,
O lumină fantastică a-nvăluit
Tot ce a fost să fie.
Despre morți numai bine,
Îngân cu capul pe spate,
În iarba proaspăt cosită,
Dar despre cei morți pe jumătate?
Nu mai știu ce-aș putea să zic,
E cald, e o zi toridă,
Să se decidă și ei, mă gândesc,
E timpul să se decidă.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Linia vieții (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire furată...
Îndrăgostită-i a mea vecină,
De fostul, altei vecine,
A râvnit, mulți ani de zile,
Visând cu premeditare
La iubiri năbădăioase,
Acum este ca o floare,
Ce se ascunde de lumină
Ziua în amiaza mare.
parodie de Valeria Mahok (12 ianuarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremuri întunecate
În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci și pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal și șerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu noblețea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esență,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peșteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.
O furtună permanentă de similarități!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrențuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca și alte dăți
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.
[...] Citește tot
poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și miezul zilei, adresa este: