Citate despre mândrie și religie, pagina 2
Într-o țară așa de frumoasă, cu un trecut așa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deștept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie și cum să nu-ți ridici fruntea, ca falnicii strămoși de odinioară, mândru că poți spune: "Sunt român!"
citat celebru din Alexandru Vlahuță
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu sunt singur
Împovărată
de fructe ușoare pe buze
încununată
de mii de flori felurite
mândră
în brațele soarelui
fericită
de-o pasăre cunoscută
fermecată
de-o picătură de ploaie
mai frumoasă
ca cerul de dimineață
credincioasă
De-o grădină vorbesc
visez
Dar tocmai iubesc.
poezie celebră de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Răsai, soare,
Frățioare,
Cu 44 raze arzătoare,
40 ține-ți-le,
Două-n frunte
Mai mărunte,
Două mai scânteietoare
Peste ochi și țâțișoare.
Soare luminos,
Cât este de răzos,
Așa să fiu și eu frumoasă,
Răzoasă,
Luminoasă,
În ochii mândrului meu,
Peți-mi-l-ar Dumnezeu!
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
O mamă ne unește...
Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credința, pământul strămoșesc
Oltenia, mai mândră, străluce românește;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne unește.
Banatul este fruncea la granițe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstriște, în vremuri de război,
Ți-a fost călită vatra cu sânge de eroi...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Ridică-mă,
să nu cobor în rătăcire
și-n lumea ce se surpă.
Nu mă lepăda amăgirii,
pregătește-mă,
și ferește-mă de slavă.
Când vremea vieții cade în mândrie,
înfășoară-mă în umilință
și iartă-mă!
O, Doamne, iartă-mă!
poezie de Cristina Maria Purdescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După multe rugăciuni și stăruință, împăratul se înduplecă și-i dete voie și fiului său mai mic. Își alese calul ce-i plăcu din grajdul împărătesc, un ogar să-l aibă de tovarăș, își luă merinde de ajuns și plecă. După trecere de oarecare timp, sosiră amândoi fiii cei mai mari ai împăratului, aducând cu sine-le pasărea măiastră și o roabă pe care o făcură găinăreasă. Toată lumea se mira de frumusețea acelei pasări, care era cu mii de mii de vopseli, penele ei străluceau ca oglinda la soare; iar turnul bisericii nu se mai surpă; pasărea se așeză în acel turn cu cuibul ei. Un lucru se băgă de seamă; pasărea se părea a fi mută, căci nu da nici un viers, și toți câți o vedea o căinea cum de o așa pasăre frumoasă și mândră să nu aibă viers, pentru care și împăratul, cu toată bucuria ce avea pentru biserică și turnul ei, se mâhnea că pasărea nu-i cânta. Locuitorii începuseră a uita de fiul împăratului cel mic: atâta de multă bucurie aveau ei că li se adusese pasărea măiastră, ceea ce oprise turnul de a se surpa, și astfel biserica se putuse face cu desăvârșire; numai împăratul se mâhnea în sufletul său că nu este față și fiul său cel mic care să se împărtășească de bucuria poporului său.
Petre Ispirescu în Pasărea măiastră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mura versus gura iubitei
Mura crește-n deal, pe plai,
Iar sărutu-i rupt din rai;
Mura-i bună-n orice zi,
Gura mândrei și mai și.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (4 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Probabil că Dumnezeu e mândru de creația Sa supremă, omul, dar de unele exemplare ar trebui să se rușineze.
aforism de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Când ești doar tu cu Dumnezeu, ești mai capabil să-ți înfrunți mândria și păcatele.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește animalele: Dumnezeu le-a dat gândire rudimentară și bucurie netulburată. Nu le deranja bucuria, nu le hărțui, nu le priva de fericirea lor, nu lucra împotriva intenției lui Dumnezeu. Omule, nu te mândri cu superioritatea față de animale; ele nu au păcat, dar tu, cu măreția ta, pângărești pământul prin existența ta și îți lași urmele prostiei după tine - aceasta, e adevarată pentru aproape fiecare dintre noi!
citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răboj
Țin răboj în duh arhaic
Număr ca ciobanul
câte-s albe, câte-s negre
zilele, tot anul.
Număr pașii, ai frumoasei,
până-n pragul ușii.
Stele număr câte are
cuibul Găinușei.
Câte sunt, de toate, număr,
amăgiri și fumuri,
ziua-ntreagă număr, număr
rătăciri și drumuri.
Număr pietrele pe care
Mândra trece vadul-
Și păcate pentru care
Mă va arde iadul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Războiul trupesc, firesc se retrage cu postul, privegherea, rugăciunea, dar numai atunci când nu există mândrie.
Paisie Aghioritul în Părinți Aghioriți. Flori din Grădina Maicii Domnului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu
sunt un înger sadic și un demon masochist
prima dată când l-am întâlnit pe Dumnezeu era foarte tânăr
mă făcea să fiu mândru de suferința care mi-o dădea
mă simțeam flatat
important
între timp crucea mi-a devenit atât de mare
încât am devenit o așchie din lemnul ei
mi-a îmbătrânit sângele
și am asfalt în oase
pietre în loc de carne
sunt un fluture fără aripi, fără trup
doar o umbră cu gust de moarte
ce se scurge niciunde
poezie de Radu Chiorean (5 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă Ion Creangă ajungea avocat și nu preot, puteam să ne mândrim în literatură cu un Ion Ștefănescu Delaneamț...
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Paști
La mândra mea am înnoptat
Și am mâncat un drob ateu,
Convins fiind, când l-am gustat,
Că n-are niciun Dumnezeu.
epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocel, clopoțel - Poezie pentru ochișorii micuți
Floare mândră în lumină,
Clopoțel alb, dantelat,
Cu moț verde, ca antenă,
Sunt la lume conectat,
Când ies falnic din zăpadă
Și iarna am înfruntat.
Doar un pic, m-am lăudat.
Când vârsta mea e adultă,
Toată lumea o salută,
Și mă simt mândru de ea,
Îmi ghicesc și zodia:
Mărțișor de primăvară,
Ghiocel gingaș, vioi,
Adorat de toți copiii,
Chiar de ziua mamelor.
În alai frumos curtat,
De Martie mângâiat,
Primăvara o salut
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Mahok (27 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramiștii clasici către posteritatea epigramatică
Oricât ați fi de optimiști,
De mândri și de importanți,
În rai primesc epigramiști,
Nu fel de fel de premianți...
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creștinii au dreptate: Mândria a fost cauza principală a nenorocirilor din orice națiune și din orice familie de la începutul lumii. Alte vicii pot uneori să-i aducă pe oameni laolaltă: poți găsi prietenie și glume între bețivi și stricați. Dar mândria înseamnă întotdeauna dușmînie- ea este dușmănie, și nu numai dușmănie între oameni, ci dușmănie față de Dumnezeu. În Dumnezeu găsești ceve ce îți este infinit superior în toate privințele. Dacă nu-L cunoști pe Dumnezeu în felul acesta și dacă, prin urmare, nu ști că ești neînsemnat în comparație cu El tu nu-L cunoști deloc pe Dumnezeu. Câtă vreme ești mândru, nu-L poți cunoaște pe Dumnezeu. Omul mândru privește totdeauna de sus la lucruri și la oameni și, bineînțeles, câtă vreme privești în jos, nu poți vedea ceva ce este deasupra ta.
C.S. Lewis în Creștinismul redus la esențe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 20
Mi-a fost prezis că voi iubi cu foc
Pe-acel cu chip frumos ca o durere
Așa mi-au spus și-a fost o înviere
L-am îndrăgit cu-adâncul meu noroc.
Ardea în tot: iubire mândru joc!
Și suferea și-mi dăruia putere
Să ard și eu cu-a firii mele-avere
Sfințind, în doi, al fericirii loc.
Ah, cum să crezi că va cădea în tină
Ceea ce soarta cerul au zidit?
Ci nori nebuni îmi pregăteau ruină
Și vânt spăimos, furtună ne-nțeleasă
Nu cerul meu, ci iadul a-ndrăznit
Din răul rău pierzania să-mi țeasă...
sonet de Louise Labe din Sonete (1957), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agresorului meu
Un bețiv, lipsit de minte
și c-un suflet de ateu,
m-a bătut, fără motiv:
mușchii fiind creierul său!
Și se laudă bețivul
că e plin de bani și pile,
el crezând c-aceste lucruri
sunt valori ce-i dau "sclipire".
Se mai bate-n piept, cu pumnii
și e mândru ca un diavol,
c-a putut să-mi spargă capul:
criminalul și bastardul!
Dar nu știe că pedeapsa
va cădea pe capul său
și atunci va înțelege:
Că Există Dumnezeu.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018), traducere de Ioan Ioncy
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mândrie și religie, adresa este: