Citate despre lumină și recoltă, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și recoltă, dar cu o relevanță mică.
Bulgăr de viață
Bulgăr de foc,
Stea cu noroc,
Lumină, căldură,
Viață de aur pură,
Recolte, mângâie,
Crește, învie,
Viața în bucurie.
Bulgăr de apă,
Lumea adapă,
Enigmatică fată,
Leagăn de viață,
Vieți să-ți înflorească,
Mână cerească
Spală, mizeria omenească.
Bulgăr de pământ,
Viață și mormânt,
Desprins din geneză
Ne suporți în taină,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cântul XXIX
Când amândoi născuții din Latonă
de Cumpănă-nvăliți și de Berbece,
își au pe-o dreaptă linie-a zării zonă,
cât timp e până-n clipa să se plece
din clipa-n care limba stă-n zenit,
când și-unul și-altu-ntr-altă zonă trece,
atât, c-obraz de zâmbete-nflorit,
privi tăcută doamna spre-a pătrunde
În punctul fix acel ce m-a orbit.
și-a zis: "Nu cer să-ntrebi, ci-ți voi răspunde
ce vrei să știi, că-l văd în punctu-al cui
cuprins adun-oricare când și unde
Nu spre-a spori perfecția sa, căci nu-i
putiință de sporit ci reflectată
să poată zice "Sunt" splendoarea lui,
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță de toamnă
norii răstoarnă ploaia în gândurile mele
cerul se limpezește stelele să le văd
străluciri de aur să treacă prin zăbrele
să-mi lumineze vise scăpate de prăpăd.
se apropie toamna voi culege recolte
amintiri, extaze ce s-au copt sub raze
sufletul ca mintea să nu se revolte
scârba de demoni să nu atingă fraze.
în viziuni creștine sunt milionară
au ajuns întrebări mirarea, nesomnul
răspunsuri veridice cândva o să apară
cu rugăciuni ardente l-am invocat pe Domnul.
toamna-i o romanță pe strune de vioară
o ascult în cadrul unde cântă lemnul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul nărăvaș al minții
Așa cum recolta are nevoie de ploaie ca să crească și focul are nevoie de vânt ca să se-ntețească, la fel și mintea noastră are nevoie de meditație ca să se liniștească.
Meditația nu este despre fixare, ci mai degrabă despre decongestionare. Nu este ca și cum îți lipsește ceva și trebuie adăugat, ci mai degrabă ai prea multe pe cap și trebuie să le oferi în dar.
Oferă-ți gândurile în dar liniștii.
Oferă-ți agitația pradă tăcerii.
Nu ai de ce să vrei să controlezi această zbatere - mintea e ca un deținut ce își fixează singur lanțurile și apoi se roagă pentru libertate. Nu îi asculta lamentarea, nu îl salva, pentru că nu asta vrea. E singura dată când nu e nevoie să fii erou; e singura dată când ceea ce se zbate, trebuie să piară. Nu există final fericit în acest film, dar ah, ce fericire după ce se termină.
Calul minții e unul nărăvaș - într-un moment te înalță la ceruri, doar ca în următorul să te trântească la pământ. Încerci să ții frâiele în strânsoare, dar cu cât încerci mai mult cu atât îi alimentezi forța mai tare.
Soluția? Nu îl stârni, lasă-l să zboare.
Nimic nu poate opune rezistență la nesfârșit - va exista un moment în care se va așeza extenuat deoparte, trăgând un pui sănătos de somn. Pentru o vreme va fi liniște și pace, lucrurile vor reveni la normal.
Ai trăit deja astfel de momente - o plimbare în parc când lumina soarelui părea să aibă o strălucire aparte, când aerul părea să îți desfunde căile respiratorii și când simțeai de parcă ai zbura în loc de a păși.
O dimineață în care te-ai trezit simțindu-te neașteptat de bine. Ai zâmbit tuturor fără motiv, molipsindu-i cu fericirea ta, tot fără motiv. Dacă cineva te-a întrebat ce e cu tine, de te simți așa de bine, probabil că i-ai spus că ai o zi bună' și că totul merge strună'.
Cu toții știm însă că viața e departe de-a fi un drum drept, fără urcușuri sau coborâșuri.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avânt determinant
mă avânt spre cer precum un curcubeu
culori aprinse descriu un tablou magic
gânduri nesfârșite se dezvoltă în creerul meu
accesează universul cu freamăt nostalgic
valori sentimentale crează vastă boltă
sub care seninul prinde mereu contur
toamna mi-a pregătit o bogată recoltă
cu trăiri spectaculoase de trubadur
mi-am decorat ființa cu franjuri de lumină
simt trecerea timpului ca un cântec superb
o sumă de vibrații concentrez în albumină
anticipând succesul prin cuvânt și verb
mă simt o floare rară cu polen în stamină
doar raze mă mângâie timpul meu nu-i acerb
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suflete pierdute
Prinși sunteți voi în duh de rătăcire,
Și nu priviți la semne, deși sunt...
Din lume ați venit, sunteți pământ!
Și nici că vreți a vă lupta spre nemurire!
Ați rătăcit ca oile pierdute...
Pierduți sunt toți acei care nu văd,
Care refuză ocaziile avute
A nu le pierde... să iște iar prăpăd!
E scris oricine cade din Lumină,
Și nu stă alipit de ea...
A nu-și conștientiza din vină,
E calea de pierzare, ce moartea ți-o va da.
Binele îmbracă multe forme...
La fel și răul pe care nu-l distingi...
Depărtează-ți tradiții și dogme,
Și împlinește-n loc, Legea de-a Iubi!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiții de Buna Bestire
Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Și-mpodobește natură
Cu petale-n mii de culori.
La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creștină,
Cântă cucul prima oară,
Anunțând veste divină.
O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Și mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.
În această sărbătoare,
Sacru și mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiții creștine și ritualuri românești" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe patul de moarte
Un om pe patul de moarte lasă instrucțiuni
privind împărțirea averii sale celor trei fii.
El își devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuți și puternici.
El i-a spus judecătorului din oraș: " Încredințez toată moștenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEȘ."
Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneș,
astfel ca eu să înțeleg exact CUM sunteți voi leneși".
Gnosticii sunt experți in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deși ei
nici măcar nu-și ară ogorul!
Hai! Povestiți în ce fel sunteți leneși.
Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce te temi?
"Omul este lup pentru om."
Plautus
De ce te temi o om pierdut
Și vrei ca să te puni la scut
Ce poți să faci, oprește vânt
Să nu mai bată pe pământ
Oprește ploaia din cădere
Dacă te crezi că ai putere
Și pune straturi cu ozon
Pământului ca și-un oblon
S-oprește raza ucigașă
Să nu mai intre pe a ta masă
Se gată apa - facă-și voaie
Vom colecta-o de la ploaie
Ce-a fost aceiași iar va fi
Nimica nou nu se va ști
Citit-a-ți voi de cele scrise
Despre recolte compromise
De foamete, despre migrare
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu (22 februarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțu-acesta mic de râu
Dacă s-a închis zăplazul
Ne mai vedem mâine dimineață
Când va fi păscut izlazul
Turma oilor de ceață
Scade la răstoace gârla
Împrejururi saltă trestii
Că timidă și șopârla
Exclamează: - Ce de chestii!
Clorofila, un miracol
Roua limpede pe iarbă
Se dau broaștele-n spectacol
Cu năduf c-a prins să fiarbă,
Câte-un ochi de apă sec
Mușițele se revoltă
Că bondarii care trec,
Le mai fură din recoltă
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din vol. Autorportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de părinți
Când am deschis privirea pentru întâia dată
Se-nfiripa iubirea de mamă și de tată,
Se furișase-n suflet plăpândă și curată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de casa-n care treceam peste necaz,
În cuiul din perete ardea lampa cu gaz,
Se frământase coca să crească în covată,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată!
Mi-e dor de curtea-n care ne fascinase jocul,
Mi-ardeau obrajii rumeni, se-mbujorau ca focul,
De geamul casei care-l spărsesem cu o piatră,
Mi-e dor de-o palmă, mamă, mi-e dor de-o palmă, tată.
De frații mei de-acasă îmi este-așa de dor,
Când mama scotea pâinea fierbinte din cuptor
Și-o așeza pe masă la toți să ne-o împartă,
Mi-e dor de tine, mamă, mi-e dor de tine, tată.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Momentul prieteniei" era ca desțelenirea unui ogor pentru a-l face roditor pentru societate, era ca o spovedanie duhovnicească înaintea marei taine a împărtășaniei. Căci, ca după o împărtășanie trebuia să se simtă "fratele de cruce" după ședința la care luase parte. Din ea ieșea mai ușor, mai liber, cu sufletul scăldat de lumini. Un suflet împovărat, apăsat de greșeli și păcate, este un suflet stins și vulnerabil. În el prind ușor rădăcină complexele cele mai întortochiate, ce-l vor munci dureros. Din această stare omul nu mai poate dărui nimic substanțial. El nu se mai poate da cu dragoste și elan celor din jurul lui. Rămâne cramponat în îndoieli și în scepticisme care-i vor ucide avânturile. Dar dacă se poate mărturisi cuiva, unui prieten apropiat care să-l poată asculta cu dragoste de frate și cu înțelegere, el se ușurează. Își elimină o sarcină grea ce duce cu el și își curăță și limpezește labirinturile interioare. În felul acesta va putea sălta mai ușor peste obstacolele lui psihice și va reveni la starea de armonie originară, singura care poate fertiliza omul și care-i înmulțeste bobul recoltei sale.
Nicolae Roșca în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurrasic Way
Pe Jurrasic Way din nou,
în ceața asta thriller, cu plămânii
umflându-se ca niște baloane meteo
subțiri,
gata să explodeze. Să-mi ajustez antenele,
boțite sub șăpcuța de căpitan, să verific conexiunile.
Aș vrea puțin soare,
să se lovească
de lucrurile din jur,
să le facă
mai suportabile.
Încă o dată să mă prindă
răsăritul cu mintea împăienjenită de
planuri și o fereastră deschisă
către un câmp scufundat în pericol,
animale de sticlă spărgându-se în fugă,
un sound straniu lovindu-mi-se
între tâmple ca o reacție adversă,
nu sunt decât o altă
provincială care-și încearcă norocul,
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul anotimpurilor
Salbă albă de mărgele
Și păianjeni de lumină,
Dans de fluturi și de stele,
Paturi reci de muselină,
Flori de gheață la fereastră,
Zarvă-n cer și pe pământ,
Pâlpâiri de foc în casă,
Ori colindători cântând...
Apoi vrajă, ce minune!
Peste-un petec de ninsoare
Prind în vise să adune
Ploi de gâze și petale...
Cu cercei de jad, deodată,
Ștrengăriță, bat-o vina,
Tânără și-mbujorată
M-a întâmpinat vecina,
Vânt de taină și lumină,
Mângâiere de petale,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă fluturelui rănit
E-ntâia oară când am prins să zbor -
Un fluture pe-o aripă de nor,
În zborul meu flămând după lumină,
Cu aripi de argint și muselină.
Și m-am născut un fluture de soare
Sub pulberea de stele și ninsoare.
Văd în zadar cum s-a deschis petala...
În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara.
E-ntâia oară când am prins să zbor
Și-am înțeles, nimic nu e ușor!
Ni-i viața noastră fluture în vânt,
Dar nu-n zadar ne naștem pe pământ.
Un rol universal și sfânt îl are
Pe-acest tărâm, prin sine, fiecare.
Trăim spre-a ne-mplini făgăduința,
Iubirea și speranța și credința.
Un fluture pe-o aripă de nor
Am fost adesea și-am dorit să zbor.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alienare (versuri)
Sigur, iubita îmi spune
Ești un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut știam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Ești un nimeni îmi spune norul plutind precum albușul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbățel în chiloți, nu vă speriați, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche ființă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată și leagă maimuța de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și recoltă, adresa este: