lumină şi relaxare

Incertitudini...

România-i cap de fier,
rugineşte lent
şi ne ţine-n auster
pe-un discurs dement.
Agramat este cuvântul
ce-l invocă des,
făr' să potolească gândul,
toamna la cules.
Viitorul sună bine
după cum se vede,
aliniază către tine
stratosfera verde.
Ne destinde azi lumina,
ochiu-i mototol
şi-aşteptăm cu toţi chenzina
pe stomacul gol.
Ani-lumină ne aşteaptă
cu feştila stinsă
şi cuvinte spuse-n şoaptă
pe sub pleata ninsă.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (4 octombrie 2018)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica

vreau poemul să vorbească de al verii miraj
când totul este verde şi-s vesele parcuri
străbat cu fericirea intim pelerinaj
secundele în ornic se joacă pe arcuri.

acum renasc în rime visele supreme
nopţile sunt tandre mă învelesc cu raze
lumina din cuvinte se transformă poeme
Luna se destinde pe iubitoare fraze.

n-am să scriu despre dureri şi lacrimi
credinţa mă îndeamnă la gesturi şi fapte
ştiu că în univers există şi patimi
dar viaţa este dulce ca miere cu lapte.

poeţii mă inspiră răsar dintre mulţimi
trăirea lor boemă e-n opere de arte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de trandafir

Deseară poţi să te relaxezi printre petale de trandafir
Să mă înalţi spre norii de mătase şi să ne unim în vibraţie
Să te aşezi pe un covor verde de vegetaţie
Unde florile ar acoperi locurile goale ale trupului tău frumos
Ursuleţii de pluş să ne deschidă calea spre joc şi voie bună
Iluzie optică în mii de culori să ne deschidă calea spre cunoaştere
Să ne admirăm, să ne vorbim şi să ne cunoaştem
Să ne acceptăm cu defectele noastre, cu minunata schimbare
Eu, reprezint schimbarea, inovaţia,
Lasă-te purtat de lumina iubirii
Pentru a cunoaşte misterele comunicării
Misterele femeii şi ale înţelepciunii.
Răspunde-mi cu mici schimbări:
Lumina să devină călăuza cunoaşterii de sine.
Respectul să fie un templu atins de cuvântul înţepciunii
Magia să creeze un flux de lumină între spiritele de lumină
Îngerii să fie prezenţi aici, acum, pretutindeni.
Vino, să deschidem templul lucrărilor sacre.
Lină lumina spre cunoaştere şi vis.
Mister... reacţie... manifest... respiratie profundă!

[...] Citeşte tot

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna de la etaj

Se aud paşi rari în noapte
Pe strada din faţa blocului
Sunetele nopţii sunt deşarte
Zărindu-se lumina geamului

Şi ca-n fiecare seară
Femeia priveşte cerul
Aprinzând o ţigară
Resimte misterul...

Iar luna veghează
Doamna de la etaj
Şi gândirea ei luminează
O inima plină de curaj

O idee, o scânteie îşi face loc
În mintea doamnei unde sunt
Secretele faimei şi ca un joc
Mai creează un veşmânt:

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste eternă...

Dragostea mea, de atâţia ani,
Lângă tine sunt mereu şi voi fi,
Chiar când nu voi exista,
Voi rămâne lângă tine.
Spre tine mă cheamă,
Glasul adâncului,
Misterios parcă.

Tunetul puşcăturilor de dinamită,
Când mă relaxez o clipă,
După efort, tu mă alinţi,
Cu trosnete, din încheieturile,
armăturilor.

Întotdeauna când plec de la tine,
Soarele mă-ntâmpină zâmbitor,
E întuneric la tine,
Dar tu îmi zâmbeşti,
Prin gurile de galerii.
Ochii tăi sunt minuscule firicele,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţii

timpul se relaxează în cântec de cobzar
lumini angelice dansează pe strune
eu am dezlegat misterele din rune
şi-am cumpărat iubire de la aprozar.

Neptun mă surprinde cu valuri albastre
marea fericirii mă cheamă la ea
uneori răsar minuni în calea mea
mă ţin departe de drame şi dezastre.

scormonesc în minte după revelaţii
un rai monumental creşte în mine
în oaza mea de linişte îmi este bine
armonii de gânduri ridic în constelaţii.

conjug universul până la plus infinit
lansez spre el versul care m-a definit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocea sângelui

nu ştiu să fac jonglerie cu focuri
nu pot să sar pe sus ca acrobatul
nu pot dezlega ale vieţii jocuri
dar din pasiune întâmpin răsăritul.

soarele în mine lumini proiectează
să străbat cărări pavate cu poeme
mă relaxez pe-a timpului spetează
mă trezesc fericită dimineaţa devreme.

cântece izvorăsc din sângele cald
în spaţiu metafizic mă scufund într-o doară
pe un ţărm de sidef cu marea de smarald
întâlnesc iubirea pentru ultima oară.

vocea timpului ca un stavechi herald
îmi străbate sufletul cu rapsodii de vară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Weekend în rai

(lui Ninel şi Mihaelei)

am trăit în weekend ore blânde, calme
m-am relaxat printre maici la Robaia
mănăstirea raiului m-a ţinut în palme
cu lumini dumnezeieşti s-a umplut odaia.

m-am plimbat fericită pe colţul de rai
codrul de poveste mi-a fremătat în suflet
muntele Brădetu este vestitul plai
cu lacul Vidraru tărâm de răsunet.

prietenii de suflet Aurora, Dumitru
mi-au reaşezat armonia în cord
cu Dumnezeu alături timpul nu e hâtru
chiar dacă toamna vine dinspre Nord.

pe muntele smerit trăind ca un sihastru
nu-i loc de întristare de aspru fiord.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă perspectivă

sub destinderea înserării,
zboruri
peste apele visului.

sihăstrie-
şuierătoare ţărmuri
ale luminii.

pe muchia timpului,
frână răului,
făcând cruce...

altă perspectivă-
cu nume de împrumut
vechile corvezi.

timp reformat-
omul între spiţe
feliază orizontul.

[...] Citeşte tot

poezie de Anişoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drum spre veşnicie

se scurg în pământ vise gri de plumb
altele se plimbă prin vastul univers
caută tărâmuri noi precum Columb
şi-i află cunoaşterii un nou demers.

am pavat cu versuri drumul spre veşnicie
nici pietre nici stânci nu mi-au stat în cale
romantismul din suflet are trăinicie
gânduri se relaxează în sfere muzicale.

o stea să cuceresc îmi iau azi avânt
întotdeauna pure lumini m-au sedus
la poarta raiului bat cu un cuvânt
un înger mă aşteaptă în cerul de sus.

conceptul graţios al armoniei pe pământ
într-un colţ de inimă trainic l-am pus.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podoabe de suflet

am strâns în suflet o seamă de podoabe
vise doruri versuri muzica şi dansul
nu m-am lăsat sedusă de aparenţe snoabe
strig pe un colţ de rai să rezoneze glasul.

muntele fericirii îl străbate-un ecou
este conştiinţa mea transfigurată
cerul mi-a făcut cel mai frumos cadou
romantismul tandru cu aura rotată.

nu îmi pierd vremea cu speranţe deşarte
în lumea asta ştiu ce mi-e dat să fiu
doar versul inimii mă va duce departe
cerul m-a condamnat să fiu un candriu.

reflecţii în lumină zâmbete să poarte
şi-n ceas de relaxare câte-o odă să scriu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carda

Un boboc în roua dimineţii
Îşi deschide aripile vieţii,
Ca nou-născut în aura luminii
Începe zborul, arta împlinirii.

Este greu împiedicat de toate,
Dar ambiţios le izgoneşte-n noapte
Şi din tristeţi renaşte fericire
Şi suferă zâmbind la zile.

A cunoscut priviri necunoscute
Şi-a fost atins de taine mult prea multe
A încercat să lupte, a învins
Dar rănile-n cuvinte s-au destins.

A înotat în ochii săi albaştri
A cumpărat aripi de la aştri
Şi zboară neatins de stele
Repetă, ca-ntr-un joc de iele.

[...] Citeşte tot

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit marin în Sardegna

Unde cerul orientului
pare distilat în mare,
în freamăt sunt
stelele în perimare...
Uşor se aprinde răsăritul,
din nou îşi arată faţa, începutul.
La orizont semeţ se-nalţă
din pături splendide de roşu- aprins,
prin străluciri şi flash-uri de necuprins,
discul soarelui, destins.
Cum floarea-şi desface petalele,
el razele şi le-aşterne pe mare
sărutând-o atent şi apăsat,
valurile line le-atinge delicat.
Maestru al îmbrăţişărilor iubitoare,
bleu-marinul se topeşte şi pe cer,
într-un imn de lumină se stinge... leru-i ler...
Ochii orbiţi redau inimii speranţa,
făcând creştere precum spicul, cutezanţa.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte pe ruinele Târgoviştii

Soarele după dealuri mai străluceşte încă,
Razele-i rubinoase vestesc al lui apus,
Şi seara, pânditoare subt fiecare stâncă,
Cu-ncet şi-ntinde umbra cutezătoare-n sus.

Muntele al său creştet şi-nalţă şi priveşte
Linul cobor al zilei, tainicul ei sfinţit,
Şi raza cea din urmă pe fruntea lui izbeşte,
Ce mândră ţine faţă cu cerul cel ruşit.

Vântul de seară suflă şi frunza-nfiorează,
Roua seninul varsă verdeaţa renviind;
Dealurile-n cunună câmpia-ncorunează
Şi râul p-a lui cale şopteşte şărpuind.

P-a dealului sprânceană, pe fruntea-i cea râpoasă,
O cetăţuie veche, lăcaş religios,
Păstrează suvenirea d-o noapte sângeroasă
Ce mult s-asemănează cu sânu-mi cel noptos.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, putem!

Cred că nu se va uita prea curând
dimineaţa americană
când a învins visul anilor '60,
nimic poetic de altfel,
dar cine îşi va mai aminti
de noaptea cambodgiană
a anilor '70,
nimic poetic de altfel,
nimic poetic de altfel...

Noi sigur nu mai ştim
ce să ne amintim
despre anii '60,
câteva filme,
câteva melodii,
câţiva şi Nichita
Of! Nichita...

Noi sigur nu mai ştim
când să ne amintim

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vânătoare

I. Decorul

Sus, pe dealuri, Toamna pune
Mirişti galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Şi mohoare de rugină.

Rânduri-rânduri, spre câmpie
Se perindă nori de plumb
Peste larga simetrie
De coline cu porumb.

Iar când soarele străbate,
Luminând peisajul vast
De dreptunghiuri colorate
Într-un limpede contrast,

Saltă-n valuri jucăuşe
Şi foşneşte lung sub soare,
Cu mătasă la pănuşe,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXIII

Ca paserea-n frunzişul drag al ei,
prin noaptea care-ascunde-ntreaga zare
la cuib păzindu-şi puii golăşei,

spre-a-i tot vedea-n iubirea ei cea mare
şi hrană să le caute spre-a-i creşte,
şi dulce-aceast-amară trudă-i pare,

pe-un ram deschis ea timpul şi-l pândeşte
şi-aşteaptă soarele cu dor şi cată
ţintit spre nori că doară-doar' albeşte,

aşa şi doamna mea sta ridicată
şi-atent privind spre partea de lumină
în care Feb puţină grab-arată;

încât, de-atâta dor văzând-o plină,
eu fui asemeni celui ce,-aşteptând,
vrea şi-altceva şi-aşa, sperând, s-alină.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa din iubire şi în general orice relaţionare vine din lipsa de înţelegere a ce înseamnă fiinţa umană completă. Suntem dezamăgiţi, speriaţi, revoltaţi de oamenii din jurul nostru pentru că nu am primit niciodată o educaţie legată de latura întunecată prezentă în aceeaşi măsură ca şi cea luminoasă în oameni. Succesul şi fericirea, împlinirea în relaţii nu vine din cum sunt şi ce fac ceilalţi ci din capacitatea noastră de a ne cunoaşte şi accepta cu bune şi rele şi apoi a acorda acest privilegiu, de a fi întregi, cu bune şi rele, şi celorlalţi. Doar acceptând că am demoni, slăbiciuni, frici, păcate şi că ele mă fac să fiu complet, pot acorda şi celuilalt dreptul de a fi întreg. Poţi să continui să priveşti fiinţa umană în mod idealist, dar preţul va fi suferinţa. Odată ce te relaxezi înţelegând că omul e şi animal şi sfânt în acelaşi timp, viaţa e mult mai frumoasă, liniştea ta sufletească mai mare şi distracţia pe măsură.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda spune că un chinez pe nume Lao Tse şi-a zis într-o zi "Ajunge!" (într-o traducere liberă din chineză), a încălecat pe un bivol de apă (posibil cu un colorit ruginiu) şi a pornit spre vest, către Tibet. Pe drum, cineva l-a oprit pe Lao Tse şi l-a întrebat dacă ar vrea să-şi scrie doctrina înainte de a pleca din oraş. Fiind un om leneş, Lao Tse şi-a adăpostit bivolul sub un şopron îndeajuns de mult cât să scrie cele 81 de versuri din Tao Te Ching. Când a terminat, şi-a pus bivolul în mişcare, aruncând clopoţelul lui omului şi a dispărut într-un orizont ceţos de legendă şi mit. Indiferent dacă legenda este legendă, sau dacă Lao Tse a existat cu adevărat, nu chinezul ar trebui să ne intereseze. Interesant este că Tao Te Ching este expresia perfectă a modului de viaţă taoist, sau în limbajul lui Huston Smith, o viaţă cu o linişte creativă în care "mintea conştientă trebuie să se relaxeze, să nu mai stea în propria sa lumină, să renunţe la ea astfel încât să poată pluti cu Tao prin univers."

citat din Dwayne Eutsey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătorul

"Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ş' ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da;
Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În braţe n-am nimica şi parcă am ceva;

Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng,
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrămi, şi plâng, măicuţă, plâng.

Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde şi altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!