Citate despre lumină și viziune, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la lumină și viziune, dar cu o relevanță mică.
Aș vrea să izbucnesc într-o explozie radicală cu tot ce am în mine, cu toată energia și cu toate conținuturile, să curg, să mă descompun și, într-o expresie nemijlocită, distrugerea mea să fie opera mea, creația, inspirația mea. Să mă realizez în distrugere, să cresc în cea mai nebună avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul până dincolo de orice rezistență, când avântul duce la nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie și încântare.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Purtându-mi inocența pe aripi de egrete,
Am ațipit ades cu roua zorilor pe gene,
Frângând lumina zilei cu priviri de regrete
În așteptarea sirenelor pe plajele perene.
Purtat de Carul Mare pe roți imaginare,
Am pribegit întinderi cu-al mării sufragiu;
Scăldând în priviri primele raze de soare,
Mi-am câștigat dreptul să-i aștept naufragiu′.
Tangențiale simțăminte cu speranțe tomnatice,
Într-un amurg generos cu regăsire de lumină,
Mi-au lăsat câteva îmbrățișări singuratice
Și-un zâmbet de care dorințele-mi se-anină.
Dorințele-mi latente evadează-n cuvinte
Din cuibarul cu doruri și viziuni călătoare;
În revărsarea spontană de gânduri nainte,
Știu că poezia mea îi este mării datoare.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara două legende
I
Negru era cel fără ochi;
Negru era conținutul limbii;
Neagră era inima;
Negru, ficatul, negri plămânii
Incapabili să absoarbă lumina;
Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,
Negre, mațele împachetate în cuptorul lor;
Negri erau de asemenea mușchii
Care zvâcneau să iasă la lumină;
Negri, nervii negru, creierul
În temnița viziunilor ;
Negru mai era sufletul, bulboană imensă
A plânsului care, sondând, nu-și poate
Defini propriul soare.
II
Negru este capul vidrei, ridicat.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii vibrante
beție de cuvinte- tonalități candide
fluxul creației atinge infinitul
lumina stelară în mine se divide
să produc bucurie precum răsăritul.
sunt consecventă visului inițial
transcendența lui se compune din vers
trec prin viață pe-un drum pastoral
cu grația muzei Sibilă-n univers.
trăiesc toate lucrurile cu iubiri
farmecul planant al vieții îl ador
obsesii și viziuni devin amintiri
descopăr Paradisul cu fiecare dor.
melancolia îngerilor se aude în zbor
când armonii de cântece vibrează în cor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medalion sentimental
în adâncul inimii se naște fericirea
este un fel de mare cu perle plină
o însoțește cântecul pur și iubirea
e binecuvântată de lumina lină.
e averea conștiinței este Paradisul
împodobește viața ca pe-un brad
cuprind viziuni ce întregesc visul
sângele se înfierbântă cu încă un grad.
ochi cerești mă veghează cu grije
corul de îngeri reverberează-n piept
nu am sângerat rănită de schije
urmez împăcată numai drumul drept.
sunt povești de magie trăite cu patimi
îndreaptă sufletul spre mari înălțimi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând printre dalii
o foame încordată cu exaltări și viziuni
mă încearcă iar să nu mă simt înfrântă
de boală de tristețe de negre minciuni
de singurătatea urâtă și cruntă
nu sunt confuză cu dorințele mele
știu ce vreau de la lumea sublimă
am planuri mari să zbor către stele
indiferent de anotimp de climă
monumentul iubirii îl sculptez în stâncă
cu fină migală lucrez la detalii
lumina grăiește în privirea adâncă
reflexe colorate scoase din vitralii
în grădina fermecată minunile rezistă încă
împăcată fericită dansez printre dalii
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele iubirii
în numele iubirii se-mperechează raze
se construiesc maternități și școli
lumina fericirii reverberează-n fraze
povești cu mândre nunți umplu coli.
în numele iubirii odoarele se nasc
atracții sublime pentru șapte arte
elixirul fericirii se scurge din teasc
expresive viziuni ne poartă de parte.
tonalități mângâietoare apropie inimi
în numele iubirii cerul ne e aproape
să disipe blesteme să destrame patimi
vise infinite rulează sub pleoape.
în numele iubirii se varsă lacrimi
soarele se oglindește în limpezi ape.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când meditez, trăiesc convingerea că am atins deplina realizare. Înțeleg aceasta datorită viziunilor pe care le-am avut în interiorul Perlei Albastre și deoarece în lumea exterioară văd aceeași lumină a conștiinței, ale cărei subtile și liniștite raze albastre le văd răspândindu-se pretutindeni.
Swami Muktananda în Maha Siddha Yoga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizionar
Bogat în senzații
doldora de emoții
depășind oboseli
trecând peste obsesii
urmărind țeluri celeste
urmând căi luminate
de inspirații astrale
spirit care arde
peste arcade și bolți
așa este poetul
vizionar și versatil
visător nou vibrând
cu accesorii ancestrale
și prezență de spirit.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armonii nocturne
armoniile nopții sunt dans în lumină
senzații grandioase cu stele pe tâmple
patos de viziuni vibrează-n albumină
nostalgii ordonate ca lucrurile simple.
ritmurile vieții sunt săruturi de îngeri
plouă cu serenități din cerul amical
luceafărul iubirii multiplicănd convingeri
înălțări pe aripi de extaz muzical.
cresc zilnic fericiri ca o deasă pădure
poiana speranțelor e plină de fragi
Bunul Dumnezeu e gata să se-ndure
de lumea aceasta să o umple de magi.
e noaptea iubirii cu-mbrățișări tandre
cu angelice lumini pictate în cadre.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rămâi gol
astă seară stăm cocoțați pe lună spargem semințe
gândim la țăranii care-și duc dorul
leului vândut
a vieții pierdute și al coasei care a străpuns crucea
nimeni nu mai crede în nimic
"Dumnezeu în care spui că nu crezi
crede El in tine"
te rupe deasupra vânturilor și se sărută
cu aceași discreție prin care vrei să te naști
a nu știu câta oară
back to december
inima e prea mică pentru toate astea
spargem cerul stând în rugăciunea sorții
privim anotimpurile cum își schimbă florile
lumina păcătoasă erupe din fragmentele constelației
te sărut pentru ultima dată
tu firava ființă care nu exiști
creată doar în interiorul exteriorului ești peste tot
[...] Citește tot
poezie de Andrei Surugiu (16 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
TURNUL PĂTRAT
Mamă iubită, să nu mai fi tristă,
Haotice umbre iar ea maiestuoasă,
Umila mea clipă, cu goluri în prispă,
Eu totuși am avut o viață frumoasă,
Atâta iubire, atâta lumină,
Nu-i va fi firii nicicum în putere,
Să-ngroape, să uite, să umple de tină,
Această deplină și blândă avere,
Căci n-or fi pe lume doar râuri cu visuri
Și n-au fost să fie nici pentru cei drepți,
Acele atât de visat' paradisuri,
Sunt doar făptuituiri pentru cei înțelepți,
Căci poți din țărâna ce încă e moartă,
Lăsând doar lumina să cadă abrupt,
Viziuni sa creezi din propria soartă,
Chiar dacă mirajul deplin este rupt,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sora lui Shakespeare, în viziunea Virginiei Woolf, este creatoarea care n-a putut ieși la lumină din motive exterioare, contextuale. Este creatoarea care stă în umbra unui bărbat celebru.
citat din Ioana Pârvulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marie Bateston
Ai remarcat mâna sculptată Cu indexul îndreptat către cer.
Aceea este direcția, nici o îndoială.
Dar cum ar putea cineva să o urmeze?
Este bine, într-adevăr, să te abții de la crimă și adulter,
Să ierți aproapelui, să faci bine celorlalți, să slujești Domnului
Fără să-ți faci chip cioplit.
Dar, până la urmă, toate acestea sunt doar mijloace exterioare
Prin care, de fapt, îți faci ție un serviciu.
Esența interioară este libertatea,
Este lumina, puritatea
Eu, de altfel, nu mai pot face nimic,
Dar tu caută și găsește esențialul sau ratează-l, conform viziunii tale.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lydia Humphrey
Du-te, vino; du-te, vino la și de la biserică,
Întotdeuna cu Biblia sub braț,
Până am îmbătrânit și mi s-a albit părul;
Necăsătorită, singură pe lume,
Găsindu-mi frați și surori în congregație,
Iar copii în biserică.
Știu, unii râdeau de mine și mă credeau ciudată.
Cunoșteam sufletele de ulii care zburau sus pe cer în lumina soarelui,
Deasupra turlelor bisericii, luând biserica în râs,
Disprețuindu-mă fără să mă fi văzut.
Însă, așa cum aerul din înălțimi era dulce pentru ei,
Aerul din biserică era dulce pentru mine.
Era viziunea, viziunea, viziunea poeților
Într-o formă democratizată.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Neamțu
Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă,
Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier,
Căci de stele mai aproape el dă acuma samă
Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer.
Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare,
Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt,
Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Lutul palid, fără suflet, să-1 depunem în pământ.
Ochii? Câte dulci imagini au sorbit a lor lumine!
Capul? O, de câte gânduri el a fost împopulat!
Inima? Câtă simțire frământat-a ea în sine?
Sufletul? Câte speranțe, câte visuri a păstrat?
Si-azi nimic. Lumea gândirei e o lume sfărâmată,
De lemnoasa mân-a morții inima e stoars-acum,
Și imaginele-s șterse, ce prin el treceau odată,
Sufletul (dacă există) pintre nori își face drum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ochiul pineal
În căutarea NIRVANEI...
Obosiți de spasmele vieții
Lăsăm ochiul carnal în odihnă.
Stare de meditație -
Ne detașem de lumesc
Ca de un alt rând de haine.
Primește-ne, Doamne!
El, ne dezvăluie viziuni,
O nouă poartă -
Deschisă de data aceasta spre cer.
Energie spre transcendent,
În copilărie.
Cheakre eliberându-și spre univers
Lacrima pleoapei nisipoase...
Acuzați de evoluție universală,
Cei ce poartă secretul
Duc cu ei și lumina
De dincolo de întunericul morții.
Punct de echilibru,
Însemn pe toiagul papal.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unjusa, ploaie de toamnă
Sub o pânză fină de ceață
gânditori somnoroși cu ochi visători
privesc cerul
Ei spun că de fapt au fost trei dar unul dintre ei s-a urcat
și-a trecut marginea stâncii
Cei doi Buddha au încă spinările lipite de
piatră
într-o zi le va veni rândul să se înalțe
și se va naște o lume nouă
Pe străzile din Seul
bărbați tineri femei tinere
fragmentează timpul,
agățându-se de secunde
Vânzând cumpărând
Creând inventând căutând
Ei se gândesc încă la cei doi Buddha
visând pe munte
la Unjusa
Coloane de nori
ridicându-se în mijlocul frunzelor roșii ale toamnei?
[...] Citește tot
poezie de J.M.G. Le Clezio, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem produsul viziunilor noastre
de la vârsta de 15 ani colec ționez
viziuni am ca hilde gard von bingen
demonul meu personal negru/ ponegru/
șarpe de dudău/ șteblă de spin rău mi
-a intrat sub piele până în plămâni
îl aud cum mușcă din cuvinte și scui
pă oasele pe jos lumina arzândă nu îl
mai vânează apa sfințită nu îl mai im
presionează nu îl mai sperie nici caii
apocalipsei care îmi nechează pe piept
fix la 7 dimineața când să-mi beau ca
feaua demonul își aprinde un pall mall
și sorbind din ceașca mea scrie versuri
despre iubirea lui pentru un sucub negru/
ponegru/ șarpe de dudău/ șteplă de spin
rău și uite așa în camera mea de cămin
țigările se fumează singure cărțile se
scriu singure și mereu apar pe pereți
întrebări pe care eu nu mi le pun de ce
au oamenii aripile pe dinăuntru de ce
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luminoase transparențe
Gândește la tot ce nu-i cunoscut
ascunsul său tainic,
până-n ziua mirajului deplin
ce descoperă invizibilul vizibil.
Cel care caută permanent
găsește cu aura minții,
ce se află atât de aproape-n ceață
cu o viziune
ce depășește orice închipuire
și înlătură piedicile vechi.
Luminoase transparențe
își fac loc prin formele abstracte,
piatra unghiulară a rezultatului
dă roadele așteptate.
Tot îmbrăcând haina căutării
cu perseverenta întâmplărilor
intuiția se confirmă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și viziune, adresa este: