Citate despre mere și viață, pagina 2
Poftă
fericirea
vine
atunci când mușc
cu poftă nebună
din viață
și din mărul tău
făcut sandwich
între pâinea trupurilor
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rafinat+
Și simt pintenul durerii
Doamne unde să alerg
tresar din somn și merii
căci viața lor e-un cerc
Doamne unde tot alerg
ținta mea nu-i startul
de-i căprioară de-i cerb
totuși cine sare gardul
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 august 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângele iubirii cu mii de rădăcini
Iubirea mea, credința, prinde rădăcini
Între două mere râvnite de vecini,
Urcă peste dealuri, curge în furtuni,
O sorb cu plăcere din adânci fântâni.
Urme lungi de umbre se-ntind către apus,
În brațe infinitul ne poartă spre Iisus,
Netezim răspunsul și așteptarea noastră
Că-ntr-o zi vom trece în viața cea albastră.
Până atuncea punem spice la cingători,
Copii-i înălțăm spre soare deseori
Și visăm la mărul râvnit și de vecini
Prin sângele iubirii cu mii de rădăcini!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însuflețește lucrurie simple ("Sfaturi străvechi pentru părinți moderni")
Nu cere copiilor tăi
să lupte pentru o viață extraordinară.
Asemenea luptă ar putea să pară admirabilă,
dar nu e decât drumul smintelii.
Mai degrabă ajută-i să descopere minunea
și plinătatea unei vieți obișnuite.
Deprinde-i să se bucure de gustul
roșiilor, al merelor și al perelor.
Arată-le cum se plânge
când moare un om sau un cățel.
Ajută-i să simtă infinita plăcere
de a atinge o altă mână.
Și, pentru ei, însuflețește lucrurile simple.
Lucrurile extraordinare au singure grijă de ele.
poezie de William Martin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dragul meu, acuma tu să-mi spui,
E ceva pe lume să nu moară?
Poți să-ntrebi inima oricui:
E ceva pe lume să nu doară?
Ia aminte, dacă vrei, la vânturi,
Cum mai zboară neînaripate,
Și cum calcă pe pământ foșnind,
Pe vârfuri de frunze scuturate...
De sinceritate ploile vorbesc,
Bunătatea de la meri se-nvață,
A ierta - doar de la zăpezi,
Și statornicia de la viață.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te întreb
A fost al tău vreodată vântul
Sau Universul nesfârșit?
Ori soarele din cer luându-l
L-ai dus în mâini la asfințit?
Ai ascultat în floare merii
Cum înalțau iubirii cânt?
Te-ai contopit cu ploaia verii
În brațe fulgerul purtând?
Ai născocit cu ochiul minții
Cât pot fi toamnele de-adânci?
Ți-ai dăltuit din iarna vieții
Poteci de soare peste stânci?
poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decât în lațul tăcerii...
Când m-am desprins din neantul tău, eram o aripă de înger,
Acum, n-am aripi și mi-e greu, când lângă cer suspin și sânger.
Nu-ți mai încap în galaxii și ai închis Calea Lactee,
E drum de piatră-n paradis și ți-ai sculptat altă femeie,
Ca o cadână din harem, sau o gheișă uncenică,
O Ană-nchisă-ntr-un blestem, o preaiubită mucenică,
Martiră-a tristei dimineți, supusă chinului tăcerii.
Eu vreau să gust mai multe vieți, chiar dacă ning pe lună merii.
Aș fi trăit doar o secundă, de mână cu aripa ta-
Eu, anonimă muribundă, ce-n strună, veșnic, îți cânta.
Dar, eu sunt zbor într-o aripă și cântec de privighetori
Și de-aș zbura, m-ai crede zee și-ai încerca să mă omori.
Mi-ai prinde lanțuri la picioare și brațele mi le-ai lega,
Mi-ai pune versul sub zăvoare și muza mi-ai desființa.
Tiran cu jugu-ngenuncherii, rămâi stăpânul nimănui!
Decât în lațul închinării, mai bine-n brațele oricui.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret cordial
Totul este închipuit în mine:
filozofia oțetului și filozofia fierii.
Dorm alături de mine ca lângă o piatră
care visează pene pe apă.
Nu am trăit cu mine, nu voi trăi cu mine.
Am trăit și voi trăi împotriva mea,
La oamenii care rămân în interiorul meu
pentru a-și îndrepta nodul de la cravată
și pentru a-și tăia pielițele de la unghii.
Toate cele în mine interzise,
sunt interzise și în tine, mamă.
Dar de aici tristețea nu e mai mică
decât uciderea, prin lovire de trunchiul mărului
a nemaipomenit de mulți căței nou-născuți.
Dar în interiorul meu îndreptai totul
atât de delicat, cum mă pricep mai bine,
chiar fața ta, văzută prin frunze de șparanghel.
Și asta e tot ce-aș vrea să fac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de mai
Zâmbește soarele în bob de rouă
și-un curcubeu se leagănă voios.
Pe florile înmiresmate
se odihnește zborul cel duios.
Zâmbești și tu și-n ochii-ți verzi
ce oglindesc natura zgomotoasă
poți chiar și liniștea să-ți pierzi,
scăldându-te, în viața lor voioasă.
E-o primăvară plină de mister
pe câmpuri, în livezi și prin păduri.
Mă-mpodobesc cu flori de măr.
Tu, verde drag, iar inima îmi furi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învățături cu voce fără glas
Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume și nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.
Roade-nveșmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Și a curs un timp pân' am ajuns la dar
Și-am înțeles apoi că el o să mă crească.
Am fost o vină dintr-un neam nebun
Și ispășit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am știut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieți jurnale.
Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Și trupul îmi vorbește când vocea n-are glas...
Fost-am peste viață de nunți și de morminte
Și-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Coja, Ion
- Un val de mare sculptat, umblă prin București și se numește Ion Coja. Uneori, de foarte puține ori, când se apucă să cioplească destine din lutul pe care-l fură stepei, marea dă la iveală vlăjgani ca Ion Coja, care nu imploră niciodată pe nimeni, ci-și smulg singuri, hotărîți și lucizi, bucuriile și durerea din întâmplările ce alcătuiesc o viață de om. Ion Coja aparține mării ca și luna, corabia lui de nuntă. Îl respect și mi-e drag ca o scuturare de meri...!
definiție celebră de Fănuș Neagu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Femeia: De ce m-ai făcut unică, dacă mă vreți cu toții? (Pauză.) Mi-ați legat cheia vieții la gât, voi, moraliști, făcători de legi, descălecători, bărbați de stat, întemeietori de datini... Vă uitați la mine ca la un măr dulce. N-aveți în cap decât femei și războaie! Mi-ați rotunjit formele și-ați zis: iată, așa arată o mașină de făcut soldați! Simt cum freamătă în trupul meu milioane de tineri în haine militare. Cândva, din rănile lor sângele meu va curge.
replici din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumeție prin codru de vise
freamăt în lumină, mă bucur de viață
iubirea mea doinește în codru de brazi
mereu inmugurește cu zori de dimineață
nutresc la nemurirea splendorilor de azi.
în mijlocul verii dragostea se coace
e plină de rod ca merii din livadă
vastă ca lanul de grâu și noroace
au înflorit ca macii fără de tăgadă.
aș vrea vară să fie cât anul întreg
romantismul verde să mă umple de vise
freamătul arborilor pot să-l înțeleg
vântul îi îmbrățișează cu brațe deschise.
cu cântul ciocârliei mirean mă aleg
cu drumeții prin vise simt fericiri admise.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Florile din cer,
Cristale de ger;
Zăpezi de Colind,
Copaci înflorind.
Pururi să se piardă
Inimi de zăpadă;
S-aveți dar Lumină,
Inima creștină.
Luceferii sus
Vestesc pe Isus.
Lui ne închinăm,
Binecuvântăm
Bucatele voastre.
Zăpezile albastre
Belșug să vă dea,
Sporească pâinea.
Bunăstare-n casă
Prunci sătui la masă;
Nuci și cozonaci,
Mere și colaci.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din cartea pentru copii: VIS DE COPIL (6 ianuarie 2015)
Adăugat de Nicoleta Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 93
Deci voi trăi crezând că ești fidel,
Ca soțul amăgit, căci fața ta
Îmi pare a mă iubi, dar mă înșel;
Când mă privești, gândești pe-altcineva.
Pe chipul tău eu ura n-o zăresc,
De-aceea nu pot ști că te-ai schimbat.
Alții în ochi trădarea o nutresc
Stau încruntați, purtându-se ciudat.
Dar Cerul te-a creat și-a stabilit
Ca pe-al tău chip iubirea-n veci să stea;
Și-orice gândești sau orice-ai fi simțit
În ochii tăi s-arăți doar dragostea.
Ca mărul Evei ești de minunat
Pari virtuos, dar ești cam depravat.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Odihnei: prispă, arșiței: fântână
Și visului: zăvor desferecat!
C-un brâu te-ncinge Dunărea bătrână,
Bătrâni Carpații trupul ți-l străbat.
Priveliști desfătătoare: țară!
Ce dragi îmi sunt toți munții de omăt
Și drumurile tale-n primăvară
Când de mireasma merilor mă-mbăt!
Cât ochii văd: și iarba și văzduhul,
Sunt ale mele toate câte sunt,
Și crestele, și apele și stuhul,
Și darnicul acest mănos pământ.
Pământ ce, ca-ntr-un scrin străvechi, ascunde
Și amfore, și oase, și săgeți,
Pământ pe care m-am născut și unde
E leagănul frumoasei mele vieți.
poezie de Victor Tulbure
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vitaminele iubirii
Viața e o moarte lungă
Se hrănește din iubire
Și se sparge ca o pungă
Plină cu nemărginire.
Vitaminele iubirii
Care-o țin pe viață-n viață
Se găsesc în firea firii
Și cu fața-s față-n față.
Moartea e o viață scurtă
Se naște la viață-n burtă
Și trăiește pân' se naște
Și moare tocmai de Paște.
Un complex de vitamine
Ți-ntinde moartea când vine
Iară tu, crezând că-i măr
Muști și mori într-adevăr.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (29 mai 2009)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt rău
Sunt rău
Mușc, nu glumă
Zilele trecute am mușcat
Un măr
Îi simțeam seva cum se prelinge
Pe gâtu-mi de taur
Dar nu m-am oprit
Să ia aminte toate merele:
Nu vă mai mâzgăliți cu ruj
Și
Nu vă mai dați rotunde
V-am spus că-s rău
Uite, ieri
Mă bâzâia un ego
L-am pocnit de masă
Fără nicio remușcare
Se deschisese ca o carte cu poeme
În care-i puteam citi
Toate vorbele mieroase
[...] Citește tot
poezie de Lucian Velea (18 iulie 2016)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare!
Așa de mult doresc să-ți fie bine...!
Căci te iubesc nespus, tu suflet încercat...
Viața ne încearcă... cu rău și cu bine,
Tu rămâi puternic, suflet luminat!
Nu-ți uita credința! Nu-ți uita PUTEREA!
Destinul este școala cu lecții de-nvățat...
În inimă îți stă toată averea...
Iar sufletul va fi consacrat...
Nimic nu se termină! Orice punct final,
Vine să proclame dorita Lumină,
Spre râvnitul loc astral...
Și mult ascunsa cale divină.
Suntem călători și-atât și timpul trece,
Două uși avem și doi Stăpâni!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revenirea
După ce ai călătorit departe, foarte departe,
prin atâtea locuri de basm,
te vei întoarce pe pământul anilor tăi,
acum, întâmplare sau nu, ai venit
în anul acestui gând, în anul acestei toamne,
aplecat sub cerul dorințelor - de ce eu, nu știu?! -
asemeni mărului
cu ramurile încărcate de fructe,
aplecate până-n pământ,
pe pământul anilor tăi.
Nu știu încă cine ești,
prin ochii tai îți citesc povestea purtată
și rătăcită prin vieți,
cu sufletul simt ceea ce porți cu tine,
de departe, de foarte departe,
din edenul pierdut, din viață și suferință,
din zbuciumul și pribegiile tale, din moarte.
Sub mărul cu ramurile încărcate de fructe,
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca din Dincolo de luntrea visului (24 octombrie 2011)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mere și viață, adresa este: