Citate despre metafore și moarte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la metafore și moarte, dar cu o relevanță mică.
În poezie nu există moarte
În poezie nu există moarte,
Se-ntâmplă doar ca versul să dispară
Într-o metaforă ca semn carte,
Salvându-te a nu știu câta oara
Când o citești cu buze murmurânde,
Imagini împletind într-o visare,
Tu nevoind să pieri fără izbândă,
Uitat în lumea-ți rece, muritoare,
În poezie e lumină și sunt ceruri
Iar punctul este limita unui departe,
Aici nu pot fi două adevăruri
Chiar virgulă pot pune, după "moarte"...
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manolescu ia o floare
Manolescu ascultă aici
Nu mă cunoști curvă
Ce înfingi ca Brutus
Cuțite în mormânt
Vei vedea tu cine sunt
Roninul neinchinat
Aici pe pământ
Unde el a răsfirat
Sânge de tei
Pentru pământul țării sfânt!
Lingău salivar de politici curve
Vei avea de-a face cu mine
Când tu ai răscolit în catafalc
Să-ți atragi lauri..
Ce in versuri o să-i calc
Și o să șterg cu tine pe file
De ai să fugi numai
Când vei auzi de mine
Javră a literaturii contemporană
Cu condei de banană
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu și inutil
Poeții mari se nasc de tineri,
Și mor în zi de sărbătoare,
Eu m-am născut cu mari rețineri,
Ofrandă clipei schimbătoare.
Dar am văzut lumina zilei,
În marțea zeului cu arme,
Cu zodiac sub semnul milei,
Nebun, trufaș, pe-auguste palme.
Și m-am trezit în paradigmă,
Printre-arhaisme și foneme,
Cu-a precursorilor enigmă,
Din forma fixă cu dileme.
Mult prea târziu și fără noimă,
Când nimeni nu mai ia aminte,
Un inflaționist prin doină,
Iubind mareea de cuvinte.
[...] Citește tot
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă duceam prin biblioteci și îmi treceam într-un caiet provizia de scene, metafore. Clasam materialele pe scene: claruri de lună, certuri, asasinate... din fiece autor nu luam, din prudență, mai mult de unu-doi termeni, o vocabulă și atributul ei. Nu furam, ciupeam: efectuată la acest nivel microscopic, frauda nu putea fi detectată, era o găinărie fără importanță... pe deasupra, respectam un principiu absolut: să nu-i plagiezi decât pe morți. Cei vii sunt atât de susceptibili!
citat din romanul Hoții de frumusețe de Pascal Bruckner
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânăm metaforele
Scufundați într-un calm ca de moarte
ascultăm cum se afirmă conștiința
Pe marginea gândului
omul
se întâmplă a fi
între două planuri
unul static în care se regăsește
altul în mișcarea cuvântului din urmă
în care se rătăcește
Scufundați într-un calm ca de moarte
pe liziera pădurii vânăm
metaforele Bibliei în care
ne regăsim încet
încet încet
așa cum săgeata
naște o cruce în trunchiul copacului
în care se înfige
prea vie să se frângă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevăzut caut...
Mi-o zăresc irisul lunii
Căprui-n goblenul mirării
În simfonii cu flori de tei
Ce se nasc sub buclele ei
Pe grumazul fin și violin
Căzute-n dril de cristalin
In păstravi în val divin
Ce-mi zboară prin retină
In păsări albastre de vis
Prea mortal și interzis
Când nu are nimic de zis
Ce mor frânte în Paradis
Prăbușite în mâna mea
Reînviate în alte poeme
Cu arome de tuș boeme
În lume doar pentru ea...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roger Heston
Oh, de multe ori eu și Ernest Hyde
Am argumentat despre libertatea voinței de a alege.
Metafora mea favorită era taurul lui Prickett
Legat pe pășune, liber să pască, știi, cât îi ajungea
Funia legată de țăruș.
Într-o zi, în timp ce argumentam noi așa, am văzut taurul
Trăgând de funie pentru a ajunge la iarba
De dincolo de cercul păscut în întregime,
Și, smulgând țărușul, cu coarnele înainte,
A pornit-o către noi.
"Ce e aia, libertatea de a alege sau cum?" a spus Ernest, alergând.
Am căzut chiar când m-a străpuns de moarte.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zero... sau... Începutul sfârșitului
E punctu-ntre minus și plus infinit
Cum moartea ce naște pe noul venit,
E lipsa valorii ce-afirmă geloșii...
Iisus la atei și păgâni credincioșii.
Ocean sau izvor pentru sursa de apă
Cum gând neînceput în final ce ne scapă.
Big Bang nu e zero, e punctul de-a fi
Un timp dintr-un spațiu trecut ce nu știi.
Căci lumea ce-avem din zero nu-ncepe
Cum codrii deodat' ce vor fi, au fost stepe.
Amoru-i produs sau dă el serenade...?!?
Ce nou născut are și e din gonade...?
E golul din suflet la mortul ce pleacă
Să lase acces ca născutul să treacă,
E firul de praf din nisipul de dune
Sau stânca din ceruri, venită Genune.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub ochii închiși
îi zâmbesc lumii fără nimeni
prin fereastra
deschisă pentru o metaforă ce se ofilise
nu mă mai tem de șarpele casei chiar dacă
într-o zi s-ar sprijini în ea
el nu știe dar locuiește în mine
ca un vis credincios
în sublimul neliniștilor mele
în orizontul apropiat îmi iau locul
mă cuibăresc lângă mine
în fața ferestrei de la mansardă sunt eu surâd
am zece degete albastre și ochii din căprui au devenit în stropii de ploaie
verzi frunze lipite de geam
curioase
cât e înlăuntru de toamnă
și nu-i
nu-i nicăieri cel ce moare
sub ochii închiși brăzdează câmpuri pentru margarete
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria
Vom mai vorbi de-această întâmplare
când vor mai trece către sud cocorii,
lăsând pe cerul toamnelor barbare
poveștile ce mor, nescrise în istorii.
Dar noi, fără să vrem, vom ține minte
cum ne-au distrus mărețele speranțe,
cu tot ce am crezut mai înainte,
lăsând în loc doar false circumstanțe.
Vom povesti, cu sufletul la gură,
tot ce-am trăit cândva într-o mansardă,
doar cu durere, însă nu cu ură,
din tot ce-a fost, nimic să nu se piardă.
Veți înțelege ce nu știți din școală,
nu poți așterne viața pe hârtie,
tot ce s-a scris în cărți e vorbă goală
metafore orfane..., într-o poezie!...
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin, Ed. MATRIXROM, București, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursita
Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineață
pe apusul iernii,
pentru a-și găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuțiseră
ursitoarele,
neînțelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
sulița
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia cod
nu-mi pasă
chiar nu-mi pasă cât durează o amintire
nu-mi pasă nici cât durează o rază
lumina ei se descompune în urmele de
deasupra lutului dar asta
e o altă poveste
în care alerg spre nicăieri
mă opresc doar atât cât
să-l rog pe Dumnezeu
să-mi asculte inima
în urmă rămâi doar tu femeia - cod
colțul tău e un univers parțial întunecat
iar lumea o arteră pe care se circulă în paralel
ca într-un oraș aglomerat...
nu mi-am dorit niciodată atâtea lucruri
într-un singur loc în care
nu ne-am fi putut îmbrățișa
ca doi oameni
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
URSITA
Mi-am strigat
Răsăritul
din cristalul
ultimului fulg de nea,
căzut într-o dimineață
pe apusul iernii,
pentru a-și găsi,
mai repede,
Îngerul meu
păzitor,
loc de înflorire.
Amuțiseră
ursitoarele,
neînțelegând
cum, cel
căruia-i hărăziseră,
în secret,
sulița
Sfântului Gheorghe,
le sfidase
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu el pot merge mai departe
Deseori bat desculț la poarta gândurilor
și-mi răspund singur din cauza frigului,
nu mă invită nimeni dar nici nu mă oprește,
intru cu sufletul îndoit pe la colțuri
până-n odaia în care-mi priveghez amintirile,
scriu poema lacomă de aroma trupului tău.
Cuvintele se joacă, beaau amarul și dulceața
și se ascund în metafore.
Trec printr-o ambiguă formă de reflectare
a trăirilor ce nu pot urca ma mult
și nimic transparent nu respiră lumină
ci ma mult răscumpără logosul.
Cu el pot merge mai departe,
pot depăși asfințitul care mă paște
și seara sub stelele căzute-n ispită
sparge oglinda în care plânge întunericul
lăsând la o parte durerea să moară.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coperta unei vieți returnate
râd în mine
ca o carcasă fără flori agățate de rostiri
plâng peste toate ramurile de măr adunate cu migală de moarte
înainte ca fila ultimă să aducă plinătatea bibliotecii din care
am căzut
ca o carte neterminată
e un glas profund pe care
îl aud în fiecare dimineață
când trezirea devine tot mai grea
e un strigăt înfundat în lumea asta pe care
îl simt în fiecare fibră a materiei frustrate pe care o exprim
hohotesc la margini de drum ca o zdreanță a unui pas neîmplinit
metaforă a prezentului umanului
(coperta unei vieți returnate
sufocă umbra
cineva sare în ajutor și cum orice carte se închide
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir
Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperișul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopții
rotind galaxiile morții.
Între noi cerul roșiatic îmbrățișează
umbre de vânt.
Îți scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogolește
prin delirul toamnelor.
mă strecor precum șerpii de apă
în singurătatea șuierătoare.
Îți beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă așez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Dă-ne, Doamne, dragoste și minte
La-ndepărtarea noastră dinspre noi,
Dă-ne vindecări de suflete-n restriște,
Dă-ne mintea bună înapoi.
Nu ne lăsa-n mocirla-ngenuncherii
Ca pe un nufăr la capăt de pământ,
Nu ne lăsa-n otrăvurile durerii
Aduse din cucută în cuvânt.
Nu ne minți și Tu în crucea sorții,
Ține lumânarea dreaptă în credință,
Nu vrem îngenuncheri la poarta morții,
Vrem țara s-o salvăm de suferință.
Dă-ne, Doamne, metafora iubirii
Cu vise noi în zbor de porumbei,
Dar nu lăsa-n aripile pieirii
Zborul nostru-n mâini de derbedei.
[...] Citește tot
rugăciune de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ți-aș fi cerut...
De ți-aș fi cerut albastrul să-l culegi din ceruri toate,
L-ai fi adunat din stele cu toți îngerii de noapte
Și-ai fi vitregit cicoarea de culoarea ei sublimă
Și poemele albastre de metafore și rimă.
De ți-aș fi cerut din zile, să-mi dai dimineți albastre,
Ai fi alungat apusul din matricea vieții noastre
Și ai fi oprit tic-tacul din clepsidre ancestrale,
La răscrucea dintre-amurguri și a nebuniei tale.
De ți-aș fi cerut lumina din altare, la-nviere,
Ai fi dus toți mieii lumii-n Carul Mare, la tăiere.
Și ai fi cărat în spate ale lumii vini, păcate,
Numai să-mi aduci, iubite, tot ce-aș fi cerut, din toate.
Dar nu ți-am cerut nimica, doar să-mi fii paznic durerii!
Tu te-ai scufundat în moarte și în brațele tăcerii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Masca lui Faust
port în buzunar masca făpturii mele,
o grimasă plină de amintiri,
talisman al unui trecut scăpat din zăbrele,
un Empedocle care visa printre livezile de cireși in floare,
dorințe, foc, versuri, aventură, iubire
și apoi liniște la margine de imperiu,
când am ieșit din letargie,
un perceptor înfometat mi-a cerut plata
și atunci pasărea albă și-a regăsit refugiul
într-un copac...
să măsori spațiul cu ochii
privind la acidele mizerii
și să tresari
văzând că orice nebunie e ca un lac liniștit
plin de nămoluri,
de smârcurile acestei lumi bolnave.
și atunci ne întrebam:
mai este oare nevoie de speranță
când măștile lumii sunt purtate în buzunare?
ce greu deprindem regulile jocului de teatru
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre metafore și moarte, adresa este: