mândrie şi visare

Înserare

E noapte... doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrând s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.

Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor,

Aşa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiţi, ce-n pace
Să fie, ar dori;

Iar florile-alintate
Mireasma şi-o răsfrâng.
E-atâta vrajă dulce
În adormitul crâng!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Iulia Hasdeu (1885)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când voi pleca din vremuri în morminte,
Huliri şi laude când o să las,
Cu gingăşie să-ţi aduci aminte
De visul ce cântării i-am dat glas.

Uita-vei răul care-a fost în mine
Şi tot ce-n mine-a clocotit nedrept,
Când, ca o lebădă pe ape line,
Veneai, mlădie, ca să-mi cazi la piept.

O, nu ţi-a fost mândria tulburată!
De-am destrămat-o, n-a fost voia mea
Căci ziua mea era înnegurată,
Şi-atât de luminoasă ziua ta!

Când o să trec de-albastrele hotare
Şi-o să mă pierd sub nu ştiu care plai,
Să-ţi aminteşti de cântecul pe care
Eu ţi-l cântam şi tu mi-l îngânai!

poezie clasică de Aleksandr Blok (1 noiembrie 1903), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de nufăr

Mândra mea de altădată,
Visul meu te-aduce iar!
Să-nşirăm pe-un fir de aur
Boabe de mărgăritar!

Vino-acum ca altădată,
Vino-n braţe să te strâng.
Să-ţi sărut guriţa dulce,
Să suspin, să râd, să plâng!

Şi să vii cu aceleaşi doruri,
Fiindcă ochii-ţi nu mă mint
Cum, pe vremuri, mă minţiră
Lacrimile de argint!

Eşti atât de frumoasă,
Şi atât de dragă-mi eşti!
Flori de nufăr porţi în plete
Ca o zână din poveşti!

cântec, muzica de Ionel Băjescu-Oardă, versuri de Ionel Băjescu-Oardă (1905)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A patra dimensiune a timpului

Se certau pirul şi grâul
Pe marginea râului;
Unul că e neam cu râul,
Altul neam al grâului.

Se certau pirul şi râul
Pe marginea grâului;
Unul că e neam cu grâul,
Altul neam al râului.

Văzând că-s ca şi cum nu-s,
Mândra şi-a pus fusta-n brâu,
Trăgându-şi poalele-n sus
Când a trecut prin pârâu,

Prin mine, prin pir, prin grâu,
Doar cu visul ei s-a dus...

Alergând prin munţi şi văi,
Doar cu visu-i s-a-ntrecut,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul singuraticului

Privirea care cheamă a unei curtezane,
Ce ne pătrunde-n suflet, îmbietoare rază
De lună, când pe lacuri dulci scânteieri aşază,
Scăldându-şi frumuseţea în ape diafane,

Bănuţii-n care încă mai speră jucătorul,
Al blândei Adeline sărut răscolitor,
Şi muzicile care, adânci ca un fior,
În inimi, de departe, ne reaprinde dorul,

Decât acestea toate, butelie adâncă,
Mai scumpă-mi eşti, balsamu-ţi l-îmbogăţeşte încă
Şi mângâie visarea poetului în zori;

Tu, viaţă, tinereţe, speranţe-i dai, mândrie,
- Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie,
Fiindu-ne asemeni cu zeii-nvingători!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe valuri line de iubire

Alene coborând pe dealuri
Încet amurgul s-a lăsat
Nici apa nu şopteşte-n maluri
Şi-atâta linişte e-n sat.

În grabă una câte una
Făcliile nopţii s-aprind
În zare se vesteşte luna
Iar eu în braţe te cuprind...

Şi îmbătaţi de fericire
La piept strângându-te cu dor
Pe valuri line de iubire
Ne legănăm plutind uşor.

Nu ştim, e cânt sau poezie
Un freamăt dulce în frunziş
E noapte clară şi târzie
Căci timpul trece pe furiş.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnoroşii senatori

Somnoroşii senatori
Pe fotolii se adună
Şi se-nfundă visători,
Noapte bună!

Trece ''moşul'' pe la pleoape,
Somn uşor el le aduce,
Printre ei el e aproape
Să le fie somnul dulce.

Doar poporul mai suspină,
Pe când senatorul "toarce",
Senatori cu burta plină,
Dorm în pace.

Peste-a ţării tragedie,
Se ridică mândra lună,
Totu-i ''vis şi armonie'',
Noapte bună!

poezie de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răgaz

Ce-i viaţa asta, dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat şi de visat?

N-ai timp să stai sub ramuri de copaci
Privind la turmele de oi şi vaci;

Trecând prin codri n-ai timp să vezi unde
O veveriţă nucile şi-ascunde,

Pâraiele-nstelate în amiezi
Sticlind ca bolta în al nopţii miez.

Să prinzi ocheada Mândrei nu ai când,
Nici să-i priveşti picioarele dansând;

S-aştepţi până îmbogăţeşte gura-i
Surâsul ce-l stârni căutătura-i.

Rea-i viaţa asta dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat şi de visat...

poezie celebră de W.H. Davies din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şes natal

Şi, Doamne, eu fui pe aici.
În ţara cu luceferii înalţi,
Văzui catapetesme cum ridici
Şi floarea cu parfumuri cum înalţi.

Văzui însămânţările cu rod,
Stupinele cu miere, dimineţi
Cu mândre aurore în năvod
Şi falnică sburarea de ereţi.

Zimbirea călărea peste obraz,
În vine se rotiau chiuituri,
Ţâncaş cu mămăligă şi cu praz
Creşteau peste hotare sărituri.

În urnă tresăriau şi mai adânci
Pâraele cu apă şi cu har,
Credeam în ele, Doamne, că tu plângi
Şi eu eram pe margine pândar.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din revista "Vremea", an XIV, nr. 676 (29 noiembrie 1942)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de ploaie

Bat stropii-n cântec de fanfare
Pe uliţe, pe lan şi câmp,
Se-nchide grâul în hambare,
Se-aude vara-oftând.

Din nori o muzică ritmată
Ecoul unduie în munţi,
Perfect, de toamnă orchestrată
Prin codrii mândrii şi cărunţi.

De-atâtea ori am ascultat-o
În nopţi cu vise solitare,
Atâta cerul a vărsat-o
Peste-ale vântului hotare.

Când ziua piere-n cenuşiu,
Pe-a astrului cărare
Aud în tindă glas pustiu,
Mă cheamă ploaia la culcare.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirabila sămânţă

Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt
rost să fac de seminţe, de rarele,
pentru Eutopia, mândra grădină,
în preajma căreia fulgere rodnice joacă
să-nalţe tăcutele seve-n lumină.

Neapărat, mai mult decât prin oraşul rumorilor,
c-o stăruinţă mai mare
decât sub arcade cu flori,
voi umbla primăvara întreagă prin târguri
căutând vânzători de sămânţă.
Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-l am
pentru tot ce devine în patrie,
pentru tot ce sporeşte şi creşte-n izvornită.
Mi-ai ghicit încântarea ce mă cuprinde în faţă
puterilor, în ipostaze de boabe,
în faţa mărunţilor zei, cari aşteaptă să fie zvârliţi
prin brazde tăiate în zile de martie.

Am văzut nu o dată sămânţa mirabilă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

E noapte... doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrând s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.
Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor,
Aşa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiţi, ce-n pace
Să fie, ar dori;
Iar florile-alintate
Mireasma şi-o răsfrâng.
E-atâta vrajă dulce
În adormitul crâng!
Nu-i niciun singur zgomot...
Şi filomela chiar
Tăcut-a prin tufişuri,
Visând în tainic har.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Iulia Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te române, profanii tăi să piară...

Ridică-te române şi uită-te în munţi
Înlănţuiţi de vreascuri, de brazi (şi ăia ciunţi).
Şi uită-te la tine, cămaşa ta-i de gheaţă,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viaţă.

Visezi coroane nalte şi regi călcând pe tun ;
Dar unde-ţi este oare mândria de român?
Că noaptea care vine e noapte pentru ţară,
Iar tu te stingi simţit în pâinea ta amară.

Rănit e pieptul tău de visul cel naiv,
Ce negura a-nghiţit... e mort definitiv!
Să ştii că zeii mor în tunet sau în fulger,
Şi-acela ce te-nşeală sub masca unui înger.

Ţi-atârnă ceru-n ştreang, te uiţi ca un străin
La doi bătrâni bolnavi cu inimi de pelin.
Deschide bine ochii... şi iată sărăcia - UMBLĂ!
Nu încuviinţa avarii, că patria nu-i umbră!

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din revista Constelaţii diamantine (februarie 2018)
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

Vreau să mă transform în soare
şi prin raze să-ţi vorbesc
vreau să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc
vreau să redevin o stea
tu să redevi luceafăr
să-ţi şoptesc iubirea mea
ascunzându-ne prin nuferi...
vreau sa fim nuferi pe lac
lacul mândru cel albastru
şi-un poet nebun şi tandru
să ne-aştearnă pe hârtie
într-un vers de poezie
să fim două puncte negre
cu miros de iasomie
să ne gâdile peniţa
ca o vrajă ameţitoare
ca să devenim apoi
tu poet eu visătoare
iar dacă va trece noaptea

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub crucea vieţii

Un anume om a fost silit la lupta
cu greutăţile limbii străine.
Şi, prin veşnica rivalizare a simţămintelor,
s-a legat cu paradoxurile neştiutei culturi,
unde culoarea neagră se îmbină cu albul.

Voia să fie expresia valoroasă la simţul fericirii,
în această lume contradictorie, dar l-a înşelat iluzia.
Purtat de propria mândrie,
care nu-i permite să revină pe meleagurile natale,
păstrează în inimă un ghem de frici şi speranţe.

Şi trăieşte printre homeless – pe cheltuială publică
în îngrăditurile propriilor visări, pline de cărări
care nu duc nicăieri.

poezie de Piotr Kasjas din Miłość i tożsamość (Iubire şi identitate) (2013), traducere de Alexandru G. Şerban
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugăriţa

În sfânta mănăstire de-ai mei părinţi zidită,
Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat,
Acoperit de zdrenţe, de ani împovărat,
Îndur sub bolţi de jale o soartă urgisită.

Frumoasă-am fost odată, senină, fericită,
A ţării mândră Doamnă - dar lumea m-a uitat -
Şi-adesea amintindu-mi de visul spulberat
Crunt inima-mi zvâcneşte şi sângeră rănită.

Căci viaţa mea în lacrimi şi-a oglindit izvodul
De când cu oastea-i, falnic, ursitul meu, Voievodul
Purces-a să înfrunte păgânele urdii;

Din şea îl prăbuşiră hangerele haine -
De-atunci cad în ruină măreţe curţi pustii
Şi eu îmi rog sfârşitul, dar moartea nu mai vine.

poezie clasică de Mateiu Caragiale (1904)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dobrogea

Leagănul primului nostru regat,
primul făcut de Asparuh
în visul său către o economie puternică,
a cui sabie strălucea peste stepa ta surdă?

Dobrogea! Ţara grâului, a păşunilor
foarte largi, cu câmpuri fertile,
astăzi naşti şi lauri nobili,
lauri pentru mândrii noştri luptători!

Unde le-a lăsat sabia fără amintire?
Unde nu i-au aşteptat?
Acolo unde pavilionul lor nu este glorificat,
conducând libertatea?

poezie de Ivan Vazov (29 octombrie 1916), traducere de M.G.
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi parlamentari

Unde-i onoarea şi mândria
care ne-însoţeau odată?
Unde este România,
ţara noastră mult visată?
În lanţuri aţi pus poporul.
Ţării i-aţi secat izvorul.
Vă-înfruptaţi din munca noastră.
Sunteţi pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreţi fraţi.
La occident vă-înclinaţi.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeţi până şi ţara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteţi slugoi.
Sunteţi laşi, sunteţi păgâni.
Voi n-aveţi sânge de români.
Aţi vândut aurul ţării.
Aţi vândut talazul mării.
Până când voi mai speraţi
că mai puteţi să furaţi?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garofiţa

Degajând multă iubire,
Cu faţa îmbujorată,
Cu lacrimi de fericire,
Mama spune despre fată:

"Garofiţa e o floare
Crescută-n grădina mea.
Cu lumină de la soare,
Ferită de vreme rea".

Cu căldură sufletească,
Având tot ce şi-a dorit,
A continuat să crească,
Mama, visul şi-a-împlinit.

Acum cu ea se mândreşte.
E aşa cum şi-a dorit.
O vede cum înfloreşte,
E copilul ei iubit.

poezie de Dumitru Delcă (4 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun...

Moş Crăciun în pragul nopţii,
Petrecând pe rând nămeţii,
A plecat cu bucurie,
Către visele zglobii,
Să împartă de Crăciun
Saci cu daruri minunate,
La bătrâni, părinţi, copii.

Gerul nu-i poate opri
Renii ce văzduhul taie,
Cu coarnele lor de-argint
Şi colindele ce cad
La ferestrele-înstelate,
Şi-n căsuţele curate,
Cu brazi mândri împodobiţi.

Înhămând la sănioară
Bucuria dărniciei,
Moş Crăciun de fericirea
Celor care îl aşteaptă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!