lumină şi zăpadă

Eu sunt un fulg de zăpadă

Îmi ninge în suflet, iubite,
priveşte zăpada pe ramuri,
se pierde în viscol tăcerea
şi-ngheaţă lumina la geamuri.

Prin noapte trec ca o umbră,
eu sunt vânzătoarea de vânt,
în seara furtunii cu stele:
" Iubite, mai ştii cine sunt?"

Ascultă colindul din zare,
pe stradă iar trece-un tramvai,
întind o mână spre tine:
"Iubite, te-aştept la un ceai!"
..............................................................

În mine se-ascund zăpezi numărate
şi ninge, iar stele vin să mă vadă,
în noaptea aceasta te rog să m-aştepţi:
"Iubite, eu sunt un fulg de zăpadă!"

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi eterne plâng

Privesc cum soarele sărută pământul
şi mugurii pocnesc în ramuri
cum lacul îşi cântă anii
din flaut subţire de trestii.

Mă-ntreb de-i vis sau aievea
verdele ce-mbracă copacii
strania lumină parcă cântă
prin iarna secretă a timpului meu.

Văd râuri la vale curgând
spre fluvii grăbite spre mare
şi-n liniştea nopţii ascult
zăpezile eterne cum plâng.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...

Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziţi de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

urme

tăiam din lumini rădăcini
ne sprijineam privirea de zimţii cerului
ne jucam cu troica prin zăpada zăpadă
alergând prin troieni
prin nămeţi
rostogolindu-ne
doi paşi şi-ncă doi
până la furgoanele copilăriei

n-am fost niciodată gata

mi-a luat palmele
mi le-a aşezat pe obraji
pe frunte
ca o urmă de sanie

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul magic de beteală

Nea Omăt, tanti Zăpadă
Şi copiii Fulguşori
Ţes de ieri haină pe stradă,
Legănându-se uşori.

Croşetează cu migală
Împletind armonios
Un fir magic de beteală,
Darul iernii preţios.

Şi a prins să strălucească
Straiul nopţii luminat,
O mantie feciorească
Toată firea a-îmbrăcat.

Nea Omăt, tanti Zăpadă
Şi drăguţii Fulguşori
Îşi opresc lucrul pe stradă
Dimineaţă, către zori.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosa cogitans

Când totul îşi urmează statornica orbită
şi electroni şi aştri ca nişte valuri sună
în malul existenţei, au pentru ce, iubite,
am scrie o silabă, fie ea rea sau bună?

... Dar ce chemare clară urmează-această roză,
din nopţile amorfe ale ţărânii oare
ce forţă limpezită, fantastică nevroză
şi pentru ce sublimă, eternă sărbătoare?

Nu-mi spune că lumina se mântuie degrabă,
că osebite soiuri de viermi deja-n viscere
aşteaptă-n mii de germeni; că nu-i nicio silabă
să steie-n necuprinsa monadelor tăcere.

Nu-mi spune că-i egală cu sine suferinţa...
E un incendiu sacru ce mistuie, şi arde
ca o făclie-jertfă pe un altar Fiinţa
de-a pururi dătătoare de viaţă şi de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Ursachi din Inel cu enigmă, Poemul de purpură şi alte poeme (1981)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada călătorului

O, e-atât de bine când pe drumuri ninse
Întâlneşti o casă cu lumini aprinse,
Un ogeac din care se ridică fum,
Când te prinde noaptea călător la drum!

Sania coboară clinul de pădure.
Fug în urma noastră luminişuri sure
Şi-n singurătatea care ne petrece,
Peste vârf de arbori, asfinţitul rece
Străbătând podoaba crengilor subţiri
Luminează-n aer bolţi de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput să scadă.
Noaptea, ca un abur, creşte din zăpadă.
Se ivesc departe măguri de hotar,
Într-un loc se face drum pustiu de car,
Şi-o fântână strâmbă pe lumina zării
Pare că sporeşte liniştea-nserării...

Drum de vis! E clipa mutei agonii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada, tinereţea mea

Zăpada, tinereţea mea,
copilărie pală, mută,
tu, care eşti lumină, stea
ce piere surâzând tăcută

cazi lin pe mâinile aceste
şi luminează-le mereu,
pe tâmple aşterne-te şi peste
sprâncene, pe obrazul meu,

pe-ntregul trup aşterne-mi, clară,
aceste muzicale oşti
şi ocoleşte-mi ochii doară,
doar ochii – să mă recunoşti...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge

[...] Citeşte tot

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine câteodată poezia

Spune-mi pe unde rătăceşte lumina

când inima mea e tristă

când stau închis în zăpada asta de trup

proslăvind pustiul secundei

îngrijind o speranţă cu picioarele-n râu

şi cu capu-n nori?

În carnea mea un zeu se preface a cânta

dintr-o harfă zdrobită

un arhanghel cu numele meu face crime

[...] Citeşte tot

poezie de Danile Corbu din Scrisori către cei singuri (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Voi părăsi
piscul alb acoperit cu zăpadă
ce încălzea cu un surâs rece
nemărginita mea singurătate.
Îmi voi scutura de pe umeri
cenuşa aurie a aştrilor,
aşa cum vrăbiile
îşi scutură zăpada
de pe aripi.
Aşa modest, omenos, întreg
aşa preabucuros şi neprihănit
voi trece
pe sub acaciile înflorite
ale mângâierilor tale
şi voi bate
în geamul prealuminos al primăverii.
Voi fi băiatul cel bun
care le zâmbeşte lucrurilor
şi sie însuşi
fără şovăire sau neîncredere.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Yiannis Ritsos din Simfonie de primăvară (2009), traducere de Tudor Dinu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria, din leagănele mici,
Pentru noi înseamnă-ntâia dată:
Un pridvor sunând de rândunici
Şi un nuc cu coama lui rotată.

Patria începe de la prag
Şi se-ntinde până la portiţă,
Unde-un măr ne-ntâmpină cu drag
Şi ne iese-n cale-o romaniţă.

Mama când pe-al nostru căpătâi
Se apleacă-n perne să ne culce,
Cerul românesc, întâi şi-ntâi,
E-n lumina ochiului ei dulce.

Patria o desluşim apoi
Pe întâia pagină din carte,
Unde-n albul câmp sunt negre oi
Şi sunt drumuri care duc departe.

[...] Citeşte tot

citat din Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă crivăţul de adormit nămeţii

E aşa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticleşte ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă îngheţată pe un soclu fin,
şi iată-mă suflet într-un cerc de gheaţă.
Dedesupt oamenii împart pâine şi vin.
Schimb moarte pe viaţă –
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceţii
scânteiază nimfele nopţii -
cântă crivăţul
de adormit nămeţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karl s-a uitat la Crăiasă; era foarte frumoasă, o faţă mai cuminte şi mai drăgălaşă nici nu se putea închipui. Acuma nu i se mai părea de zăpadă, ca atunci când o văzuse la fereastră şi ea îi făcuse semn. Nu-i era frică de dânsa. A început să-i spuie că el ştie să facă socoteli în gând, chiar cu fracţii, că ştie ce întindere şi câţi locuitori are ţara şi ea zâmbea şi nu zicea nimic. Şi deodată băiatului i s-a părut că ce ştie el nu-i destul şi s-a uitat în văzduhul larg şi înalt şi atunci ea a zburat cu el sus de tot până în norii cei vineţii, şi vijelia vuia şi şuiera, şi în vuietul ei parcă se auzeau cântece străvechi. Şi au trecut în zbor peste păduri şi peste ape, peste mări şi peste ţări; dedesubtul lor vâjâia crivăţul, urlau lupii, sclipea zăpada; deasupra lor zburau ciori negre care croncăneau prelung şi sus de tot era luna mare şi luminoasă, şi o noapte întreagă Karl s-a uitat la lună şi în zorii zilei a adormit la picioarele Crăiesei Zăpezii.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui este delicioasă, ploaia este împrospătătoare, zăpada este stimulatoare; nu există cu adevărat vreme rea, ci numai diferite feluri de vreme bună.

citat din John Ruskin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihail Sadoveanu

Eram într-o pădure uluitor de vie, într-o pădure care şoptea
înăbuşit. Şi iată că pădurea în iarna, argintie, cu şoapta ei,
mi l-a reamintit.

Izvoarele, sub pânze de gheaţă, delicate, se legănau la vale,
pe nevăzutul prund, şi în lumina sobră, cu pini şi nestemate,
cântau unite într-un cor profund.

În zboruri rotunjite, tăiau mari păsări slava; un farmec de
poveste se răsfira sub cer; părea zăpada caldă şi moale ca
otava, dar zările sclipeau la fel, sever.

Cu vânturile-n coarne, în goana nebunească, zburau
năvalnic cerbii pe fragedul polei. Era acolo-ntreagă pădurea
românească, şi el păşea încet prin iarna ei.
(...)

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea a aruncat pe capul tău zăpadă; în ochii idolilor, această lumină este întuneric.

citat din Abu-L-Masal
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estetica luminii

Lumina
ca formă de viaţă şi armonie,
umplându-ne simţurile cu veşnicie –
numai un artist vizual,
numai el poate să ştie
ce înseamnă această colosală tărie.

Lăsând în urmă departe
îndoiala ce ne urăşte de moarte,
atunci când vom deschide o carte,
în fiecare gând –
noi fi-vom deja
unul şi-acelaşi cu orizontul sensibil,
cu abundenţa de lucruri,
pătimiri şi valori,
de poeţi numite frumos inteligibil.

În logica inimii
trăim şi gândim: din străvechimi
numai prin ea cunoscându-l

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de iarnă

tatălui meu

Luminile s-au stins în tot oraşul
Şi lângă casă un câine latră trist,
Un vagabond s-a rătăcit pe stradă
Şi Luna-l mângâie pe părul nins!

E ger de crapă pomii în grădină,
Trosnesc în sobă lemnele pe foc,
Văd fumul gros ieşind din coşul casei
Şi simt miros de vâsc şi busuioc.

Din fluierul de lemn se-aud cântând
Zăpezile ce-au colindat prin sat,
Iar prin ferestra veche de la tindă
Ţi-aduce iarna chipu-ngândurat:

Te văd cum strângi zăpada-n faţa casei,
Eşti nins, mereu, în amintirea mea
Şi ies desculţă prin zăpada rece,

[...] Citeşte tot

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Prin ceaţa bolnavă se pierde oraşul
şi nimeni nu este pe străzi,
în tine, o iarnă îşi sapă sălaşul.
Iubirea îţi spune: să crezi!

Jilavă, o frunză îşi strigă reproşul
spre vremuri trecute şi verzi,
chemarea-i ascunde în palme căluşul.
Iubirea îţi spune: să crezi!

Cuţitul durerii şi-ascute tăişul
pe-un gând sugrumat de zăpezi,
iar Charon aşteaptă, apatic, bacşisul.
Iubirea îţi spune: să crezi!

Un haos se naşte şi este urmaşul
a tot ce-i trecut şi păstrezi,
în suflet, trecutul îţi este vrăjmaşul.
Lumina îţi spune: să vezi!

[...] Citeşte tot

poezie de Adina Velcea (26 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!