Citate despre lumină și zile, pagina 2
De când exilată sunt
de când exilată sunt
pe tărâmul tău cuvânt
am uitat lumina lor
și-n iubire mă strecor
și-mi țin zilele în mâini
rumene ca niște pâini
și-mi țin nopțile sub pleoape
tremurând ca niște ape
pe un țărm de ametist
și exist exist exist
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai bogată moștenire pe care parinții pot să o lase copiilor este copilăria fericită, plină de amintiri tandre despre tatăl și mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, îi va păzi de ispite și îi va ajuta în încercările vieții de zi cu zi după ce vor părăsi casa părintească.
citat din Alexandra Feodorovna
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestăma, te-aș blestăma
Sfărâma, ce-aș sfărâma
Pietrele sub talpa ta,
Să le văd că-s pulbere
Drum fără întoarcere!
Aș usca, ah ce-aș usca,
Mărăcini sub catifea,
Vise spânzurate-n ei,
Pleoapele ochilor tăi!
Scutura, ce-aș scutura
Nori negri-n lumina ta,
Să-ți întunec zilele,
Să nu-ți găsești urmele!
Blestăma, te-aș blestăma
Cu focul și lacrima,
Cu doina zilelor mele,
Să-ți leg sufletul de stele!
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înviere de toate zilele
O înviere e pretutindeni, pe drum
și-n lumina deșteaptă.
Ochii mi se deschid umezi, și sunt împăcat
ca fântânile din imperiul lutului.
Trecătorule, oricine-ai fi,
ridică și tu peste mine mâna ta dreaptă.
Astăzi n-o să mai cert nici o ființă,
nici pietrele, nici oamenii, nici buruienele.
Sunt în mijlocul privighetorilor. Învie străbunii?
Rugăciunea de-atâtea ori începută
mi se sfârșește și zic:
Tată, te iert că-n adânc
m-ai semănat între brazdele lumii.
Ziua vine ca o dreptate făcută pământului.
Flori peste fire de mari
îmi luminează din larg -
aureole pierdute pe câmp de sfinții trecutului.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinire
Te-ai strecurat în mine fără veste,
Că-așa a fost să fie-o împlinire,
Cu vorbe-ai scris în inimă-o poveste,
Așa precum se scrie în iubire.
În ochii-mi blânzi ai răspândit lumină,
Asemenea luminilor din soare,
Povestea care-ai scris-o e divină,
În mine răsărind încântătoare.
Iar eu citesc ca-ntr-o frumoasă carte,
În care s-au tot scris mereu noi file,
Rămasă-aci, tu nu ești departe,
Când se scurg nopți, iar după ele zile.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețin numai zilele luminoase, pe cele întunecate le dau uitării.
citat din Zsuzsca Bank
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele
... Șapte iar
Și-mi pare că-i puțin.
Și-mi mai pare c-au furat din ele
Mâțele cu fosfor pe lumini,
Stăncile cu soarta pe cișmele.
Și-am să-ncerc de-a-ndoaselea apoi
Să le-nșir pe degete-fuioare:
Sâmbătă și vinere și joi...
Noaptea printre degete mă doare.
Nu-nțeleg, părinte,
și mă mir -
Șapte sunt și câtă măcinare.
Ca uimirea lângă trandafir,
Ca lumina dintr-o lumânare.
Dacă vii cumva de sărbători,
De-ale casei noastre să-mi aduci -
Zile mari încununate-n zori
[...] Citește tot
poezie de Ion Hadârcă din Zilele (1972)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am multe bucurii
Zâmbește soarele în dimineți la mine
Lumina lui pătrunde-n al meu gând
Făcându-mi zilele ușoare și senine
Și trecerea frumoasă pe acest pământ
Prin raza lui trimite stropi de fericire
Din-naltul cer albastru sclipitor
Făcându-mi viața plină de iubire
O viață ce-o trăiesc fără de nor
Și viața-mi-e ca fulgul de ușoară
Nu am nimic astăzi de regretat
Și orice zi o văd ca prima oară
Când soarele pe cer mi-a luminat
Când norii se adună peste viață
Nu mă pot plânge, sunt același eu
Căci știu că undeva în dimineață
O rază-mi va trimite Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te purtai într-un fel care să mă descurajeze, e vina mea că n-am vrut să înțeleg, că m-am încăpățânat. Îmi par atât de ridicolă mie însămi. E vina mea că m-am mulțumit cu fărămituri de la ospățul la care fusesem invitată la bucătărie, nu în salon. Ce vină ai tu că-n mintea mea bucătăria a strălucit ani de zile sub lumina orbitoare care se revărsa în mii de curcubeie prin țurțurii de cristal ai unui imaginar candelabru!
Ileana Vulpescu în Candidații la fericire, Scrisoare către un cunoscut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă oamenii ar începe imediat să trăiască marile adevăruri ale vieții lor a căror revelație o au la un moment dat! Suferința care ar urma nu i-ar degrada niciodată și ar putea încă păstra în inimile lor, neatinse, zilele luminoase pe care le-au trăit până atunci.
Marin Preda în Intrusul
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată prea
Ți-am spus:
Hai să împărțim
Nopțile pe lumină
Și zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriț
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu brațele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărțim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărțim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greșeală:
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? Îndată, ce taina se dă pe față, dragostea veștejeste, își pierde frăgezimea, vraja devine ceva obișnuit, de toate zilele.
Mihail Drumeș în Invitație la vals (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se știe de ce β din Lira variază. Cauza variabilității lui Algol din Perseu e alta. Ca și β din Lira, Algol e format din doi sori. Cel mai mic e numai vreo trei sferturi cât cel mare și de vreo cinci ori mai luminos decât Soarele nostru; el se învârtește în jurul celui mare în aproape 3 zile. Când ajunge, pentru noi, în dreptul soarelui cel mare și strălucitor, începe încetul cu încetul să-l acopere, să-l eclipseze și eclipsa aceasta ține vreo nouă ore. După ce trece dincolo, soarele cel mare și strălucitor își recapătă din nou strălucirea de mai înainte. Însă și cel mic e luminos, dar față de strălucirea celui mare, cel mic pare obscur. Așa e cu petele soarelui, care ne par negre ca cerneala, cari în realitate sunt cu mult mai luminoase decât cea mai puternică lumină electrică de pe Pământ.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E un timp când Mira Ceti din constelația Balena nu se vede cu ochii liberi, ci numai cu luneta, de-oarece nu e decât de mărimea 9. Încetul cu încetul lumina îi sporește până ce ajunge la mărimea 2. De la un minimum de strălucire la celălalt trec vreo 330 de zile, adică aproape un an. Cauza variabilității acestei stele este deci o alta, nu e din cele pe cari le au alți sori. Astronomii nu știu încă adevărata cauză, dar cei mai mulți cred că Mira Ceti e un soare spre declin, un soare care, ca și al nostru, are pete, dar mult mai multe.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță de toamnă
De-aș fi-n a tinereții floare,
Când toate zilele sunt bune,
Pe când din inima cu soare
În veci lumina nu apune,
Multe-aș avea în taină-a-ți spune
Ca să devii tu gânditoare.
De-aș fi ce-am fost pe lume-odată,
Privind în față viitorul,
Când mă-ndrăgeam de orice fată
Ce-mi părea soră cu amorul,
Aș deștepta în tine dorul
Cu-a mea cântare înfocată.
(...)
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omiterea impresiilor și a evenimentelor trăite reliefează cu mai multă precizie și într-un mod mai exclusiv decât în cazul uitării de nume acțiunea tendinței care încearcă să îndepărteze din amintire tot ceea ce este neplăcut. Această amnezie nu poate fi considerată act ratat decât în măsura în care, examinat în lumina experienței de toate zilele, ea ne apare ca surprinzătoare și nejustificată, adică în cazul în care uitarea cuprinde, de exemplu, impresiile mai recente sau mai importante sau impresii a căror absență reprezintă o lacună într-un ansamblu despre care se păstrează o amintire perfectă.
Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, pentru a doua Troie
De ce-ar trebui s-o acuz că mi-a umplut zilele
De tot felul de belele sau că în ultima vreme
A îndemnat oamenii proști la violență și la rele,
Sau ca-învrăjbit centrul cu mahalaua, prin iscusite scheme?
Avut-au ei numai curajul și dorința drept măsură?
Ce-anume-ar fi putut s-o țină împăcată, să-i fi cuprins
Mintea în cercuri de lumină fără patimi, fără ură
Întregită-n rotunda frumusețe a arcului întins,
Chiar dacă-ar fi părut de pe-altă lume-n zile ca aceste?
Ce-a înstrăinat-o, ce afront sau ce nevoie?
De ce? Ce i s-a întâmplat pentru a fi așa cum este?
Mai trebuie oare arsă undeva o altă Troie?
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
Din viață, în de moarte,
Din aproape-n departe,
De la dragoste la ură,
Tu, dintru-nceput măsură
Pentru toți și pentru toate...
Fără tine nu se poate
Întâmpla nimic sub stele,
Tu lumina vieții mele,
Tu blestemul sau tu, leacul,
Pripa care naște veacul,
Mâna care-adoarme clipa,
Tu, strânsura și risipa,
Ții în palmele-ți fragile
Nopți și visuri, munci și zile,
Vindecarea și pierzarea,
Tu, limanul meu și zarea,
Neclintirea mea și zborul,
Tu, pustiul, tu, izvorul,
De la humă la idee,
Tu, întregul meu, Femeie!
poezie celebră de George Țărnea din Exerciții de iubire (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns
cald
tăcerea nu mai e un răspuns
rece ca gheața
peste ape tulburi
azi a fost soare
lumina ești tu
dincolo de cele luminate
sunt eu
cea de toate zilele
ascunde-mă în tine
să speriem ploaia
să înnebunim frumos
cald
rece
cald
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lumină și zile, adresa este: