lumină şi noroc

Norocul...

Motto:,, El ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român ". M. Eliade

În splendoarea nenorocului
De a fi păgân
Ba înjur de mama focului
Ba bojocii țin...

Ba croiesc din scurt o cale
Ba din lung în lat
Ba prin ceruri pun agale
La bănaturi hat...

Ba mijesc, zâmbind la Soare
Ba plangând la Lună
Ba din stele căzătoare
Împletind cunună

Și virtuțile norocului
Întălnite-n cale
Las la straja locului

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă aducem flori în glastră

Sunt copil, boboc de floare,
Şcoala îmi este grădină,
Dumneavoastră sunteţi soare
Care mie-mi dă lumină.

Prin cuvinte şi prin fraze,
Din cărţi îmi trimiteţi raze.
Mă învăţaţi cum să vorbesc
În graiul dulce românesc.

Sunteţi luminător de minţi,
Exemplu bun pentru părinţi.
Tuturor ne daţi povaţă
Despre lume, despre viaţă.

Pentru lumina ce primim,
Cu mult respect vă mulţumim.
Iar de ziua dumneavoastră
Vă aducem flori în glastră,
Un munte de sănătate,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (4 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata Norocului (Sonet Tarot)

Roata se-nvârte, timpul şi destinul
Te prind în hora lor ameţitoare
Urci, te făleşti, apoi vine declinul,
Iar faima ta va trece în uitare.
Oriunde arunci privirea e o roată,
Căci orice lucru are-un ritm anume
Şi nimeni şi nimic nu o să poată
Să împiedice schimbările din lume.
De-aceea, dacă roata e-n urcare
În viaţă totul îţi va merge bine
Dar când o vezi că începe să coboare
Nu te lupta, pe loc nu o poţi ţine.

Cicluri încep şi cicluri se termină
Când le înţelegi, trăieşti doar în lumină.

poezie de Octavian Cocoş (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitoarea

În camera cu vedere la partea din faţa casei,
Unde lumina se frânge, iar teii umbroşi ating cu frunzele fereastra,
Fiica mea scrie o poveste.

Mă opresc pe casa scării, ascultând
Prin uşa închisă ţăcănitul maşinii de scris,
Asemănător celui făcut de un lanţ tras peste o copastie.

Deşi tânără, lucrurile adunate
În viaţa ei au un volum mare, iar unele sunt grele:
Îi doresc o călăorie plină de noroc.

Dar acum ea este cea care se opreşte,
Ca şi cum mi-ar respinge atât gândul, cât şi simplitatea acestuia.

[...] Citeşte tot

poezie de Richard Wilbur, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora unirii

Fiinţe de piatră, cu fulgere grele,
Fac zid de rachete, scrâşnind din măsele,
Cruzimea li-i oarbă, răbdarea li-i suptă;
Au poftă de sânge şi sete de luptă,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

Hefaistos înghite secunda majoră,
Cu fremăt de clopot în barba sonoră,
Himere auguste valsează cadrilul,
La puntea speranţei domneşte delirul,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

Pământul în goana pierzării tembele,
Îşi flutură vraja genezei prin stele...
În marea de zbucium şi lacrimi amare,
Mai cerne norocul fiori de salvare,
Lumina izbeşte-n zăvoarele firii;
Sunaţi, trâmbiţaşi, pentru ora unirii!

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu poate regiza aşa ceva. Dar viaţa da, fiindcă viaţa nu are nevoie de studii regizorale, de scenarii şi de platouri de filmare luminate a giorno. Apropo, viaţa nu trage niciodată duble, poţi să reţii ideea şi să menţionezi numele meu alături de ea, Pictorul fără Noroc, ha, ha!

Cristian Lisandru în povestirea "Cetatea" (19 ianuarie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul lor în viaţa pamânteană, sufletele oamenilor trec printr-un loc plin de lumină; fiecare dintre ele ia de acolo o lumânare aprinsă, adeseori chiar numai o scânteie care să le călăuzească în întunecimea acestei lumi. Însă unele suflete, printr-un rar noroc, rămân mai mult timp în acel loc şi au cum să înhaţe o mână de lumânări, pe care le împletesc într-o torţă. Acestea sunt purtătorii de torţe ai omenirii - poeţii, vizionarii şi sfinţii săi - care conduc şi înalţă rasă umană către lumină. Sunt făuritori de legi şi mântuitori, dăruitori de lumină, îndrumători de drum şi mărturisitori de adevăr şi, fără ei, umanitatea şi-ar rătăci calea prin întuneric.

citat celebru din Platon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creion

Am mers ca doi tovarăşi, alături şi pereche,
Împlătoşaţi, cu caii ureche la ureche.

De-am căuta acum iubirea dintre noi

Am mai afla ecoul galopului pierdut
Acolo unde apa străpunge stînci de fier
Şi unde cu oroarea abia ascunsă-n suflet
Te-ai avîntat alături de mine mai departe
Şi-ai rîs cînd mii de codri în tine tremurau...

Am mai afla podişul înconjurat cu colţi,
Răsfrînt în amintire, cînd toropit de drum
Mă tolăneam în ierburi privind grăbiţii nouri,
Iar tu loveai cu varga o viperă cu corn
Ce unduia atrasă de faţa mea umbrită.

Şi am aflat troianul greşelilor din noi.

Þi-ai risipit iubirea în ritmuri şi în rime,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 Martie - Mărţişor

Niciunde-n lume nu se sărbătoreşte
întâia zi de primăvară, în mod unic, româneşte.
E Dochia ce toarce firul anului
punând în el două culori simbol al lerului,
alb şi roşu contrariile reprezentând
lumină-întuneric, iarnă-vară în cupa vieţii adunând.
E Mărţişorul bată-l fericirea şi norocul
ce-aduce-n suflet bucuria vieţii şi jocul.
Îl poartă femeile legat de-ncheietura mâinii,
în stânga pieptului îl pun codanele alungând erinii
şi prins de el cu semeţie,
la loc de cinste stă o monedă argintie
ca soarele să strălucească,
lumina şi focul purificator se le-nsoţească.
Departe sunt de a mea glie
şi doar în gând pot asculta cântul suav de ciocârlie.
Aici nu sunt ca şi la noi fire arb-roşu- n magazine
dar nu e bai căci azi, cu îngeri alături şi pronie,
eu am făcut un mărţişor ce nu doar mie-mi aparţine...
E-un fir ce leagă a mea glie de cea care m-a adoptat

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de flutur

Se-adapă din lacrima nopţii
în zorii ascunşi la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopţii.

Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi îşi poartă norocul.

Priveşte, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
şi-a fost, doar o vreme, iatacul.

Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viaţă,
spre noul din care învaţă
că este o biată insectă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am prins
de mână
Femeie,
ţi-am şoptit
la tâmplă vis,
îmi apari
uneori inorog
ce porţi
coamă bogată
de cale lactee
când cu darnicie
împarţi stelele
norocoase,
îl gust
pocalul cu vin
şarpe pelin
cine te-a născut
pe tine
suflet
ca un suvenir,

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Liviu Dan
Adăugat de Radu Liviu Dan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişorul

Voi, sfinte bucurii de primăvară,
Mărunte decăraţii de veşmânt,
Voi nu ştiţi câtă dragoste şi vară
Aduceţi omenirii pe pământ!

Parfumul vostru - limpede emblemă,
Iluzia de har necunoscut,
E vechea axiomă şi dilemă
Din care se-ncunună un sărut!

Rămâneţi, deci, statornică virtute,
Poveste de iubire şi alint,
Că voi purtaţi norocului temute
Reflexe de lumină şi argint!

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul Sfânt

Când raza de soare-mi înţeapă retina,
Îmi tremură pleoapa, se lasă în jos,
O geană se-aşază pe-obraz şi-mi vesteşte
Norocul ce-mi bate la uşă sfios.

Emoţia fierbe în trupu-mi – clepsidră,
La gândul că timpul acum a sosit
Să-mi pună în braţe speranţa-mplinită,
Să-mi spună că drumul ce-l vreau l-am găsit.

Cu pas hotărât alerg să-i deschid
Şi casa-mi se umple cu mir şi lumină,
Întreaga-mi făptură primeşte botezul
În care mă-mbracă azi Forţa Divină.

Voi face dovada că nu e-n zadar
Şi nici risipit, fără rost, Darul Sfânt,
Voi şti să-l împart cu iubire în jur,
Să nu umble-n gol pasul meu pe pământ.

poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare

La mulţi ani, belşug, noroc,
Visele-mplinite toate,
Aruncaţi necazu-n foc,
De iubire s-aveţi parte.
Pace-n suflet şi lumină,
Bunătate, bani, răbdare,
Anul nou când o să vină,
Să vă fie... sărbătoare.

La mulţi ani, cu bucurie,
Soarele să vă-ncălzească,
Ploi la timp şi rodnicie,
Dragostea să vă unească.
În pahare... vin de viţă,
Masa plină cu de toate,
Versuri de la Costy Triţă,
Fericire... sănătate.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lampadarul nopţii senine
îmi stropeşte cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronţăie fără milă oasele vechi
şi carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.

Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniştită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.

În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Şi sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibraţiile,
în nopţi cu lună plină, surâzătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de deochi

frunză seacă de mălin
ce durere şi ce chin
cu bătrâneţea un spin
ce toarnă-n sânge venin.

frunză creaţă - busuioc
ca o flacăra din foc
ce arde al meu noroc
parcă fac paşii pe loc.

vreau soartă înfloritoare
ca un arbore în floare
ce se-nvârte după soare
şi bea rouă din cicoare.

cântec verde de deochi
plânge lumina în ochi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

cred în mine cred că-mi surâde norocul
să mă înalţ pe aripi de îngeraş
să zbor spre soare să-i înţeleg jocul
care arde veşnic cu-al luminii făgaş.

când zâmbesc sau cu lacrimi pe faţă
sufletul meu spre azur se îndreaptă
mă las călăuzită de zori de dimineaţă
ei cern peste mine lumina înţeleaptă.

mă dezvelesc de arămia maramă
mă dezbar de gânduri ce au putrezit
norii din suflet în ploaie se destramă
curcubeul din chakre s-a limpezit.

beau elixirul toamnei într-o cramă
mă-nfrăţesc cu arborii care s-au desfrunzit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei isvor de mântuire
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Şi el îmi dete ochii să văd lumina zilei,
Şi inima-mi împlut-au cu farmecele milei,
În vuietul de vânturi auzit-am a lui mers
Şi-n glas purtat de cântec simţii duiosu-i viers,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1 septembrie 1879)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân român

Iubesc Parisul... iubesc Franţa,
Nu-s norocos, nu-s nici ţigan,
N-am empatii... cu ignoranţa,
Nici nu-l sfidez pe musulman.

Rămân român de viţă veche,
Modest, cinstit... şi selectiv,
Da-mi plânge, încă, în ureche
Dezastrul... de la Colectiv.

Refuz naivităţi pioase,
Luminile... ce-au ars perfid
Atâtea gânduri sănătoase,
Eu slăbiciunea... o desfid.

Nu voi vota pe-acela care
Vândut-a ţara pe doi lei,
Făcând mătănii prin altare
Şi datorii... făr-de temei.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!