Citate despre mișcare și moarte, pagina 2
Eternul gest al timpului
Ne naștem și murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu și normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mișcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit și cei ce vin...
Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conștiință
Dorința vieții, mit în noua ființă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colonelul Zăvoianu a venit astăzi foarte îngrijorat. I-a spus camaradului Furdui că guvernul n-a renunțat încă la ideea suprimării mele. Că, dacă m-ar prinde, m-ar omorî. Că poate ar fi mai bine dacă aș pleca în străinătate. Eu înclin să cred altă părere: este mult mai bine pentru Mișcare să mor în Țară decât să trăiesc în străinătate.
Corneliu Zelea Codreanu în File de jurnal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măgarilor
Mai mulți măgari, mai multe mese
Mâncați, măgarilor, mâncați
Mâncați, măgarilor, mămăligă-n mațe
Mergi, măgare, mergi,
Multe merinde, marea mișcare
Multă mirare, multă mâncare
Mămăliga, moft
Mosc, moft
Musli, moft
Mure, moft
Must, moft
Macaroane, moft
Mălai, moft?!
Mare muză mămăliga, mare moft, mare-i mare
Mari mofturi, mari, multe mese
Mazăre!
Muritorilor, mâncați
Miere-n mână, miere-n mațe
Mulți măgari, multe mese
Mâncați măgarilor, mâncați
[...] Citește tot
poezie de Dan Boldea (1 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Arhitectura-n mișcare
Cine și ce ar putea să oprească vreodată
Această arhitectură-n mișcare
Mereu renăscând și murind,
Această mănăstire ce vine spre mine
Se-apropie, se umflă, și crește, și iată,
Cu bolți și cupole de spumă
Ca niște scufe-coroane atârnând,
Se-aruncă în aer, se-mprăștie lent, se prăvale,
Se destramă-ntr-un nor de meduze, și alge, și crabi
Și se scurge-n pământ?
Cine-ar putea să încremenească odată
Mișcarea aceasta prea vie pentru a nu mai muri
Și pentru a nu mai renaște prea muritoare,
Cine-ar putea să strige valurilor Stați!
Și apelor să nu mai fie mare,
Și-acestei mănăstiri mereu surpată
În sine însăși ca într-un ecou
Să îi clocească stâlpii-osificați
În aerul făcut în juru-i ou?
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lacul
În grămezi greoaie, norii
Dintr-o parte străbătură
Și de chipul lor pătrunsă,
Fața lacului e sură.
Lângă apă, singuratic,
Plopul trist, fără veșmânt,
Jeluindu-și frunza moartă
Se îndoaie după vânt.
Pleacă unde după unde
Și mișcarea lor domoală
Colo-n trestie pătrunde,
Legănând o luntre goală...
Mult aș vrea în feeria
Unei nopți de mai, senine,
[...] Citește tot
George Topîrceanu în Poezii, Ed. Tneretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe țărm
Îndepărtându-mă de ritmul prietenosului tom-tom,
De râsul mulțimii și de ochii scumpilor mei tovarăși,
M-afund în noapte; trebuie să mă-ntorc iarăși
Acolo pe șuvița necălcată de pașii altui om,
Acolo unde sclipește curbându-se în necunoscut
Bătrânul ocean cu neliniștile lui. Umbrele-s
Pline de magie și mișcare. Rătăcesc pierdut,
Aici la limita tăcerii, temător, căutând un înțeles,
Așteptând un semn. În adâncul inimii mele,
Mareele îmbufnate se înalță-nspre lună
Și toate apele din mine curg spre mare. De la uscat
Curge-un crâmpei de melodie persiflantă spre lagună,
Care zuruie, râde și se pierde plajă c-un oftat,
Și moare între dig și mare, sub un câmp de stele.
[...] Citește tot
poezie de Rupert Brooke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zece mai
În ziua cea sfântă și mare
La zece-ale lunii lui mai
Se vede-o ciudat-arătare
Pe-un deal de la Plevna, pe-un plai!
Când zorile-ncep să s-arete
Acolo-n tăcutele văi,
Din groapă ies moartele cete,
De-a pururi jeliții flăcăi.
Ei vin de prin locuri pe care
Ca vechile răni le cunoști,
Pe unde-au stat șanțuri odată,
Redute, și taberi, și oști.
Striviți și cu mâinile rupte
Și galbeni ca-n jalnicul loc
În ziua sălbatecei lupte
Când bieții pieriseră-n foc.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Siempre: Spirit acid, replici caustice! Primul om a apărut pe cale chimică! El nu s-a născut, ci a fost preparat! Marele Cineva a dat speranță materiei. Aur gânditor a făcut din argilă. De aceea slăvim cerul. Fiecare om este un templu în mișcare. Dar să nu uităm: la baza omenirii stă o rețetă gratuită. (Ridică privirea spre cer.) Domnule președinte, onorată instanță, opriți această farsă sinistră! (Plânge.) Nici la spital nu se poate vorbi întruna despre moarte!
replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă notă frate
nimic nu urcă nimic nu coboară nici o mișcare laterală
el se ridică
nimic nu mișcă nici ființa nici neființa nici ideea nici prizonierul înlănțuit nici tramvaiul
el nu se aude decât pe sine
nu înțeleege nimic altceva decât scaunele piatra frigul apa -
cunoaște trece prin materia dură
nemaiavând nevoie de ochi îi aruncă în stradă
ultimă scânteiere a sângelui în tenebre
ultim salut
își smulge limba - flacără străpunsă de-o stea
domolită
toamnă moartă ca o frunză de palmier roșu
și reabsoarbe ceea ce a negat și destrămat îl proiectează în altă emisferă anotimp secund al existenței
cum unghiile și pletele cresc și se întorc
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constat cu durere că îmi este din ce în ce mai greu să discut cu unii compatrioți ai mei, chiar dacă se află de mult în Occident. E ca și cum păcatul a lăsat în ei boli incurabile: mental ei sunt pe jumătate morți, dacă nu morți de tot. Tot felul de flori ciudate se nasc din întâlnirile noastre; unii chiar, am auzit, spun că aș fi marxizant, iar alții, se pare, m-au atacat prin niște jurnale dactilografiate. De câte ori în mintea interlocutorului unui mort se mișcă ceva, mortul se sperie de mișcare și se apără. Dacă nu ești de acord cu schemele unui imbecil care regresează la stadiul de celulă moartă, mocirla tresare să te înghită.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prag
O, dar e mișelnic lucru singur zilele să-ți curmi!
Ce cumplit îmi vânturi mintea, și cu ce-ndârjire-mi scurmi
Noaptea gândurilor mele, Moarte, când îți stau în față!
Simt că-nnebunesc... Mă turburi. Fugi cu neagra ta povață.
Înțeleg, împărăția ta, cu veșnica-i odihnă,
Este singura-mi scăpare. O să fiu acolo-n tihnă:
Nici urât, nici dor; nici cobea neprielnicelor gânduri
N-or mai răscoli cenușa rece, țintuită-n scânduri.
În sicriu dormi somn de piatră. Nici un zgomot, nici o grijă;
Viermii nu te mai întreabă de-ai fost aur, de-ai fost schijă,
Cap de geniu, ori de vită tot o hârcă scofâlcită,
Goală, batjocoritoare gură, pururea rânjită.
Ș-o să dorm, în întuneric și în liniște eternă.
N-o să-mi pese căpătăiul de-mi va fi pietroi, ori pernă.
De-mi va putrezi sicriul și găteala de pe mine,
Pentru galbenele-mi oase nu va fi nici rău, nici bine.
Neastâmpărații șoareci dacă-n capul meu și-or face
Cuib, nesupărați de nimeni, vor petrece-acolo-n pace.
Poate-o lacrimă, pe piatra ce-mi va coperi mormântul,
Va cădea din ochii mamei, poate scutura-va vântul
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Vlahuță
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agață-mi sufletul de tine...
Iubito, agață-mi sufletul de tine
și fă-mi un adăpost din brațe,
să mă treci departe de întunericul morții;
nu mă stinge cu lacrime fierbinți
în catedrala sfinților răpuși de piatră.
Și cu o bătaie a inimii răsună-mă în glasul ploii,
îmbrățisându-mă din toate părțile deodată
cu o încordare adâncă până iau forma luminii.
Îmbrățișează-mă din toate părtile deodata
și nalță-mă cu o mișcare adâncă
în trupul ploii;
să-ți plouă printre degete ființa mea din neființă,
viața mea din nemoarte;
la capătul norilor să nu mai existe dovada c- am fost muritor,
că umerii mi-au fost sfâșiați
și a curs dinafară trupul meu în tine.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine - dec, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoate-ți din cap ideea că ești fix și la fel în fiecare zi. Ești precum respirația. Ceea ce consideri a fi viu când inspiri, moare când expiri. Ești schimbare în mișcare.
citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt, mamă? Nu sunt ca tine. De asta îți dorești să fi fost moartă. Nu mă mai poți modela. Sunt elementul imprevizibil, gestul întâmplător, sunt mișcarea înainte în timp.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut din nou
o lacrimă de diamant
pe buze îmi răsare,
din orizontul meu pedant
tăcut și în mișcare.
cuget nestins dintr-o căință,
am fost la ei zidar...
și mi-am zidit a mea ființă
topindu-mă-n amar.
ce nu pot ei a înțelege,
e mintea mea avută
cu mii de taine dintr-o Lege,
rămasă neștiută.
n-am să opresc pe orișicare
să spun ce e nescris...
ci îi îndemn la o chemare
asemeni unui vis.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu (martie 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar cum să evităm să omorâm muște, purici? Prin fiecare mișcare pe care o facem, distrugem fără să vrem viețile unor ființe pe care nici nu le observăm. Asta spune mereu lumea, încercând să justifice în acest fel cruzimea față de animale. Dar cei care pun problema astfel uită că scopul omului nu este de a fi perfect în vreo privință. Sarcina care ne revine este numai de a încerca să ne apropiem de perfecțiune. Același lucru e adevărat și în cazul compasiunii față de animale. Noi, oamenii, nu putem trăi fără să provocăm moartea altor ființe. Dar putem să acționam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cât mai multă compasiune aratăm față de toate animalele, cu atât mai bine este pentru sufletele noastre.
citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mișcarea
cu păr pe piept și piept pe burtă
sunt curios
tu nu mai ești copilă
în anii care au trecut de când ești moartă
eu caut prin femei o silă
mă antrenez la sală
fac mișcarea
ce ți-ai dorit-o tu dintotdeauna
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se făcea apelul morților. În concepția legionară, care este cea creștină, existența nu se termină în moarte, ci continuă mai departe, sub o altă formă. Legionarii cred că morții lor, aceia care și-au dat viața pentru idealul care ardea în ei și care trebuia revărsat peste întreg poporul românesc, stau alături de cei vii, într-un front nevăzut, dar real, și ajută cu prezența și rugăciunile lor Mișcarea Legionară și pe camarazii rămași în viață, ca să ducă mai departe, până la limitele existenței lor, gândul unei Patrii mai bune, mai curată, mai dreaptă și mai iubitoare de Dumnezeu.
Nicolae Roșca în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A frumseții tale forme...
A frumseții tale forme ca un sculptor când le pipăi
Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i,
Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte,
Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde roșia ta față,
Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață,
Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult,
Inima-ți, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult;
Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor,
Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor,
Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare
Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară...
Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă
Să-ți pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi ești de dragă,
Cât de dragă-mi ești... Nu întreba ce îmi mai bate
Inima ca înainte.
O! viața mea trecută parc-a fost o ciuntitură!
Și ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți gură,
Când te mlădii, când te bucuri și când râzi ca visul clar
Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Liturghia liniștirii
Două lumini înaripate
cu vocile de ceară
cântă liturghia liniștirii
le mângâi penele
pe autostrada
unde toate mașinile au un far spart
câinii se dau la miezul nopții
transformat în cufăr cu strigoi
lătrându-și acatistele în roșu și lumină
pe banda de avarii
morții dansează
în mișcarea tatuată de infinit în mine
împart măruntaile mele
îi rog să-ți lase inima ție
și intru în hora lor pe sârma ghimpată
tu
sărută-mi cicatricea ombilicului
desprins de trecut
spune-le tuturor
că am fost un autostopist
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre mișcare și moarte, adresa este: