Citate despre miere și moarte, pagina 2
Fiul meu, ia aminte la înțelepciunea mea și la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, ca să-ți poți păstra judecata și ca buzele tale să păzească știința. Nu te uita la femeia lingușitoare, căci buzele celei străine picură miere și cerul gurii sale e mai alunecător decât untdelemnul, dar la sfârșit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuțișuri. Picioarele ei coboară către moarte; pașii ei duc de-a dreptul în împărăția morții. Ea nu ia seama la calea vieții, pașii ei merg în neștire, nici ea nu știe unde. Și acum, fiul meu, ascultă-mă și nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. Ferește-ți calea ta de ea și nu te apropia de ușa casei ei, ca să nu dai vârtutea ta altora și anii tăi unuia fără de milă; ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta și ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; ca să nu suspini la sfârșit, când trupul tău și carnea ta vor fi fără de vlagă, și să zici: "Pentru ce am urât povața și de ce inima mea a urgisit certarea? De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei și spre cei ce mă învățau n-am plecat urechea mea? Puțin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare și în mijlocul obștei".
Solomon în Pildele lui Solomon, Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăție - 5:1-14
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tâlharul pedepsit
Într-o zi, prin asfințit,
Șoaricele a-ndrăznit
Să se creadă în putere
A pradă stupul de miere.
El intrase pe furiș,
Strecurat pe urdiniș,
Se gândea că o albină-i
Slabă, mică și puțină,
Pe când el, hoț și borfaș,
Lângă ea-i un uriaș.
Nu știuse ca nerodul
Va da ochii cu norodul
Și-și pusese-n cap minciuna
Că dă-n stup de câte una.
Roiul, cum de l-a zărit
C-a intrat, l-a copleșit.
Socoteală să-i mai ceară
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să vin ca să plec...
O să vin să m-atingi
să mă stingi
să mă-nfășuri păianjen în plase
să mă-mpingi
delicat de pe oase
să m-atârni răbdatoare în chingi
pe-nserat, pe la șase
O să vin să mă-nveți
să mă-ngheți
să mă mângâi cu buzele arse
să-mi răsfeți
diminețile stoarse
să mă plimbi în buiestru prin vieți
deghizate în farse
O să vin ca să mor
să cobor
să m-așez printre stelele stinse
să dobor
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Trandafirii sunt roșii
Trandafirii-s roșii, violetele albastre,
mierea e dulce, la fel și tu.
Dar trandafirii se-ofilesc,
iar violetele mor în glastre;
bolul cu miere-i gol demultișor,
așa cum ți-e și ție capul, puișor!
poezie de Autor necunoscut - SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec de viață și moarte
Să fie de dulce, să fie de vară,
Să fie de iarbă ajunsă la brâu,
Să fie de dragoste ultima oară,
Să fie de pietre spălate de-un râu.
Să fie de mine, să fie de tine,
Să fie cumva și de noi amândoi,
Să fie de rău și să fie de bine,
Să fie de mierea ascunsă-ntr-un roi.
Să fie de cer și să fie de munte,
Să fie de mâine, să fie de azi,
Să fie de tâmplele mele cărunte,
Să fie de ceața ieșită din brazi.
Să fie de zi și să fie de noapte,
Să fie de clipa când vrei să și mori,
Să fie de gustul cireșelor coapte,
Să fie de drumul spre Malu cu flori.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Succesul
Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite și el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul știe hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ții minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viața albastră să fie,
unii-și pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiți scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentința-i divină
Raiul pe cealaltă parte
ne-a catapultat în moarte
Frunze vai pline de toamnă
banii zilnic ne condamnă
Ne-nvârtim în jurul cozii
toți și genii și nerozii
Unul dacă face-un pas
altu-l trage jos de nas
Unde naiba te trezești
te dai înger între pești
Cu țeapa sar toți pe tine
de-aia cică sunt albine
Însă mierea lor e ura
băga-le-ai în coastă sula
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (1 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba românească
Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românașul o iubește
Ca sufletul său,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu.
Frați ce-n dulcea Românie
Nașteți și muriți
Și-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiți!
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Sion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eu te-am iubit, femeie
eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ți-am fost amant.
te-am ocrotit o viață
tu, floarea mea de dor,
dar nu ți-am spus-o-n față,
ți-o spun după ce mor.
stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.
ești pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
și mă-nveți să zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A frumseții tale forme...
A frumseții tale forme ca un sculptor când le pipăi
Toată viața mea trecută, toată ființa mea o clipă-i,
Am uitat de toate, toate, și nimic nu-mi vine-n minte,
Decât sufletu-mi s-amestec cu suflarea ta fierbinte;
Gura ta ca focul arde, arde roșia ta față,
Răsuflarea ta e-n stare chiar la morți să dea viață,
Mâna ta, dulcea ta mână, ce o simți atât de mult,
Inima-ți, a cărei tremur, a cărei bătăi ascult;
Tu întreagă, când, răpită de al tău adânc amor,
Te-alipești de pieptu-mi, scumpă, ca copii de mama lor,
Cu-acea mândră, agățată și sălbatecă strânsoare
Când ca iedera tu tremuri ce stejaru-l înconjoară...
Tu nu vezi? Nu-ți aflu nume, un cuvânt în lumea-ntreagă
Să-ți pot spune înc-o dată, suflet! cât îmi ești de dragă,
Cât de dragă-mi ești... Nu întreba ce îmi mai bate
Inima ca înainte.
O! viața mea trecută parc-a fost o ciuntitură!
Și ce dulce dezlegare azi mi-a dat frumoasa-ți gură,
Când te mlădii, când te bucuri și când râzi ca visul clar
Urmăresc orice mișcare cu un ochi adânc, avar,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Internată în stare gravă la doctorița Oprea Gabriela, de la Clinica de Gastroenterologie a Spitalului Universitar de Urgență București, în urma unui accident vascular și cu diabet sub tratatment, mamei mele i s-a adus miere la micul dejun
Aici, în loc de excelență,
Ai parte de incompetență,
Suficiență, aroganță,
Renunți la orișice speranță,
Căci în spital, putem conchide,
Incompetența chiar ucide.
Pe ei cu ochii de nu ești,
Tu ortul popii îl plătești.
pamflet de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (5 octombrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă Franciscăi mele
Noi cântări ți-nstrun eu ție
Ramură care adie
Peste inima-mi pustie,
Învăscută-n flori surate,
Tu, mai gingașă din toate
Ce mă mântui de păcate,
Și cum râul Lethe-alină
Vlagă-mi dai, fântană lină
Pururi de săruturi plină.
Când în calea mea detună
A ispitelor furtună,
Te ivești, zeiță bună,
Ca o stea mântuitoare
Și mă scapi de la pierzare
Inima ți-anin pe-altare!
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursul și vulpea
Într-o bolniță de fiare
Ursul vine grav bolnav,
Văitându-se că moare
După vechiul său nărav.
Vulpea, hoțomancă mare
Nu-l ia în seamă defel,
Spune că nimic nu are,
C-o fi surmenat nițel!
Or, poate din mierea dulce
Nu se simte tocmai bine
Și îi cere să se culce:
-Somnul e mai bun, Martine!
-Dar, cumătră, doar un hap!
Dă-mi te rog, că am să Mor, Mor!
Am dureri grozave-n cap
Și-apoi, oasele mă dor!
Doftoriță mare, vulpea-
Cunoscută între haite-
S-a făcut că nu aude,
Lăsând ursul să se vaite.
[...] Citește tot
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Septembrie. Și dacă
E plină încăperea
Cu manuscrise, mierea
Nu va mai fi opacă
Izvorul de putere
S-a distilat cu anii
Cum murmură castanii
Eternele mistere
Se-adună pretendenții
Pe statele de plată
De fiecare dată
Cu noi și noi pretenții
Iar trântorii din stup
La fel conservatori
Rămân în închisori
Și tatuați pe trup
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la miere și moarte, dar cu o relevanță mică.
Sunt înfășurată în fluturi
Sunt înfășurată în fluturi și aripi
ce fâlfâie peste poieni și gustă din miere
și bat întorcându-se apoi, ca să moară cu-o zbatere tristă,
dar degeaba aștepți să scutur pulberi de flori.
O, pentru soare, pentru încinsul, nemăsuratul
soare, pentru cel mai bătrân decât vremea...
Sub piele însă, și sânge, în măduva mea,
greoi se mișcă vulturi de mare captivi,
cu aripi mari și cărora niciodată nu le scapă vreo pradă.
Cum v-ați învolbura pe ape, în furtuna de primăvara?
Cum ar fi țipătul vostru, când soarele v-ar încinge galbenii ochi?
Zăvorâtă e grota! zăvorâtă e grota!
Și între gheare vi se chircesc, albind ca florile-n beciuri,
Cele mai intime trestii.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă gândesc
să nu ne apropiem foarte mult
nu am cum să-ți rezist
pe șosea
mai bine ridicăm din umeri din sânii
tăi poate curge lapte și miere
(?!) - pe șosea
ăsta e un pericol de moarte
cur(b)ată în brațele tale
pe șosea
asta nu e iubire e nu
mai descarcerare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot fără Dumnezeu!
Ești Cel ce vede lacrima din suflet...
Atunci când inima suspină în tăcere;
Ești Cel care-nțelege orice urlet,
Atunci când viața îți fură orice plăcere!
Ești Cel care respiră ca și mine,
Și duce mari poveri de pe la toți...
Ești Cel ce-aduce miere la ruine,
Să nu ne-mpotmolim ca niște tonți...
Ești Cel numit să judece popoare.
Dar Tu, nu judeci cu ochi de pământean...
Nu ai prejudecăți otrăvitoare
Și ne iubești neîngrădit după-al tău plan.
În fiecare ceas te strig pe Tine.
Îmi place că îmi ești mai mult de Domn...
Și plâng și râd când valurile-s pline,
Și mă ții tare prin credință și în somn!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superstiții
Din flori de tei culese dintr-o vară
Când mă strângeai la piept strigând:"Rămâi!"
Ți-am pregătit, iubite-n astă seară
Un ceai purtând un zâmbet de lămâi.
Cu mierea buzelor i-am dat dulceață
Și-n aburi tainic am ascuns povești
Nu mai vorbi, tot vrând să dai povață
Ai ostenit și tot mai palid ești.
Te sperie în noaptea asta anii
Mulți adunați și prea puțini trăiți
Îi vezi pe tâmple cum ți-au pus dușmanii,
În toamnă ghioceii nedoriți.
Te răscolește toamna în mișcare
Oftezi pierdut și tot pe gânduri stai
Și-atunci, șoptind, te scap de-ngrijorare:
"Nu ești pe moarte, ai doar guturai!"
poezie de Luiza-Adriana Grama
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin râpi și gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.
Așeaz-o cu credință căpătâi.
Ea e hrisovul vostru cel dintâi,
Al robilor cu săricile pline
De osemintele vărsate-n mine.
Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapă-n condei și brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plăvani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Tudor Arghezi
Cu limba-i de întuneric
triluind mieroasă în gura somnului solar
cerul
trezi grijile ieșirii luminii la muncă
pe fonta dimineții
încinsă cu jar din crengi de abis
stropii de moarte stelară
dănțuie pe gustul
Celui ce-i preface plânsul veșniciei
târâtoare pe pământ
în șarpe cu clopoței de sete caniculară.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre miere și moarte, adresa este: