Citate despre lumină și oraș, pagina 2
Trenul morților
Cât e noaptea-n lung și-n lat
nu s-aude un lătrat.
Colo numai dintre spini
pân' la stelele-n vecini
licuricii dau lumini.
Licuricii cu lămpașe
semne verzi dau spre orașe
pentr-un tren care va trece
prin văzduhul mare, rece.
Pentr-un tren care-a veni,
nimeni nu-1 va auzi.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1932)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iașiul ne-a apărut în depărtare dintr-o ceață albăstruie, cu bisericile și marele palat "administrativ" îmbăiate într-o lumină trandafirie - de departe, părea un oraș al zânelor.
Regina Maria în Jurnal de război (II). 19171918, Duminică, 3/16 decembrie 1917
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânzătorul de greieri
Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din câmp
vânzătorul intrat-a-n oraș pe-un măgar, cu greieri
în păr și pe brațe, ieșiți din corfele pline.
Cată să-i vânză-n piață. Se uită aiurea și tâmp.
Să vânză ar vrea o palmă de luncă-n cetate,
un cântec mai nou pentru vetre și casă.
Argint viu și negru e roiul - pe umeri.
Grilu, grilu! Cu sunetul scump, de zare aleasă!
Astfel intrarea și-o fac în oraș prin țipătul străzilor,
nestânjeniți în cântare - greierii țării.
Fetița mea singură, Ana lumina, în noapte
i-aude, și-o clipă surâde lunii și mării.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito!
E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate și vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....
E târziu, a nins peste tot,
Orașul pustiu e și frânt,
Gerul își dă în clocot
Și-și face în mine avânt...
Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri și iar,
Pașii tăi aud departarea
Și vin către mine, dispar...
E noapte și ninge și ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceaușescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina lumânării la lumina electrică, de la carul cu boi la întreprinderi producătoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive și avioane... Nu știu dacă, păstrând proporțiile, există performanțe asemănătoare în istorie poate Ramses cel Mare.
Ceaușescu a dictat să se ridice școli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, căi ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrări hidrotehnice portuare, flote de avioane și vapoare, irigații pe mii de hectare, poduri impresionante, ba chiar si autostrăzi. In 24 de ani amărâți, răstimp în care a plătit datoriile, a dublat populația urbană...
De fapt este incredibil.
Petre Țuțea în Petre Țuțea despre Nicolae Ceaușescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Prin ceața bolnavă se pierde orașul
și nimeni nu este pe străzi,
în tine, o iarnă își sapă sălașul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Jilavă, o frunză își strigă reproșul
spre vremuri trecute și verzi,
chemarea-i ascunde în palme călușul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Cuțitul durerii și-ascute tăișul
pe-un gând sugrumat de zăpezi,
iar Charon așteaptă, apatic, bacșisul.
Iubirea îți spune: să crezi!
Un haos se naște și este urmașul
a tot ce-i trecut și păstrezi,
în suflet, trecutul îți este vrăjmașul.
Lumina îți spune: să vezi!
[...] Citește tot
poezie de Adina Velcea (26 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
A trece
Tunetul s-a ascuns după mâini spurcate.
Tunetul s-a spânzurat de poarta mare
Focul nebunilor nu mai e bântuit de stafii e un biet foc
Furtuna s-a strecurat în mormântul orașelor
S-a-nconjurat cu fum, s-a-nconjurat cu cenușe
Vântul paralizat strivește chipurile
Lumina a-nghețat casele cele mai frumoase
Lumina a crăpat lemnul pietrele marea
E-o zdreanță rufăria iubirii aurite
Ploaia a răsturnat lumina și florile
Peștii și păsările zac de-a valma-n noroi
Ploaia a străbătut toate căile sângelui
Și a spălat însemnul care-i mână pe oameni.
poezie clasică de Paul Eluard (mai 1940), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină de la... lumânare
În orașe și în sate,
Case, străzi și cartiere
Au lumină ca-n palate...
Doar în noaptea de-Înviere.
epigramă de Mihai Sălcuțan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- anotimp
- Anotimpul nu este - așa cum s-ar părea - numai un mediu în care casele, și copacii, și mașinile, și asfaltul sunt încadrate altfel și altfel puse în valoare, nici numai un alt fel de a cădea lumina pe oameni și pe lucruri, ci chiar metamorfoza fiecărei celule care formează organismul atât de viu al orașului, regenerarea lui ascunsă, din interior.
definiție de Ana Blandiana în Orașe de silabe
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Jean, plin de neliniști, se întoarse la Paris, la sfârșitul unei frumoase și limpezi duminici, în care soarele oblic, la capătul orizontului, lumina imensul oraș cu o intensă strălucire roșiatică. Puteai să crezi că este un soare de sânge peste o mare fără sfârșit. Geamurile a mii de ferestre scăpărau ca și cum ar fi fost atașate de un suflu invizibil; acoperișurile se înroșiseră asemeni unui pat de cărbune aprins. Zidurile clădirilor, părțile superioare ale monumentelor de culoarea ruginii, ardeau ca un foc scăpărător de bușteni în aerul serii care se așternea. Era jerba finală a gigantescului buchet de purpură. Parisul în întregime ardea ca o antică pădure uscată, ridicându-se spre cer într-un zbor de păsări de foc și de scântei.
Emile Zola în Rougon - Macquart
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna... O presimt, din ce în ce mai mare. În lumina ei vânătă, orașul pare ireal, părăsit. Nu e grăbită, ca mai înainte, să-și facă apariția pe cer, cât timp acesta mai este dominat de soare.
Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nero i-a acuzat pe nedrept și i-a executat în cele mai grele chinuri pe acei oameni numiți creștini, care erau răi pentru lucrurile abominabile pe care le făceau... întâi au fost prinși cei care își recunoșteau credința, iar apoi, folosind informațiile culese, marea lor majoritate au fost condamnați, nu atât pentru crima de a fi ars orașul, ci pentru ura pe care o nutreau față de rasa umană. Iar moartea lor era transformată, în plus, și într-un sport: ei au fost omorâți de câini, fiind îmbrăcați în piei de animale, sau au fost răstigniți ori arși, iar când lumina zilei se stingea erau folosiți drept lămpi pentru noapte.
citat celebru din Tacit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demisol
zilele se recompun precum arta
sunt individualiste
nu există zile ci zilieri
nici orașe doar orășeni
nici poezii nu există ci poeți
care se scriu
simpli scribi ai orașelor de rangul al treilea
pentru că numai în orașele mici
poți zări arhetipul cuvintelor
te îneci în lumina unui timp vertical
și îți strigi aducerile-aminte
lumea aceea de 7 ori șapte care
vine năucitor de zânatică
să îți cuprindă nefericirile pervertite
în happy story
primele ore ale vieții sunt versatile
iau forma sunetelor și tonalitatea zborului
sunt zigzaguri peste monada cuvântului om
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solitudine
lumina mă împinge pe scară
din întuneric
gata să ațipeasc
merg cu dimineața-n spinare
soarele dă semne de bucurie
pe drumul cu sângele-n mișcare
spre orașul făgăduit
de ploi
numai ție
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solitudine
lumina mă împinge pe scară
din întuneric
gata să ațipeasc
merg cu dimineața-n spinare
soarele dă semne de bucurie
pe drumul cu sângele-n mișcare
spre orașul făgăduit
de ploi
numai ție
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi nisipii
ce noroc! era cât pe ce să strivesc un fluture
cu papucul de casă, dar am lovit greșit.
curată greșeală printre atâtea lucruri incontrolabile!
s-a înălțat și da, m-a gâdilat în palmă.
o fi chiar prințul fluturilor, mi-am zis,
deghizat în straiele unei kalevale urbane comune.
ce rotocoale! ce dans de amăgit lumina!
arabescuri somnoroase numai pentru mine
acum pe masă, acum pe pat, acum pe gene,
acum pe piept, acum în creștet.
piciorușe subțiri, învățate cu zborul.
și deodată, cuprins de mirarea mea nesăbuită,
se topește jucăuș în umbra unei camere fără bec,
de parc-ar pricepe ce e așteptarea.
poezie de Monica Manolachi
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peștele
Fostul iubit bate la ușă
sunt cu prietenul meu (se aude o voce)
și lumina lămpii-l orbește
pe cel aflat dincolo de geamlâc
fostul iubit se scuză și pleacă
la ieșirea din bloc un țigan c-un crap chinezesc de 8 kile
ar fi plătit oricât
numai să simtă
sub brațul amorțit
greoi
aproape ireal
peștele
după ce poartă cadavrul prin tot orașul
îl spintecă-n bucătărie
mâna e sigură
carnea se desprinde singură
(acestea sunt faptele, aici va trebui să înceapă
poemul, dar creierul mi-e obosit și prefer să întreb:
de ce atâta trudă pentru un somn liniștit?)
poezie de Denisa Comănescu din Barca pe valuri (1987)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe drumul spre Ba Ling
De lângă iezerul Dong Ting călătorim spre vest
către Templul Zeiței;
aici femei cu sprâncene vopsite
relaxează peregrini obosiți.
Orașul de munte este pustiu,
magazinele se închid devreme;
lumina farului din turnul fortăreței e încă departe,
când tragem barcazul la mal se va fi făcut deja târziu.
Nu vorbim dialectul locului
vom angaja interpreți;
ce păsări ciudate! nu le cunosc numele;
sunt stingherit ca un învățăcel al Cărții Odelor.
Cât de improbabil să găsesc un luntraș
care să-mi înțeleagă inima:
de fiecare dată când deschid hubloul cabinei
văd pe țărm un tufan înflorit.
poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de revoltă, de dragoste și moarte (IV)
Adu-ți aminte revolta, nostalgia, lumina
marilor bulevarde
adu-ți aminte radiografiile, exasperarea,
jocul violent de artificii,
și vorbele de piatră vânătă care îmi
distrugeau buzele la douăsprezece noaptea
când știam că ești fecioara galbenă rudă
cu toate dezastrele dragostei
așa cum valurile fierbinți ale simunului
sunt rudă cu nebunia lentă a orașelor africane
și drapelul alb care se ridică deasupra
orașelor asediate, cu paginile pline de sânge
ale istoriei.
Fecioară galbenă rudă cu nebunia, cu sinuciderea
și cu celelalte privilegii violente
ale dragostei și ale biologiei
așa cum ochii măriți de groază ai marinarilor
sunt rudă cu valul uriaș care
în ultima clipă le înghite corabia.
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și oraș, adresa este: