meserii şi teatru

Acolo, în biserică, eşti tu, fără nici o dedublare. Şi dacă exerciţiul ăsta al dedublării îl ai prin meserie, atunci când eşti cu tine şi cu Dumnezeu la Sfânta Liturghie, simţi că îţi vine să dedublezi... Din exerciţiul acela pe care îl ai ca actor... E o luptă obositoare... Şi la teatru e o altă luptă...

citat din Mihai Coadă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte actorii nu erau celebrităţi. Cu sute de ani în urmă, teatrele erau aşezate lângă bordeluri. Actorii erau săraci. Regii şi reginele erau celebrităţile. Statele Unite au abolit monarhia şi acum avem toată experienţa asta cu show business-ul. Nu cred că e sănătos. Nu vreau să pară că-mi dau prea mare importanţă, dar toate aceste celebrităţi vin de la noi, de la Hollywood. Noi suntem cei care am creat totul. Şi cred că asta merge mână în mână cu o grămadă de alte lucruri negative care se întâmplă în lume. Promovează lăcomia, egoismul şi promovează această scară socială în care se presupune că eşti o persoană mai bună doar pentru că ai mai mulţi bani. Nu este deloc vorba de meseria însăşi. Nu mă înţelege greşit. Iubesc filmele. Dar acest mit al celebrităţii nu are nimic de-a face cu filmele.

citat din Joseph Gordon-Levitt
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum cred că majoritatea dintre dumneavoastră ştiţi, astăzi am împlinit 95 de ani. O viaţă, aproape un secol petrecut în slujba Thaliei. Nu mă întrebaţi când a trecut, pentru că în teatru timpul este relativ. Anii trec adesea ca nişte clipe, iar clipele se scurg adeseori mai greu ca anii. Cert este că, după tot acest timp, pot să afirm cu evidentă satisfacţie că nobila meserie căreia mi-am dedicat existenţa este în continuare la loc de cinste în sufletele românilor. E normal să fie aşa. Teatrul este locul binecuvântat unde oamenii pot trăi şi visa împreună. Locul unde, odată ce s-a bătut gongul, ia naştere un miracol.

citat din Radu Beligan (14 decembrie 2013)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mică făceam multe prostii. Mama îmi croia rochii iar eu le stricam imediat pentru că eram cam baieţoi. Până pe la 15-16 ani am fost aşa. Eram zbânţuită, aşa zicea ea. Eu mă jucam fotbal, mă urcam în copaci, acolo îmi rupeam rochiţele. După ce am ajuns actriţă m-am format ca femeie. Nu am avut fiţe. Iubirea faţă de teatru m-a schimbat. Meseria aceasta are mai multe faţete.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram mică făceam multe prostii. Mama îmi croia rochii, iar eu le stricam imediat pentru că eram cam baieţoi. Până pe la 15-16 ani am fost aşa. Eram zbânţuită, aşa zicea ea. Eu mă jucam fotbal, mă urcam în copaci, acolo îmi rupeam rochiţele. După ce am ajuns actriţă m-am format ca femeie. Nu am avut fiţe. Iubirea faţă de teatru m-a schimbat. Meseria aceasta are mai multe faţete.

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există cronicari care urăsc teatrul pentru că meseria asta de cronicar au ales-o în urma unui eşec. Au căzut la Facultatea de Actorie, au căzut la secţia de Regie şi se răzbună în continuare pe actriţe, pe regizori, doamnele noastre cronicărese, nu dau nume. Dar aşa este, toată lumea ştie. Eu sunt ferm convins şi asta trebuie spus. Deci sunt cronicari care nu râd deloc, care nu se bucură.

citat din Radu Afrim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se vorbeşte mult de teatru, dar cine n-a făcut parte din el, nu-şi poate închipui cu adevărat ce e scena. E de necrezut: oamenii aceştia nu se cunosc deloc pe ei înşişi, îşi fac meseria fără să reflecteze asupra ei, însă au pretenţii nemăsurate. Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie şi unicul; fiecare i-ar înlătura bucuros pe toţi ceilalţi şi nu-şi dă seama că nu ajunge la ceva decât împreună cu ceilalţi; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoţi din rutină, e incapabil să se descurce; în acelaşi timp e într-o agitaţie perpetuă în căutarea noutăţii. Şi cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul! Numai din cel mai meschin amor propriu şi din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nici nu poate fi vorba; o veşnică neîncredere este întreţinută prin răutăţi săvârşite pe ascuns şi prin bârfeli; pentru ei, cine nu e desfrânat e prost. Fiecare are pretenţia să i se dea o atenţie fără margini şi e sensibil la cea mai neînsemnată critică. Fiecare ştie toate mai bine decât oricare altul. Dar atunci, te întrebi, de ce le fac pe toate pe dos? Mereu lipsiţi de mijloace şi mereu fără încredere, parcă de nimic nu se tem mai mult decât de ce e raţional şi de bun-gust şi la nimic nu ţin mai mult, decât la dreptul suveran al bunului plac.

Goethe în Idealul plenitudinii umane
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentare

Mă numesc Culman Cornel
Şi-s oltean de felul meu.
Sunt economist de meserie,
Dar mai scriu şi poezie.
Şi aşa, mai într-o doară
Mai compun şi-o epigramă.
Am jucat şi puţin teatru
La matineele de patru.
Şi-acum stau în Capitală,
Dar nu e nici o scofală.
Am rămas oltean sadea,
C-asta este ţara mea.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama mă trata ca pe un bărbat, ca pe un om matur. De copil, mă ducea la teatrul dramatic, respectiv la Teatrul de Comedie, la Teatrul Bulandra. Aşa m-am îndrăgostit de teatru. Lucrurile s-au petrecut într-una dintre duminici când am prins locuri la un matineu, la "Tartuffe" şi "Cabala bigoţilor". Se juca la Bulandra, cu Octavian Cotescu, Florian Pittiş... numai nume mari. Aveam 14 ani. În perioada aia, te întreabă lumea "ce vrei să te faci?". Ţin minte că m-am gândit: "Dar oare n-o fi o profesie în care să fac de toate?". Şi răspunsul a venit la matineul acela, când Octavian Cotescu a avut un moment în care s-a uitat înspre public şi i-a căzut privirea pe mine. Iar eu m-am făcut mic... Atât de tare m-a impresionat lucrul ăsta încât am ieşit afară – era primăvară, era însorit – şi mi-am zis: "Da, asta vreau să mă fac. Iată o meserie în care poţi să fii de toate; poţi să fii doctor, poţi să fii bun, poţi să fii rău... să-ţi exersezi toate sentimentele".

George Ivaşcu în emisiunea "Ieri-Azi-Mâine” de la TVR (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pohod la şosea

De mult se vorbea,
Se tot auzea
Că are să fie
Mare bătălie
Şi că-n Bucureşti,
Au de gând să vie
Oştile ruseşti,
Căci de-aici se poate
Laolaltă toate
Lesne să păşească
În ţara turcească.

Vreme a trecut,
Şi nu s-a văzut
Un muscal măcar;

Toţi îi aşteptau
Însă în zadar:
Ruşii nu soseau.
Trecu ce trecu

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Construcţie

E lumea făcută din rău, e foarte rea,
Zbătându-se-n supremaţii, tabu,
În egoism de-un viitor de acu'
Cu orice preţ; de-ar fi şi de-a elimina!

Este-un tipar preselectat, "puternic",
În mijloace şi căi fără morală;
Că şi el, etic, slăbiciune-i, boală,
Cu învingător cel mai pervers nemernic!

Este emulul zeilor, etern;
Infanterist "erou", cu baioneta
Înfiptă pe la spate... E muscheta
Ce trage-n neştiut, zeificând patern?!

E-al speciei născut; din totdeauna
Cel ce-şi omoară puiul, de-i bastard...
Călugăriţa ce-şi consumă partener... Ard
Popii pe eretici; făcând Soare... Luna!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechiul drum al mătăsii

Ai putea să-mi fii şi mamă, şi tată, şi casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineaţă pe bombeu
cu roţile perechi şi descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuieşti pe-acelaşi palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aştepţi puţin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinaţia necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobişnuiesc să-njur străinii care nu-şi fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândeşte cu mine pe viaţă într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, şi câte şi mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariţie
e dependentă de tine ca de glonţul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.

Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!