Citate despre metafizică și timp, pagina 2
Muzica este uimitoare. Ea îți aduce un confort metafizic, permițându-ți să rămâi singur și izolat în timp ce-ți spune că nu ești singur... Cu adevărat, singura cură pentru tristețe este s-o împărtășești cu altcineva.
citat din Wayne Coyne
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativitate metafizică
Eu trebuia să mă nasc mai demult
Pe vremea când timpul nu se măsura în ani
Când totul în jur revărsă într-un tumult
Când viața noastră nu costa nici cât doi bani
Pe vremea când nu știam, ce acuma știu
Într-un univers în care totul era viu
Și puteam sta sub un copac și visa
La o frumoasă Eva ce mă îmbrățișa.
Într-un timp când în joacă îl căutam pe Dumnezeu
Deasupra, de jur - mprejur și-n capul meu
Și-l pierdeam, dar sub următoarea frunză îl regăseam
Dar am aflat de la șarpe cum mă numeam
Și-n clipa când sâsâit mi-a zis
Tot sufletul mi s-a prăbușit în abis
Transformându-se paradoxal într-un alt eu
De atunci... îl caut înnebunit... pe Dumnezeu.
poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la metafizică și timp, dar cu o relevanță mică.
Umbre la Iași
Aud pe-aici, pe lîngă mine pași
Vin voci străvechi să cînte și să mustre,
Un paradis e îngropat la Iași
Sub străjuirea umbrelor ilustre.
Vin voievozi cu degete subțiri
Un stins condei își plînge arabescul,
Ceva ce va-ntîmpla la Convorbiri,
Apare un poem de Eminescu.
Alecsandri va regăsi discret
Durerea și misterul din talangă
Și lîngă umbra marelui poet
Va crește metafizica lui Creangă.
Ceva inexplicabil e aici,
În pietre, chiar, e-un magnetism frenetic,
Dicționaru-i pus a se îndulci
Cu miere sacu-și coase orice petic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul Locuri Comune, Editura Albatros 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slove în lumină
trăiesc extaze ample cu slove și muzici
poeții cutezanței îmi preocupă timpul
sunt pentru suflet prieteni metafizici
cu înțelegeri vaste care-și arată chipul.
voi turna iubirea cu mărinimie
răspândind voioasă poematice gânduri
expansiunea mea la sacra boemie
mă așează-n paralele în liniare rânduri.
versuri mă întremează îmi dau energie
cuvinte senzuale îmi ajung în suflet
nu există timp fără dram de magie
reflexele de Paradis le adun prin umblet.
iubirea pentru viață crează sinergie
pe cerul împlinirii nu-i loc de urlet de tunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ecuatorul gândirii
fac drum prin întuneric lumini să descopăr
goliciunea metafizică să mi-o acopăr
fascinații învăluitoare culeg de la stele
conștiința lucrează broderii, dantele.
dialectici îngerești picură din condei
adâncimi de suflet izvorăsc din idei
beatitudini și extaze iau formă de concret
Dumnezeu m-a înzestrat cu minte de poet.
scriu despre viață cu patos de boem
timpul se transfigurează în fiece poem
mi-am construit destinul pe cântec și slove
secunde am îndulcit cu fresh de mangrove.
apropierea de poeți mod firesc al iubirii
prietenii îmbogățind euatorul gândirii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Cu privire la metodă». Pentru ca ceva să poată fi numit metodă, trebuie să fie un procedeu după principii. Metoda care domină acum în această ramură de cercetare a naturii poate fi divizată în metodă «naturalistă» și metodă «științifică». «Naturalistul» rațiunii pure ia ca principiu că prin rațiunea comună, fără știință (pe care el o numește rațiune sănătoasă), se poate realiza mai mult în chestiunile cele mai înalte, care constituie problema metafizicii, decât prin speculație. El afirmă deci că mărimea și depărtarea Lunii pot fi determinate cu ochiul mai sigur decât pe cale indirectă, matematica. Este o simplă misologie, redusă la principii, și ceea ce este absurd e neglijarea tuturor mijloacelor tehnice, lăudată ca o metodă proprie, pentru a extinde cunoașterea noastră. Căci în ceea ce privește pe cei ce sunt naturaliști, din lipsa unor vederi mai ample, ei nu pot fi acuzați cu temei de nici o vină. Ei urmează rațiunea comună, fără a se lăuda cu ignoranța lor, ca o metodă care ar conține secretul de a scoate adevărul din fântâna adâncă a lui Democrit. «Quod sapio, satis est mihi, non ego curo, esse quod Arcesilas aerumnosique Solones», versurile lui Persius constituie deviza lor, cu care pot trăi mulțumiți și demni de aprobare, fără a se îngriji de știință, nici a încurca treburile ei.
Immanuel Kant în Critica rațiunii pure
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o răceală teribilă
Am o răceală teribilă,
Acum, toată lumea știe că răcelile teribile
Modifică întregul sistem al universului,
Ne transformă-n dușmani ai vieții
Și produc strănuturi metafizice.
Mi-am pierdut o întreagă zi suflându-mi nasul.
Mă doare vag și intermitent capul.
Tristă condiție pentru un poet minor!
Astăzi sunt cu adevărat un poet minor.
Ceea ce-am fost mai odinioară era un vis; s-a dus.
La revedere pentru totdeauna, regină a zânelor!
Aripile tale erau făcute din razele soarelui,
Iar eu umblu pe aici.
Nu mă voi face bine dacă nu zac pe patul meu.
Niciodată nu m-am simțit bine,
Exceptând zilele când am zăcut culcat pe Univers.
Excusez un peu... Ce răceală teribilă!...
E ceva fizic!
[...] Citește tot
poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din uimire
Timpul seamănă cu o pastă umedă,
Se lipește ca timbrul pe oala cu smântână,
În acceptarea coerenței devine dimensiune,
În facerea lucrurilor e-o goală fântâna.
Lucrăm pentru timp cu piulițe moderne,
Cu cifre și calcule profund disimulate,
Este ca porcul porționat,
Pus pe-a stelelor dințișori de lapte.
Așadar, e timpul, este spațiul
Și noi viteza crucilor de gheață,
Rupem ușor din oasele luminii
Și le-mbăiem cu lacrimi de viață.
Amar este acceptul ce duce în premisa
Că universu-i bulă de neștire
În care metafizic ne căutăm substanța
Prin care să pășim în nemurire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un divorț metafizic (extras, "Cu plugul la arat peste oasele morților")
Stăteam acolo-n frig, în camera jilavă, în vacuumul înghețat stăpân
acelei ore fade, cenușii, din noapte; și mi-a trecut prin minte că chestia
aia care părăsește trupul absoarbe o parte din lume și,
indiferent cât de bună sau de rea, cât de vinovată sau de inocentă
a fost, lasă în urmă un gol mare.
M-am uitat afară pe fereastră. Se crăpa de ziuă și fulgi lenevoși
Începeau încet-încet să umple neantul. Cădeau fără grabă,
împletindu-și drumul prin aer, rotindu-se în jurul axei ca niște pene.
De-acum Picior Mare nu mai era, așa că era greu să fi simțit vreun
fel de milă sau de resentiment pentru el.
Tot ce mai rămăsese era trupul lui, fără viață, îmbrăcat într-un costum.
Arăta calm și împăcat, ca și cum spiritul era mulțumit că în sfârșit
se despărțise de materie, iar materia era mulțumită că se despărțise de spirit.
În acest scurt interval de timp avusese loc un divorț metafizic. Sfârșitul.
poezie de Olga Tokarczuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ex nihilo
Fenomen transcendental
Ipotetic sau metafizic
Insolit peste măsură
Cu aspect exhaustiv
Mai înainte de timp
De materie și spațiu
Atunci când infinitul
Din proprie inițiativă
Pe un trend intensiv
S-a comprimat enorm
În propriul sistem
Asimptotic în structură
Devenind singularitate
Dincolo de simțiri
Departe de percepții
Anevoios de tradus
Și mai greu de definit
Simptomatic de neînțeles
Născând prin explozie
Posibil cu har divin
[...] Citește tot
poezie de David Boia (6 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă așteptam
să mă iubești o mie
de ani încercând să dezlegi
misterul melancolic
care răzbate din toată ființa mea
nu mă așteptam să-mi înțelegi
durerea poemului care crește
în metafizica magnetismului frenetic
să mă susții când ating paradisul pierdut
stingând condeiul în lacrimi
nu mă așteptam să iubești
o piesă de muzeu ocolită
de noroc încredințat iluziei deșarte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pulberea albă
este vremea florilor de cireș vremea pulberii albe să se răspândescă în vene
a venit ceasul când trebuie să înhalăm ploile pe o singură nară
iar meteoriții să își reverse lumina în noi cu fiorul efemerității
mirosul care cutremură axul lumii
pătrunde ilogic în singurătăți
în fluxul care deversează afluenții iubirii
și de aici dintre titanici scufundați în aval universul dă replici
lui Dumnezeu și îngerilor deghizați în vii
zice inima mea către florile de cireș: nu zbor!
mă reîntorc la starea când ochii mei erau bulbi de plante degetele creșteau precum vița-de-vie înconjurând imaginare lumi
picioarele mele treceau peste clipe din care secundele se desfăceau în mai departe sau mai aproape
iar în piept îmi creșteau șerpi ce se târau
spre locuri unde metafizica morții s-a dedublat în magma timpului
haine albe ca niște orhidee otrăvesc cupola cu parfumuri
se mai pot cupla conectorii minutelor zen la
hubloul numit zero-existență?
flori de cireș înfloresc în iriși cuvintele monologhează cu aura lui Osiris cameleonul-
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întâmplă
Și totuși se întâmplă,
să fii prins în inelele lunii,
dezvelit în albastru sub cuvinte aprinse,
înalte și încete.
Sau dimineața într-o mahmureală metafizică
cu inima mâhnită, dezamăgit de noi înșine,
neputând înjgheba zborul în azur,
evitând să asculți liniștea din cuvânt,
care uneori nu-i acasă.
Din cuvântul ieșit la suprafață
orice licărire nouă e rece, cifra doi e negată
și abisul din noi ne destramă gândind.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vis n-ar fi
Îi spune vis
la o poveste fără sens,
ca un crâmpei
dintr-un ochean
cu sticle colorate, sparte,
un fel de real interzis,
sau un condens
din tot ce-am petrecut printre ai mei,
cu toții figuranți pe un ecran,
apropiați, ce la trezire sunt deja departe
ca într-un soi de paradis
pierduți, lăsându-mă cu mintea plină de idei...
Vis i se spune
și la ce-ai dori
să se-mplinească,
ceva mai mult decât ai crede,
un soi de imposibilitate,
la care fără rațiune
-pân-a muri-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile cameleon
timp faleze pietriș toate pictate
în pântec de oraș
deschizi ușa cazinoului și vezi oameni care beau
iar aura norocului se dezbracă de sofisme
cu tocuri de egretă femeia din colț numără rămășițele nopții
sau adaugă încă un conținut în povestea cu mirt
sentimentul că ploile vor ucide furnici nu mai există
doar o masă amorfă de ciment gata să se prăbușească fără unde seismice
doar unde radio prin care poți auzi porta-vocea realității
se schimbă șefii politici cad structuri ale statului se pune bază într-un om atât de singur încât își înghite chitul
de peste tot din orașul dement pluvial
auzi mașinăria de rumegat despre schimbarile cameleonilor politici
nimeni nu intelege de ce un magistrat #nupoateajungepresedinte
când a țesut pânza de păianjen a existenței
și precum Calypso i-a transformat pe toți în porci captivi
iar azi-ul a devenit bastard
singura opțiune fiind un deadline pentru mâine
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi străini și-o necunoscută
(semnătură cu întorsătură)
Dintr-o picătură de vreme, 7 stropi de rouă
unul pentru mine, cinci vi-i dau vouă
și unu rămâne pentru veșnicie
pentru cine-o fi mai la urmă să fie.
În fantasia metafizică, necunoscutul nostru
"își făcea de vorbă cu pereții și vântul"
cu gândul dus și întors
ca fuiorul tors
din cânepa topită-n Crișul Alb
Stând pe pietroiul din cetate, celălalt străin
cu ochii mijiți, filtra-n mreje de iluzii
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare-poem
prietene, am aflat că ai murit demult,
am intrat la idei când am auzit ca te-a abandonat viața,
într-un sicriu amărât,
ce speranță să mai am eu când știu că ai fost viu
și-acum zaci cu viermii la un loc?
tu nu te mai uiți spre viitor,
eu nu mă mai uit spre trecut,
inima ta atrage viermii,
inima mea atrage vulturii,
noi nu mai găsim nicio țară,
nici în stânga, nici în dreapta,
niciun râu, nicio mare,
în care să ne desfătăm și noi
și să fumăm o țigară în liniște.
dacă imperiile și-au schimbat stăpânii,
noi ne schimbăm domiciliile,
căci conștiințele le-am schimbat de multe ori.
când vorbeam despre viitor,
tocmai atunci principiul speranței a ieșit pe ușă,
și-am rămas uitându-ne unul la altul chiorâș.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare
cu toată puterea mă leg de Cristos
viața din mine vreau să fie pură
veșmântu-i de lumină sfânt și prețios
se-ntinde peste suflet ca o armură.
vise și speranțe vreau să le-mplinească
boala din trupul meu să o alunge
cu valorile iubirii să mă locuiască
bătrânețea cu probleme mă ajunge.
cu înțelepciunea timpului din urmă
să mă bucur de viață de cuvântul plenar
El este păstorul eu oaia din turmă
care îl urmează trecând prin altar.
păcatul metafizic în credință se curmă
închinarea la Cristos să mă umple de har.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea sângelui
nu știu să fac jonglerie cu focuri
nu pot să sar pe sus ca acrobatul
nu pot dezlega ale vieții jocuri
dar din pasiune întâmpin răsăritul.
soarele în mine lumini proiectează
să străbat cărări pavate cu poeme
mă relaxez pe-a timpului spetează
mă trezesc fericită dimineața devreme.
cântece izvorăsc din sângele cald
în spațiu metafizic mă scufund într-o doară
pe un țărm de sidef cu marea de smarald
întâlnesc iubirea pentru ultima oară.
vocea timpului ca un stavechi herald
îmi străbate sufletul cu rapsodii de vară.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare frumoasă
Când caii năvalnici în dans se aprind
Și veseli coboară în lunci,
Doar norii îmi strigă mirați de porunci
Și-aruncă cu zâmbete-n gând.
Puterea din vin se coboară-n picior,
Cu murmur de pași peste gând.
Iar corpul se lasă purtat doar de vânt,
Când sunetul trist se închide-n covor.
Mireasma de haine ramasă acasă,
Vulcanic combină succint,
Al pielii miros combinat în distinct,
Cu iz metafizic și lemn de pe masă.
Chemarea din sunet ne strig-a putere,
Ce curge pe corpul brumat,
Închis într-o sticlă cu geamul cam mat,
Purtată succint în odăi de campere.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (1 ianuarie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre metafizică și timp, adresa este: