Citate despre lumină și suferință, pagina 2
Vă imaginați, această doamnă deja de trei ori a năvălit peste mine ca să mă lumineze cu tainele propriilor ei suferințe. Și de fiecare dată a fost primită cu o lehamite și o indiferență atât de brutală din partea mea, încât a ieșit de fiecare dată imediat din cameră, uimită și speriată de lipsa mea de tact și de purtarea mea brutală și nepotrivită...
Venedikt Erofeev în Jurnalul unui psihopat (iunie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre dincolo de viață
Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.
Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.
Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...
Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De n-ar exista întunericul, lumina nu ar fi acel vis frumos fără de care nu ar mai fi strălucire, dacă n-ar exista suferința, sufletul ar fi doar o stâncă, un cuvânt încrustat pe aripa cerului adormită și frântă, dacă n-ar exista sărutul... iubirea ar fi agonie, coșmar, umbra unor clipe moarte de mult... Și câte exemple nu v-aș putea da...
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul pușcăriașului
Jugul anilor pe care i-am petrecut în pușcărie
Nu ne acordă drepturi: nu ni se cuvine nimic.
Nici loc în amvoane. Nici în strane. Nici glorie.
Nici putere. Nici aură de sfinți.
Nici drept la memorialistică, astfel se evită oboseala pricinuită
De plângerile noastre decolorate, sâcâitoare ca o durere de dinți,
Și pentru ca armatele de tineri să poată călări acum viața
Pe calea bătătorită de noi pentru ei.
Toate vor merge cum vor merge. N-are rost
Să trasezi urma roții în avans.
Un grăunte interior iluminat și suferind:
Ar putea, pentru orice situație, fi singura noastră recompensă,
Cea mai prețioasă nestemată dintre nestematele pământului.
Și, atunci, pentru a o duce neîntinată acasă,
Permite-le drepturilor noastre fantomatice să fie cel puțin:
Dreptul nemărturisit la o revanșă echitabilă.
Există un număr. Infinit de lung,
Comprehensibil numai chinezilor și rușilor,
Toți cei căzuți, exterminați, fără vină și fără probe:
[...] Citește tot
poezie clasică de Aleksandr Soljenițîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
Sunt aripă de fluture ce bate-avan
Din stea în stea la tine în tavan
Lăsând în urmă semne ce tresar
În flori misterioase de dulce nenufar.
Sângerează cercuri derulate-n ani,
Dulceața fericirii ducem la dușmani,
Steaua călătoare din 'nalt nu-i în picaj,
Ea luminează nuduri pictate în peisaj.
Strune-aprinse din sfere muzicale
Se sparg în zâmbete cu trosnet de petale,
Rodia melancoliei crește-n plină noapte
La ora gândurilor zvârcolite-n șoapte.
Ești rana frunzei ce se usucă-n ram,
Cu lumina ochilor lipită-n geam,
Suntem enclava de dor necunoscută
În lumea de dispreț ce prin dispreț ascultă.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se teme
În vene sângele pulsând îl doare,
În trup se scurge un fior isteric,
Nu vrea singurătate și-ntuneric
Se teme de ce are și nu are,
De scârțâit de uși, de viscol, vânturi,
De ploaia ce lovește fin în geamuri,
De caii ce-s în vis scăpați din hamuri,
De tot ce e real și nu-i, de gânduri.
Lumina ca o mamă-l liniștește,
I-alină nebuneasca suferință,
Când vede oameni simte că trăiește
Și uită de necazuri și credință.
Durerea ce-l sfâșie-o păcălește
Trecând c-o mască falsă prin ființă.
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ne limităm la suferință, să nu căutăm în ea nici adevăruri, nici învățăminte. Să nu ne uităm spre tenebre, ci spre lumină.
Christophe Andre în Despre arta fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte stații de lumină
Ating lumina, ating stelele și luna
Ating viața și mă voi adânci în suferința unui vultur
Zbor spre alte stații de lumină
Cu gândul meu mă risipesc și mor
Mor în fiecare zi și renasc crezând că m-am născut întâia oară
Greșesc și visez ca un om în deplinătatea atingerii lui
Am doar un an sau poate doi să sper
Căci ninge și la noi în suflet cu iubire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina stelelor
Ating lumina, ating stelele și luna
Ating viața și mă voi adânci în suferința unui vultur
Zbor spre alte stații de lumină
Cu gândul meu mă risipesc și mor
Mor în fiecare zi și renăsc crezând că m-am născut întâia oară
Greșesc și visez ca un om în deplinătatea mulțumirii sufletești
Am doar un an sau poate doi să sper că ninge
Și la noi în suflet cu iubire.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rasai asupra mea...
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!
Speranța mea tu n-o lăsa să moară
Deși al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toți, pierdut în suferința
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic și n-am tărie.
Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința
Și reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
1879
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Golgota românească
Ni-i trupul răstignit, bătut în cuie,
Sus, pe Golgota pătimirii noastre.
Cucernic ca un schivnic, gândul suie
Spre cerul limpezimilor albastre.
Pe crucea jertfei cutremurătoare,
Pe care mor și visele și anii,
Oftăm prelung în deznădejdi amare:
O, Eli, Eli, lama sabactani!
Credința însă biruie năpasta,
Cădelnițându-și ruga în tăcere.
Călăii ne străpung cu suliți coasta
Și ne adapă cu oțet și fiere.
În urletele crâncenei gheene,
Din zvârcolirea cărnii sfâșiate,
Sclipește-n diamantul de pe gene
Lumina jertfei noastre ne-ntinate.
Pe creasta de văpaie a credinței,
Noi știm, în greaua zbatere-a durerii,
Că încolțește-n miezul suferinței,
Grăuntele de foc al Învierii.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a împiedica lacrima
Floarea se naște zâmbind,
floarea trăiește zâmbind,
și, desigur,
ni se pare de prisos
s-o întrebăm:
de ce ești tristă?
te doare ceva?
ce s-a întâmplat?
Nici nu ne trece prin gând
că și frumusețea
poate avea motive
de suferință -
uităm
că și noi, uneori,
zâmbim luminos
doar pentru a împiedica lacrima
să ajungă în ochi.
poezie de Vasile Romanciuc (1976)
Adăugat de Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult mai simplu să iubești o plajă luminoasă și caldă, decât să te bați împotriva prostiei și a suferinței.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de NATASA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anost
Eu stiu ca toate ce tu vezi
Maine nu mai există,
Că viata-n care trăiești
Tu ai lumina stinsă.
Tu luminează cu ai tai ochi
Cărarea vieții tale
Și cu puteri cerești
Tu vei gasi o cale!
La drum de seară lungă
Ce pare să nu treacă,
Oh suferință grea,
Deschide-mi ochii odată!!
Si trece... totul trece...
Si moartea cu a sa grabă,
Mai vino, viață, o dată
Ca tânără-s și moartă!!
poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată... mi-e dor de tine!
Simți, tată, cât îmi e de dor
să te primesc în casa mea,
în care-ai lăsat dragostea?
De ce te-ascunzi după un nor?!
Tu ai fost stânca neclintită,
eu, brad ce a crescut din ea,
hrănindu-mă puterea ta,
când cetina mi-era ciuntită.
Mi-e dor de-un suflet de copil
ce locuia-ntr-un trup vânjos,
de zâmbetul tău luminos
ce soarta-l înnora tiptil...
Ai fremătat o viață-ntreagă,
nutrind speranțe și IUBIRE,
punând comori în amintire,
cu mama, femeia ta dragă.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de ciudat e alcătuită lumea aceasta! Cel ce-și apropie suferința altuia, cel ce pornește la drum pentru îmbucurarea fratelui, cel ce se roagă pentru frumusețea lumii noastre, acela e supus tuturor încercărilor. Uneori cu încrâncenare, alteori cu blândețe resemnată, el trebuie să dea plata dăruirii propriei sale ființe. Priveliștea lumii noastre este uneori cu adevărat foarte tristă. Aceasta nu ne îndreptățește să cedăm. Viața omului cunoaște în cursul ei multe lacrimi, dar să nu uităm că prin filtrul lor cade lumina ca razele soarelui în curcubeu, după o ploaie de vară.
citat clasic din Ernest Bernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea aceea
În noaptea aceea, pentru prima oară
lumea s-a oprit într-o respirație adâncă
și în inima ei, ca o largă prăpastie
s-a deschis așteptarea.
Treaz de o lumină tristă, interioară
cu gesturi atente, prelungi
cu umbre, cu dansuri,
călcam pe locuri reci, lunecoase, adânci
ca pe un oraș înecat
purtător de oglinzi și blesteme.
Aveam
o misterioasă întâlnire cu noaptea
atunci
când pentru prima oară lumea s-a oprit
ca să mă aștepte.
Îi spuneam în gând
noapte, logodnica mea,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Plămânul sălbatec (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu poți înțelege niciodată suferința unuia dacă n- ai trăit o vreme cu fața ascunsă în palme, uneori strângând degetele atât de încordat ca să nu mai vorbești cu tine însuți despre singurătate, despre arșița interioară rezultată din procesul izolării tale față de tine însuți.
Singurătatea neagă o parte din tine pentru că acea parte este a pământului. Cealaltă parte este a spiritului și aparține cerescului, parte formată din instanță și neant sau triumful suprem al luminii.
Camelia Oprița în Iubirea nu are dreptul la somn
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre suferință
Ce poți crede despre mine, nu contează,
Nu vezi când e întuneric și nici eu nu privesc,
Dar la răsăritul soarelui când intunericul încetează
Și toate stelele dispar, nu lumina este cea pe care-o doresc.
Să fie un strop de liniște esența universului, nu știu.
Nu știu nici motivul pentru care continuu să exist, mă sting.
Știu însă care este idealul pentru care merită să mori, să nu fii viu.
Îl știu, dar nu pot să-l pronunț, nu pot să-l simt, nu pot să-l ating.
Ce poți crede despre mine, nu contează,
Săgeata suferinței este de mult plecată spre inima mea.
Rana pe care urmează să mi-o facă deja sângerează
Înainte de a cunoaște începutul, am cunoscut durerea.
Încerc să evit să sufăr, nu pot continua,
Dar ce-mi rămâne astăzi mâine moare
Și dacă mai pot să pierd atunci voi rezista.
Nu vreau să recunosc, dar ce trăiește doare.
poezie de Dorian Dogeanu
Adăugat de Dorian Dogeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mă uitam... la un minunat asfințit de soare. În norii îngrămădiți țâșnește o dâră de lumină și acolo, ca un cărbune roșu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii și secarei. Bucurie. Și m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viață numai de suferință și de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii și pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem și mai minunată, și mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi și pentru cei care vor trăi în ea după noi.
citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și suferință, adresa este: