măşti şi viaţă

În ultima clipă de viaţă îţi cade şi ultima mască pe care ai purtat-o de-alungul vremii.

aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabricile şi şcolile s-au închis, avioanele sunt la sol, suntem toţi în casă. Din omul vitruvian apar tentaculele unui virus letal; este imaginea omului nou, al mileniului trei, unde utilizarea măştilor nu este o modă sau un act umanitar, ci conştientizarea exigenţei de respectare şi protecţie a vieţii umane.

Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeilor, puneţi-vă o mască, masca de feminitate primordială, de Femeie la modul absolut, trăiţi-i senzualitatea pe scoarţă de jurnal, pe cord de amor, pe trup fierbinte, vă veţi descoperi voi înşivă, fantasmele voastre, dragostea care musteşte în voi pentru viaţă, faţă de voi înşivă, vă veţi lăsa purtate de eul vostru eliberat undeva spre ţara interzisă descoperind că adevărata voastră vocaţie este aceea de a vă cunoaşte. "Cognosce te ipsum" va deveni un fel de cheie care deschide porţile templului spre orgasmul interior (intelectual, sexual şi sufletesc).

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul, floarea sufletului meu

Prin piaţa lumii tumultoasă,
În costum de floare-aleasă
Zâmbesc oricui, fără de teamă
Jubilând, de bună seamă!

E-un carnaval, cu flori şi îngeri,
Cu măşti hidoase, desuete,
În care, inimă mai sângeri
De se aruncă-n flori cu pietre!

Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,
Când după inima-i trăieşte:
O floare, va rămâne-n piaţă,
Femeia mândră ce iubeşte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordonanţă de urgenţă –majorare mascată a pensiilor

E un panaceu modern,
Să aveţi o viaţă bună.
Veţi primi de la Guvern
Câte-o Viagra pe lună.

epigramă de Valentin David din Şarjele unui Don Quijote
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste ani

În armată când eram
Salt cu masca noi făceam.
Azi înaintezi în viaţă
Dacă ai masca pe faţă.

epigramă de Adrian Timofte din Umor cu adresă, De-ale pandemiei (2023)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate dispoziţiile câte ating viaţa juridică şi economică a naţiei trebuie să rezulte, înainte de toate, din suprema lege a conservării naţionalităţii, cu orice mijloc şi pe orice cale, chiar dacă mijlocul şi calea n-ar fi conforme cu civilizaţia şi umanitarismul care azi formează masca şi pretextul cu care Apusul se luptă cu toate civilizaţiile rămase îndărăt sau eterogene.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La rezonanţă, fiecare trăieşte în celălalt, iar la pseudorezonanţă fiecare trăieşte în masca celuilalt.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Rezonanţă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul, în viaţă, se joacă numai cu masca, mai ieftină sau mai fină, în funcţie de actor şi spectator.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Teatru (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

În această lume, nimic nu mai este la locul său, începînd cu lumea însăşi. Decadenţa trăieşte în agonia ei, sub masca indiferenţei frica îşi croieşte drum. Ura, furia şi indiferenţa nu rezolvă criza: acestea sunt doar consecinţele. Soluţia este să readucem oamenii buni la modă prin iubire.
Tot ce este nevoie este dragoste.
Dragostea nu necesită condiţii.

Camelia Opriţa în volumul Între Glorie şi Ruină (2020)
Adăugat de Nicolae Bogza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Mă-ntrebi cum am înnebunit. Păi, a fost cam aşa:

Într-o zi, cu mult înainte ca zeii să se fi născut,
trezindu-mă din somn, am descoperit
că toate măştile-mi fuseseră furate, cele şapte măşti
pe care le-am modelat şi purtat de-a lungul a şapte vieţi.

Alergam fără mască pe străzile-aglomerate strigând:
"Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi... "
Bărbaţii şi femeile râdeau de mine,
iar unii, de teamă, s-au ascuns în case;

Iar când am ajuns în piaţă,
un tânăr de pe-un acoperiş a strigat, "Omul e nebun."
Am ridicat privirea să-l văd;
soarele mi-a sărutat întâia oară faţa;
atunci pentru prima dată sufletul mi s-a aprins de iubire
şi-am jurat să nu mai port niciodată mască.
Ca-n transă, am strigat:
"Binecuvântaţi, binecuvântaţi fie hoţii care mi-au furat măştile."

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocviu

Iubirea-n cer cu luna se certa
că-n frumuseţe nu-i chip s-o întreacă.
Înfiorate cuvinte şi-au spus. A pierduţilor stea
dincolo, dincolo încerca să mă treacă.

Neştiind a trăi, ascultam
cum bate novembre pădurile moarte,
întunecat, neştiind a trăi,
sufletul se-mbătase de moarte.

Iubirea-n cer cu luna se certa...
O, masca ei cumplită, de Gorgonă,
şi părul auriu care cădea,
un fum, un foc, dintr-o lunară zonă.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Propagandă mascată de fum

Când a fumat întâia oară,
Voind şi el major să pară,
El n-a ştiut că viaţa zboară
Cu fum albastru... de ţigară.

epigramă de Georgeta Vătavu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se răsfaţă dimineaţa

(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)

Se răsfaţă dimineaţa
Peste fruntea unui cleric
Care-şi iroseşte viaţa
De sub soare, în întuneric
Şi nimic nu-i sparge gheaţa
Sufletului ezoteric.

Conştient că nemurirea
Poposeşte-n pieptul său
El trăieşte fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.

Şi rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea poetului

El sta întins. Cu faţa-ndoliată,
pal, pernei înălţimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
şi din întrea-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.

Acei ce îl ştiau încă din viaţă
nu au ştiut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui faţă.

O, faţa lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscoleşte şi îl mai curtează,
şi masca lui pălind s-aşează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezeşte a sfidare.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea poetului

El sta întins. Cu faţa-ndoliată,
pal, pernei înălţimea refuzând
de când întreaga lume abdicând
şi din întreaga-i fire hălci rupând,
cazu în acest an an nepăsător.

Acei ce îl ştiau încă din viaţă
nu au ştiut c-a fost "una" cu toate,
căci toată profunzimea ce îl scoate
din adâncimea apei e a lui faţă.

O, faţa lui fu-ntreaga depărtare
ce-l răscoleşte şi îl mai curtează,
şi masca lui pălind s-aşează
fragedă, deschisă, ca de pază,
un fruct ce-n aer putrezeşte a sfidare.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit o groază de oameni care ar da orice ca să fie altcineva decât sunt. O jumătate de viaţă şi-o consacră mimetismului şi imitaţiei, iar o altă jumătate îşi etalează colecţia de măşti pe care le-au purtat în prima parte a vieţii lor. Până şi ideea despre moarte este pentru ei o copie jalnică după moartea protagonistului vreunui film sau roman citit în tinereţe. A încerca să fii tu însuţi în orice împrejurare este o aventură a spiritelor mari. Paradoxal, dar când îţi reuşeşte această performanţă descoperi că eşti de fapt la fel ca toţi ceilalţi şi ajungi să crezi, ca Borges, că zilele tale şi nopţile tale sunt egale în sărăcie şi în bogăţie cu cele ale lui Dumnezeu şi cu cele ale tuturor oamenilor.

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţapinarii - "Viaţa la munte"

Cum brazii-au coborât din munte,
Mascaţi abil în metri steri,
Rămân doar tufele mărunte...
Iar "Ţapinarii" bieţi şomeri!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de uşa interzisă clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămâne pentru ceilalţi cel mai adesea închisă, se desfăşoara drama fiecărei vieţi. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo îşi au sălaşul duplicităţile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare şi creşte dezgustul de noi, acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră şi, în sfârşit, tot de acolo obţinem un nou termen de graţie pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă.

Gabriel Liiceanu în Uşa interzisă (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce mamă Limbă Românească

Dulcea noastră mamă
Limbă Românească
niciodată-n teamă
n-o să te rostească

Limbă Românească
fagure ne eşti de dor
nicidecum o mască
s-o purtăm în cor

Fagure ne eşti de dor
niciodată-n teamă
numai în tricolor
dulcea noastră mamă

Limbă Românească
veşnic toţi trăiască

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!