Citate despre miezul zilei și seară, pagina 2
E seară, iubito!
E seară, iubito, e seară
Și eu te adulmec în gând;
E seară și nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.
Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, șuvoi;
Pe fața ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.
Deja este iar dimineață -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îți mai gust din dulceață,
Căci mâinele-apune în zori?
Iubito, e ziua-n amiază
Și timpul aleargă nebun;
Mai naște deșertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ți spun?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Ceea ce se află în cuvânt
se află și în carne,
în ferocitatea lupului,
în respirația după amiezii.
Ceea ce se află în vin
în seara asta se află și în vine,
o încrengătură care ține
molia, cuibul și lâna împreună.
Este râsetul pe care
îl scoate apa râului,
este în abisul care-l uimește
pe Narcis, privirea lui.
Cuvintele dau formă reticenței
zorilor și tuturor ruinelor acestora,
dansează pe rune străvechi și prin noroi,
prin foc și pulbere,
destin și sânge.
poezie de Salgado Maranhăo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nereidele...
Iubito, bună dimineața! Ce zi frumoasă-i azi afară!
Ce soare cald respiră viață, ce liniște se înfioară,
Ce frunze cad în toamna lină, cât aur galben în peisaje,
ce slobozesc ba o tulpină, ba bust de fată de corsaje...
Iubito, bună, bună ziua și inima sa-ți fie bună!
Avem prognoza: apa-n piuă va bate azi, ca o nebună!
Pe la amiază, iar va ninge cu frunze galbene de ceară
Și‐n colțul zilei se va stinge-un zâmbet tandru, ca o fiară...
Iubito, seară, seară bună! Și te invit la întâlnire
Cu nimbul clarului de lună, ascuns în șoapte de iubire,
Să stam și noi ca marinarii sub ploi de triste Perseide
Și să privim cum varii, varii răsar din ape Nereide...
poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și iar vin toamne
Și iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site
cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc
cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad
după amiezile precaut
mi te iar aduc în față
ca un eșec ce se răsfață
și nu știu unde să te caut
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar iubirea
Dacă lumea pe noi pică,
Lâng-o margine de drum,
Doar iubirea ne ridică,
Dăltuindu-ne în fum.
Dacă nimeni nu oprește
Mersul către nicăieri,
Doar iubirea îndraznește,
Să mai caute-n tăceri.
Dacă-n clipa asta rece,
Cerul se va sparge-n două,
Doar iubirea poate trece
Puntea clipelor de rouă.
Dacă mâine-nspre amiază,
Vânturi... vor a ne răpi,
Doar iubirea mai cutează,
Negrii nori... a risipi.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știa că "bună ziua ai dat belea ți-ai căpătat"! Și, cum era sătul de belele, în loc de bună ziua, dădea bună seara, ziua în amiaza mare!
aforism de Iulia Mirancea (29 martie 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
DMS-ul vieții
Pe scara vieții urcă timpul
Și noi urcăm pe trunchiul lui
Plini de iubiri și de păcate
Să ținem stâlpii cerului.
Cântăm și ne-nvârtim în brațe
Cu anii noștri, douăzeci,
Dimineața,-n miezul zilei
Și seara pe-ntinse poteci.
La patruzeci de ani râvnim
Duminica și marți ades,
Și sâmbăta când roua curge
Prin sânge dulce ca un vers.
La anii mulți, peste șaizeci,
Decembrie și mai ne duc
Cu gândul în septembrie
Să tot iubesc, dacă apuc.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca fizic, Mihai e mai scurt ca mine, eu am talia 1,68, el era cu vreo 2-3 centimetri, poate și patru, mai scurt, avea o musculatură herculeană, piciorul la scobitura tălpei era în plin (P l a t f u s s, cum zice neamțul), însă nu-l jena deloc la mers. Păr negru ca corbul, fața, un brun alb. Pălăria lui favorită era semi-joben, mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos, și mai totdeauna gânditor. Somnul îi era neregulat, aci citea de cu seară până răsărea soarele, aci dormea de cu seară până la amiază și uneori și până la 1 și 2 p. m. Piciorul și mâinile mici, ca ale mamei, dinți regulați și de culoare gălbuie, când râdea cu mare poftă, și râs sincer. Pe când era la T i m p u l, joben întreg nu punea decât când venea Veronica de la Iași. (...)
Făcea abuz de tutun și de cafele negre, de băut, bea țapăn, însă numai vin, rachiuri nu, bea țapăn de la vârsta de 14 ani. (...)
Ca căciulă, purta căciulă de astrahan, însă nu țuguiată (nu dacică), ci dreaptă. (...)
Matei Eminescu în Scrisoare către Corneliu Botez (1) (20 aprilie 1909)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință
aveam încredere oarbă în oameni și
iubeam florile pisicile și câinii
iubeam zborul și ferestrele
deschise larg
o iubeam pe mama
îl iubeam și pe Dumnezeu
dimineața la amiază și seara
îmi iubeam singurătatea
știu c-am păcătuit
în fiecare zi
mai trăgeam un blestem după mine
și-mi descompuneam ura în jurăminți
ba uneori mă răsteam la Dumnezeu
chiar și atunci când mama
își alunga frica iubindu-mă...
oricum m-aș gândi oamenii au dreptate
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la miezul zilei și seară, dar cu o relevanță mică.
Nu-mi pot imagina fluturii zburând altfel decât în zig-zag... Evoluția lor buimacă peste capetele florilor și a firelor de iarbă îmi bucură privirea și îmi mângâie sufletul în miez de vară, la ceasul fierbinte al amiezii ori pe răcoarea parfumată a înserării...
Mihail Mataringa (1 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spune șarpele cu clopoței
Luna-i un mic popândău.
Se înfioară-n fiecare noapte.
Stă deasupra dealului și plânge, plânge,
Înfricoșată c-o voi mușca pe neașteptate.
Soarele-i un mustang. Fricos
Ca toți cei stăpâniți de mari emoții,
Tremură, dimineața, la amiezi și seara
Temător c-o să-mi înfig în el colții.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prilej
Unde sunt plecate
șansele de altădată
când se iveau în zori
acum nici la amiază
nu apar de fel
se pot întrezări
câteva după amiază
ca să se rărească
spre seară rătăcesc
să fie și mai puține
peste noapte
până vor să apară cândva
zic să mergem înainte
că înainte era mai bine.
poezie de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
uneori dimineața
spre deosebire de amiază
sau seară
atunci cînd lumina începe să fie plină
te desfaci
ca o lalea roșie
și găsești semne
pe care mai bine nu le-ai traduce-n speranțe
și dansezi de unul singur în casă
cu cratița pe care o speli
de la mazărea care ai terminat-o azi noapte
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine iarăși primăvara
Nu te obosi să-mi pui înserarea pe umeri
poate n-am crecut mare cât o zi,
drumul s-a oprit la popas în amiaza cuvântului
peste care trec norii cu ochii-n lacrimi
și lasă-mă între trecut și viitor
cu pași rari să măsor umbra stejarului
sub care Dumnezeu își odihnește gândurile.
Vine iarăși primăvara păsărilor maiastre
cu flori regine ale culorilor
și înserări învăluite în taina iubirii
pe pajiștile sufletului înțesat de ierburi
în care se ascund nopțile rămase de pază
pentru nebunii căzuți orbi de întuneric.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privești cum zboară norii
Privești cum zboară ca niște continente
Desprinse dintr-o veche planetă istovită.
E-o vreme pentru visuri potrivită.
Cu seri adânci și vânturi indolente.
Lumea de azi, gheboasă de trecut,
Clipa de-acum, bolnavă de-amintire,
Te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut.
Dar unde oare să mai pleci acum,
Cu sufletul deșert și mintea arsă,
Când însuși cerul este-o hartă ștearsă
Pe care nu mai poți citi vreun drum?
Un singur gând ca o mireasmă tare:
Să te desprinzi din tine și să zbori
Asemeni continentelor de nori
Pe-valuri de văzduhuri viitoare;
Și-ntr-un tărâm de neștiut azur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Philippide
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strângând pipirig pentru acoperiș
Pipirig verde cu muguri roșii,
Frunze lungi aplecându-se-n vânt
Amândoi în aceeași barcă
Strângând pipirig la Cinci Lacuri.
Am început de dimineață de la Insula Ordideelor:
Ne-am odihnit sub ulmi până la amiază.
O fată și un băiat strângând pipirig.
La venirea serii nu adunaseră niciun braț!
poezie de Autor anonim, China, sec. al IV lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Majoritatea oamenilor nu-și schimbă masca în miezul zilei. Așteaptă seara un moment intim și și-o scot în fața oglinzii, înainte de somn, când sunt convinși că nu-i vede nimeni. Ca să ți-o schimbi în plină zi ai nevoie de curaj. N-ai cum să fii o persoană banală dacă te joci atât de nonșalant cu măștile tale.
Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool și sex (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea vieții, o enclavă
Și iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site
cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc
cu mari nedumeriri la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad
după amiezile precaut
mi te iar aduc în față
ca un eșec ce se răsfață
și nu știu unde să te caut
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub pomul care-și poartă cerceii în ureche
în roua dimineții îmi spăl picioarele
în gura ierbii,
mă șterg cu prosopul amiezii,
florile câmpului îmi împletesc
cununa destinului,
crengile cireșului din grădină
mi se apleacă pline de rod,
buzele cărnoase ale fructelor
satisfac papilele gustative,
seara greierii cântă la ceas târziu,
adorm legănată de ecoul lor.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intrat în cântec
Culorile franjurate peste cochilia unui timp
absorbit de ape pe verticala nordului
ridică țărmurile în picioare.
Umbrele, care acoperă orologiile,
sunt plecate în pelerinaj
spre zodiile dintre solstiții.
La vremea amiezilor, încătușate în viori
sunetele se sparg în pereții de sticlă.
Pe aici îmi erau pașii fără urme, între zile
amenințate de drumurile-simbol,
ca nisipurile detașate de ape,
pe care se odihnește trupul iubirii.
Nimeni nu știe cum în adâncul visului,
dorința e o flacără albastruie
care arde inima trubadurului
intrat în cântec.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre miezul zilei și seară, adresa este: