Citate despre lungime și noapte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la lungime și noapte, dar cu o relevanță mică.
În ger turbat. Stâng, drept, stâng, drept, stâng, drept... culcat! Om (aproape) viu de zăpadă cu picioarele înnodate de alcool și brațele ca două lopeți despicate și aruncate în fundul unui beci pustiit. Țurțurii curgând parcă din felinare luminau și ei, la rândul lor, străzile împânzite de sămânța divină din care în acea seară nu avea să răsară niciun fiu (poate doar moartea ar fi putut să schimbe ceva în peisajul monoton). Damfuri chinuite pluteau către cer, în spirale, legându-se de aburii gerului ca niște lanțuri ruginite și groase ce ar strânge trupuri de îngeri, criogenizate. Niciun zgomot, niciun glas, nicio înjurătură... nimic pe o rază de câteva sute de metri, și unul dintre copiii pământului zăcea lat în îmbrățișarea acestuia. Cămașa albă a părintelui îi penetra carnea de piatră într-o încordare demult visată. "Iubito..." cu un murmur aproape stins. "Iubito, de pielea-ți albă aș putea să mor, și n-aș mai avea nevoie de lumină, în respirația ta aș putea să fiu îngropat, și n-aș mai cere o altă eternitate, în noapte aș pune somnul să te iubească asemenea mie, și n-ai mai avea nevoie de odihnă." Delir. Febra topea gheața din jurul omului, și dragostea creștea în carnea lui odată cu boala. Spasme din Iad și îmbrațișări de sânge, trotuar dezolant, obraji de var, întuneric alb și o inimă ale căreri bătăi făceau cărări prin zăpadă.
Ionuț Popa (februarie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Răspunsul cometei
Regret că mă-ntrerupi din cale
Cu interviul dumitale.
Dar iată, mă opresc o clipă
Să-ți dau răspunsul meu în pripă.
V-am salutat o dată sfera,
Acum vreo zece mii de ani,
Când astronomii de pe Terra
Erau abia urangutani.
(Flammarion era gorilă
Si bietul Newton diplodoc.
Camil era de-abia cămilă
Iar Duică... nu era deloc!
El de-abia azi, când scrie proză,
Se află în metamorfoză
Și se transformă tare greu:
Aspiră-acum la cimpanzeu.)
De-atunci, prin negrele stihii,
În noatpea largă și profundă,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mătușa Julia
Mătușa Julia vorbea celta
foarte repede și foarte tare.
Nu îi puteam răspunde
Nu o puteam înțelege.
Când nu era desculță,
purta bocanci bărbătești.
Pot să-i văd piciorul puternic
pătat cu noroi de turbă
pedalând pe tălpigii mașinii de tors,
în vreme ce mâna ei dreaptă
trage firul parcă de nicăieri.
A ei era singura casă
unde mă întindeam noaptea
în întunericul absolut
al unui pat-cutie, ascultând
greierii cântând prietenos.
Ea era gălețile
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cobor și urc
Când toți ceilalți consultă ceasul,
Eu timpul mi-l măsor cu pasul,
În metri... de secunde îl parcurg,
Din zori de zi și până în amurg.
Eu somnul mi-l măsor în vise,
Ce-s după pleoapele-culise,
Și-ascund o noimă de povești,
În care simt cum mă iubești.
Dorința mi-o măsor prin fapte,
Și-n miez de zi, și-n miez de noapte.
Din toate, câte am râvnit,
Doar prea puține am reușit.
Eu gândul mi-l măsor prin riduri,
Și îl aștern pe filă-n rânduri,
Pășind pe strania mea cale
Cobor la deal și urc la vale.
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru școlari
Cum știi, când noaptea-și numără lacrimile
încerc să estimez într-o măsură oarecare
marcându-mi durerea-n kilometri și-n mile
distanța dintre noi, mereu mai mare.
Și toate cifrele se transformă-n cuvinte:
confuzie, pornind de la A, ca la carte,
și speranță, care începe la B, mișcându-se-înainte
spre un terminus (tu) aflat departe.
Doi călători purtând câte-o lumină, o micuță stea,
mișcându-se-n tăcere prin întunericul care și-i asumă.
Distanța se multiplică încontinuu, toată noaptea.
Ei speră să se întâlnească într-o sumă.
poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de cai
Mi-i plină noaptea de cai verzi,
Galopuri aprige tresar prin vise,
Zăbale rup și urcă-n urmă colb
Grăbindu-se spre Terre interzise
Cabrează herghelia pe turnante
Se-aud și nechezaturi, și sudalme,
Izbind ecoul de stepele bizare
Potcoave-mi lasă dâre și în palme
Aburi? Or suflă caii pe nări flăcări?
Apar, dispar, de parc-ar fi năluci,
E-n față c-o lungime mereu Timpul
Copilăria îi pândește prin uluci
Bezna, un hipodrom cu zeci de curse,
De m-aș trezi, fugarii m-ar adulmeca
Și în deșertul abisal o stea ar arăta,
Ca în Coran, drumul spre Mecca...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Mircea Micu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ștergarul în care mi-am uitat copilăria
locul din care nu fug niciodată -
copilăria
m-am născut în ziua în care albul din cireși plesnea de culoare
cerul lăcrima pe la margini
mama se pregătea să învelească sarmale în foi de varză acră
(ultima fiertură dinainte de paște)
câteva gânduri mocneau printre cuvinte...
calul vecinului era dus la plug între hatul lui Mitru din deal
oricum nu avea cine să-l înhame la căruță
tata plecase la muncă
îl năcăjea plecarea la patru fix dimineața pe jos cinci kilometri
uita de mama și de burta ei țuguiată ca o pâine
scoasă din cuptorul de după casă făcut de străbunicul
înainte de război...
așa m-a născut mama neajutorată
fără doctor într-un ștergar alb
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume din carte:exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Între mii de stele ce lucesc pe cer,
Să fie și steaua-mi, încă eu mai sper!
Plină de uimire... nu-i posibil, zic!
Steaua mea e mare, ori ceru-i prea mic?!
Fac o socoteală, adun stea cu stea
Și îmi iese lipsă tocmai steaua mea?!
Noaptea următoare, cât stele sclipesc,
Vin nerăbdătoare să le socotesc.
Nor răzlet și-ntinde peste cer urzeala
Și hain, îmi strică mie socoteala.
Vântul se zborșește ca un om candriu.
Stele-s sub pulpana-i de la anteriu.
Parte din vedere cum mi-a obturat,
Stau și adun stele pe metru pătrat.
Restul se-nțelege, la cub le ridic...
Steaua mea-i acolo; sigur ceru-i mic!
poezie de Mihaela Banu (29 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privighetoare de zăvoi (filomela) (Luscinia luscinia) este o pasăre migratoare care are în medie o lungime de doar 16 cm (o șchioapă) și o greutate de doar 25 g. Ea cuibărește în jumătatea nordică a Europei până în inima Asiei și iernează în partea de sud-est a Africii, într-o zonă subecuatorială relativ restrânsă. În timpul migrației zboară cu o viteză de cca 120 km/zi în Europa și 140 km/zi când traversează deșertul (T. Csörgő ș. a., 2018; E. Yohannes ș. a., 2009). Cum poate o pasăre atât de mică să parcurgă o distanță atât de mare și cum se orientează atât de precis având în vedere că zborul migrator are loc noaptea?
George Budoi în Păsările în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (26 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmosul dintr-o privire
Cosmosul dintr-o privire
E-o întreagă amăgire;
Căci tu crezi c-ai văzut tot,
Deși n-ai privit deloc.
Cosmosul crezi că-l cunoști, dar iată
Pe scurt ceea ce ști: o nimica toată!
Se ivesc umbre în întuneric,
Soarele-i un monstru sferic,
Ce dispare și apare,
Apune și apoi răsare;
După nori el se ascunde,
În vest stă să se cufunde
Într-a nopții grea tăcere,
Noapte plină de mistere.
Sus, pe cerul 'nalt, senin,
Strălucesc licurici vii,
Felinare cu venin,
În număr de mii și mii.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea perfectă
Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Pașii noștri și-ar dansa mersul
În același metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aș adormi în fiecare noapte
Îmbrățișându-ți căldura,
Ca două lingurițe simetrice,
Așezate perfect, în același sertar.
Într-o lume perfectă
N-am cunoaște neliniștea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preț pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am ști că Paradisul
Este acolo unde simți Iubirea.
Într-o lume perfectă,
Lumea ta și lumea mea,
Ar fi lumea noastră.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un nou infinit
Există o scorbură a copacului vieții,
În care-ngenunchiați, uneori, ei, poeții
Tânjesc iluzoriu a se ascunde,
În viile clipe din moarte secunde;
Dezirabila clipă, însemnând oricât vrei,
Înfinit înmulțită cu factor de trei,
Lungimea ei lambda, de palidă undă
E-o eră de flutur sau o milisecundă;
Copacul din cuiburi ale acelorași cuci,
Din care sculptează miliarde de cruci
Făuritori ce-au tocit amnarul de foc,
În frigul din rana aceluiasi loc,
În locul în care doar dorul e sclav
Și galben și palid și trist de bolnav,
Căzut ca o noapte, peste copacul trănzit,
Fără de frunze și etern ne-nverzit,
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și eu
Tu ești apă, eu sunt foc
Dă-mi răspuns la acest joc!
Eu sunt Soare, tu ești Lună
Zi și noapte împreună.
Tu șaten, iar eu sunt brună
Ce prin vise se cunună.
Eu sunt mare, tu esti țărm
Ce în cale-ți mă transform.
Tu ești munte, eu izvor
Însă unu-i călător.
Eu copac, tu rădăcină
Ce ne ținem de tulpină.
Tu ești ceață, iar eu ploaie
Ce se-ascunde prin noroaie.
Eu sunt sunet, tu viu grai
Eu din versul tău răsai.
Tu esti foaie, eu stilou
Așezate pe birou.
Eu apus, tu răsărit
Ce prin lume-au hoinărit.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Enescu
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie cu adresa precisa
între noi sunt kilometri fără sfârșit de autostradă
reparată din banii dumneavoastră
o pădure sau două și o tăcere
sau două
azi nu te sun de la gorjului să-ți spun că ajung
și nici tu nu cobori în autogara murdară de sud
azi e un fel de bătaie de joc a orologiilor stricate
și-a echinocțiilor trecute de-o lună
e o zi ca toate nopțile lui noiembrie
în care n-am să mă las obscen și cuminte
cuprinsă asfixic de buzele tale
tremurând dintr-o oră în alta
ci-mi voi ascunde aroma de rodie coaptă
păstrând un colț ca o jimblă-aburind
pentru ziua în care am să sun
de la gorjului sau chiar la carrefour
[...] Citește tot
poezie de Cristiana Popp
Adăugat de Alexandra Dolhescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Distanța dintre noi
nu se măsoară în kilometri
nici în numărul nopților succedate de câte o zi
nici măcar în lotul mașinilor staționate ilegal...
în șoferii lor lipsă
*
dacă te vei așeza în dreptul meu
o să te ia mai întâi cu un soi de vertij
îți vei reprima tentativa de a căuta
prima ieșire de urgență
treptat te vei acomoda
îți vei pierde o fracțiune din DEPARTE contemplând
felul silențios de a-și îndrepta florile
o mușcată galbenă lăsată cândva semn
în fragilitatea afectivă a cuiva
suficient de puternic
vei coborî treaptă cu treaptă
până la adevăr
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile
Iubesc la nebunie nopțile
preludii albastre ce mă înfrunzesc până la refuz
cu gânduri ce mă condamnă să visez.
Mă preschimb în braconier și
împreună cu licuricii
fur stelele de pe luciul apei,
cântecul ploii, golesc luna de lumină...
Iubesc incurabil nopțile
când pot să mă rătăcesc în foșnetul gâmdurilor.
Adesea mă arunc în secunda speriată
a veacului încărcat de vacarm și neliniști,
secunda ce unește nu desparte cuvintele
clepsidre ce închid în mii de înțelesuri
gândurile pe care le trimit
hoinare, fără mine în cetate
să întâlnească alte gânduri gândurile voastre
prelungiri ale timpului prezent și viitor
care aleargă înaintea mea
cu cel puțin o lungime de viață.
poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albarstru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miere și sare
O traistă cu trucuri nu-i așa?
Și-o partidă jucată de niște ființe lingușitoare?
Dacă ești priceput la jonglat c-un pachet de cărți
sau la aruncatul zarurilor asta ajută?
Dacă poți spune bancuri și fi un bun pretenar
și poți face impresie asta ajută?
Când băieții se întâlnesc cu fete sau fetele se întâlnesc cu băieți
ce ajută?
Toate ajută: fii plăcut, dar nu prea plăcut,
fii rezervat, fii sfios, misterios, dar numai așa și-așa;
apoi uită tot ce-ai auzit vreodată despre dragoste
pentru că-i bronzul verii și degerătura crivățului
și vine cum vine vremea, iar tu nu poți schimba asta;
vine cum a venit chipul tău la tine sau picioarele tale
și felul în care pășești, vorbești, îți ții mâinile sau capul
iar tu nu poți schimba asta tu doar aștepți și te rogi.
Există vreun fel în care poți măsura dragostea?
Da, dar mult prea târziu,
atunci când bătăile inimii tale au parcurs
[...] Citește tot
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
cred că așa a început,
cu tenișii tăi jerpeliți de fericire
în rucsacul de culoarea prafului
pe care-l luasem de la vânzătorul de opiu
și
cu faptul că avem în comun
limba și literatura sărutului,
e evident
de ce ne rupem buzele
pe ode
în metru narcotic.
blugii noștri și-au lepădat zeii din buzunare,
fumează poeme galbene fără filtru,
poate au greșit cerul,
poate le e rău
de la frumusețea asta feroce.
uite, vezi?
luna e în apă,
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunetul semințelor sparte
acel bună dimineața ce împlinește,
două ființe
strivesc bobul întreg
pus între ele
la copt,
vibrează atunci când se-ntâmplă,
înainte de paharul cu apă,
trupului lipsit de control să dospească
nu cu trei sute de mii de metri ai luminii
pe secundă, ci cu viteza iubirii,
în sensul mâinilor mele
electrizează părul,
mereu îmi zici să n-o fac
și eu îmi spun: doar azi nu te ascult,
azi voi închide gura celor care spun să
uităm de miezul magnetic,
mistrețul cu colți de argint ce aleargă prin vene,
rănit de săgeata unei nopți fără stele,
luna în creștere
în fiecare femeie pornește mareea,
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de ianuarie
I
Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte,
Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit,
Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte,
Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Îmi făcuseși o coroană ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău;
M-ai ținut în orice clipă cu simțirile-ncordate,
Mi-ai fost soră preaiubită și mi-ai fost și crud călău.
Ca Iacov frumos și tânăr ce-adormise la fântână,
Deșteptat fără de veste de un înger lucitor,
Mă chemași la luptă cruntă și ai vrut să-mi fii stăpână
Și să-mi pui pe beregată uriașul tău picior...
Ca Iacov intrai în luptă ș-am ieșit ca el de-asemeni,
Și nici tu nu ești învinsă și nici eu învingător,
Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca niște gemeni
Ș-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor.
Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase
Mi-a văzut a vieții navă ici și colo alergând,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre lungime și noapte, adresa este: