minciună şi trădare

Otrava minciunii

urcam
treptele iertării

am alunecat

de jos vedeam
zâmbetul şarpelui

îndoiala
arsura trădării
cupa cu venin
torentul
minciunii

sufletul mort

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre iubire

Întotdeauna,
iubirea fără trădare
şi fără minciună,
aduce alinare
când suntem împreună.

Iubirea fără suferinţă,
fără dezamăgiri,
sădeşte în noi credinţă,
că dobândim împliniri.

Iubirea adevărată
înseamnă fericire.
Când este nepătată
are dăinuire.

Când trupul nu cuvântă,
de suflet se desparte,
Iubirea este sfântă
şi dincolo de moarte.

poezie de Dumitru Delcă (6 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este o virtute divină! Dar Dragostea! Nici cel mai imaculat dintre îngeri nu trebuie să roşească din pricina dragostei! Şi când văd sau aud vreun bărbat sau vreo femeie alăturând dragostea de ruşine, atunci ştiu că au minţi grosolane şi gânduri josnice. Mulţi dintre cei care se socotesc rafinaţi, fie doamne, fie domni, şi pe ale căror buze cuvântul "vulgaritate" flutură permanent, nu pot pomeni de "dragoste" fără a-şi trăda depravarea înăscută şi imbecilă; sunt nesimţitori – sunt laşi – sunt proşti! N-au iubit niciodată – n-au fost iubiţi niciodată! Şi în întunecata lor ignoranţă hulesc focul viu al vieţii adus de un serafim de la un preasfânt altar...

Charlotte Bronte în Shirley, traducere de D. Mazilu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tauromachia

Zece tauri ucid un matador,
Zece matadori ucid un taur,
Puterea majorităţii sub formă de cuţit, spadă,
Coarne, copite, creierul este în minoritate.
Omul cu "putere" redevine fiară,
Loveşte, ucide otrăvind fântâni,
El nu vrea să ştie, cândva o să piară,
N-o să-l plângă nimeni, nici proprii săi câini.
Mare este bezna-n care el se scaldă,
Mai adânc, mai singur, se trezeşte cuc,
Lumânarea arde, îi şopteşte caldă,
El o stinge-n ură, hohotind năuc.
Trăim în adâncă şi dulce minciună,
Eu nu, zice unul, eu nu, zice-o brună,
În intrigi mizere, nectar otrăvit,
Eu cred, eu nu cred, sunt tot păcălit.
DA-ul e NU, NU-ul e nulă,
Prietenă-mi este o libelulă,
Măcar ea nu minte, doar zboară cântând,
De-aş fi fără trup, numai un gând.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

O relaţie de lungă durată se bazează întotdeauna pe prietenie, iar prietenia presupune respect reciproc, acceptare, sprijin, admiraţie şi preţuire. Caută să fii prietenul cel mai bun al partenerului tău şi astfel relaţia voastră are şanse mari să fie de lungă durată. Însă, dacă tu ai propria ta agendă, dacă îl minţi, îl trădezi, îl înşeli, îl manipulezi, îl şantajezi pe partenerul tău, dacă nu simţi că poţi să îl respecţi şi să îl admiri pentru ceea ce este, cum de crezi că puteţi fi fericiţi împreună?

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu, ca orice-albastră visătoare...

Eşti vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Şi poeziei 'i-este dor de noi.

Eşti vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?

Eşti vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le-aş aduna durerea de fecioară
Pe buze-n aşteptare, dar tu taci.

Eşti vinovat de crimă şi trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Şi m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În goana sistematică ce poartă împotriva mea un consorţiu bine organizat, mi se aruncă astăzi, după nenumărate insulte, cea mai grozavă calomnie: trădarea de neam. Domnul Alexandru Vaida, deputat, susţine că eu, Octavian Goga, m-aş fi prezentat cândva la un bărbat politic maghiar, ca să-mi ofer serviciile guvernului unguresc. În faţa acestei ne mai pomenite învinuiri care, dacă s-ar adeveri, ar aduce cu sine uciderea mea morală, distrugându-mi pe vecie trecutul şi viitorul şi aruncându-mă dispreţului public, nu pot spune deocamdată nimic altceva, decât că e un neadevăr, purces sau dintr-o penibilă greşală, sau dintr-o intenţie criminală.

Octavian Goga în Tribuna, Un atentat (decembrie 1911)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie - un poem

Nu ea L-a vândut cu sărutul trădării pe Hristos,
Nu ea s-a dezis de El cu cuvânt profan, mincinos;
Ea n-a ezitat ca apostolii, a stat în primul rând,
Lângă cruce-a rămas ultima, şi-a fost prima la mormânt.

poezie de Eaton Stannard Barrett, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistola unui martir de la Mărăşeşti către trădătorii de ţară

Înspumată-i patria de sânge
cucuveaua ţipă a destin
preacinstita maică mă aşteaptă
la spălatul grâului să vin

Lângă râu se înălbeşte pânza
strugurii la noapte vor plezni
este timpul nunţilor nebune -
pentru mine-i cea din urmă zi

Pentru mine clopote de jale
vor trăgea-n biserici patruzeci
cât va fi pe lume Mioriţa
noi de tineri vom muri în veci

Amiroase grâul a colivă
pânza cade-n giulgiu orbitor
cât de mult îmi este dragă viaţa
iar acum va trebui să mor

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (1982)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna şi memoria

Nu te-ascunde în minciună,
Chit că asta te salvează;
Când memoria nu-i bună,
Amândouă te trădează.

epigramă de Emil Ianuş din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa începe cu adevărat doar în clipa în care realizezi că eşti şi călăul şi victimă în acelaşi timp. Clipa aceea în care devii ca toţi cei pe care i-ai urât din toată inima ta şi ajungi să umbli în papucii lor, să trăieşti experienţa lor şi să vezi lucrurile din perspectiva lor. Ca de exemplu când nu îţi respecţi părinţii şi ajungi la rândul tău un părinte ce nu are respectul copiilor lui. Sau când îţi acuzi partenerii de cuplu de trădare şi minciună şi ajungi la rândul tău să fii mincinos şi trădător. Sau când judeci cerşetorul de pe stradă că e leneş şi nu merge la muncă şi îţi dai seama că tu eşti sclavul zonei de confort de 10 ani.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăunte de lumină

Cine sunt eu... mă-ntreb adeseori,
Grăunte de lumină încolţit
Pe-un bulgăre de viaţă în ninsori,
Pierdut printre genuni, în albul infinit.

Am strâns în palme lacrima luminii
Tot alergând desculţă după viaţă
Şi şchiopătând prin iedera minciunii
Am exersat căderi fără speranţă.

Când m-au rănit — am cunoscut trădarea,
Păcat neînţeles, simţit din greu,
Scrâşnind din dinţi, luptam cu disperarea,
Dar m-a luat în braţe Dumnezeu.

Şi arătându-mi calea sprea Lumină,
Mi-a fost de ajuns, reînvăţasem mersul
Prin praful lumii, veşnic clandestină
Aflat-am vieţii — tainele şi sensul.

[...] Citeşte tot

poezie de Angelina Nădejde (16 martie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune înainte de naştere

Nu-s încă născut; ascultaţi-mă –
Nu lăsaţi liliecii însetaţi de sânge, şobolanii,
nevăstuicile sau vârcolacii să se-apropie de mine.

Nu-s încă născut; consolaţi-mă –
Mi-e teamă că rasa umană mă va-întemniţa-între ziduri înalte,
mă va amorţi cu droguri tari, mă va-înşela cu minciuni ispititoare,
mă va chinui-n camere de tortură, mă va-îmbăia-n sânge.

Nu-s încă născut; aveţi grijă de apa-n care voi fi scăldat,
de iarba prin care voi trece, de copacii cu care voi vorbi,
de cerul care-mi va cânta, de păsările şi de lumina
din spatele gândurilor mele care-mi vor conduce paşii.

Nu-s încă născut; iertaţi-mă
pentru păcatele pe care le va săvârşi lumea prin mine,
pentru cuvintele mele care vorbesc despre mine,
pentru gândurile mele care mă judecă,
pentru trădarea comisă de trădătorul de lângă mine,
pentru vieţile pierdute când lumea ucide prin mâinile mele,

[...] Citeşte tot

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă lumea prin lume

Pleacă lumea prin lume,
Plec şi eu pe un gând,
Anonim fără nume,
Lumea-n lume cântând.

Fără ţintă anume,
Cu un dram de noroc,
Şi nimic n-am a spune,
Nici nu caut vreun loc.

Pe cărări nebătute,
Eu mă rostui tăcut,
Doar potcoave pierdute,
De noroc ce-a trecut.

Mai privesc ochii ţintă,
De grăbiţi trecători,
Ochii mei o oglindă,
Prea uşor trădători.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest pentru România bolnavă

Şobolani cu ochii putrezi de averi şi chilipiruri,
Îl furarăţi pe român şi-i rămase doar mândria.
Aţi îngenucheat poporul în minciuni şi multe biruri -
Iată cum şi ei – străinii - vor să-i ia şi sărăcia.

Fraţi voi sunteţi doar cu iude, cu escroci şi cu imperii,
Iată c-a sosit şi clipa să vedeţi cum morţi de smoală
Se ridică din pământuri peste ceasuri de mizerii,
Ca să vadă România cum se zbate-n pielea goală.

Sunteţi negustori de viaţă (nu am cum să mă dezic)
Trădătorii mei de ţară, vânzători de fiare vechi,
Iată cum pământul nostru e scaiete de nimic -
Amatori de vis mărunt, guvernaţi după urechi!

Aţi furat tot ce lăsase Nicolae Ceauşescu,
Este tragic pentru noi, este tragic pentru ţară,
Aţi pus taxe şi pe soare, plânge iarăşi Eminescu.
România umilită, zace azi în pielea goală.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna oameni

întotdeauna căutăm ceea ce ne lipseşte
şi renunţăm la ceea ce ne lipseşte mai mult
întotdeauna privim mai departe
şi reuşim să fim cu-atât mai departe
de noi înşine
întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi
şi mâine vom fi căutători de comori în trecut
întotdeauna facem aceleaşi greşeli
şi găsim întotdeauna o scuză:
a greşi e omeneşte şi totuşi
întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr
şi cochetăm mereu cu minciuna
întotdeauna suntem romantici
şi până la urmă ne plictisim de atât romantism
şi suntem pragmatici până la
înalta trădare
ne vindem sufletele şi ne culcăm pe laurii
nimicniciei
întotdeauna fugim
de ceea ce ne poate atinge

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din 33 bis (2008)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oamenii nu sunt sinceri cu noi?" e una dintre cele mai frecvente întrebări întâlnite. Ne deranjează minciuna până la culme şi ne simţim aproape trădaţi dacă ea îşi face loc în interacţiunea noastră. ÎNSĂ: înainte de a pretinde sinceritate, hai să ne asigurăm că suntem capabili să acceptăm pe deplin că ea s-ar putea să nu coincidă cu aşteptările noastre. Atitudinea judecativă şi respingătoare nu va încuraja în niciun fel deschiderea celuilalt, ba – din contră –, o va inhiba. Adesea oamenii evită să fie sinceri pentru a evita un conflict deschis sau pentru că se simt judecaţi şi neînţeleşi! Când crezi că partenerul de discuţie îşi va ieşi din pepeni dacă îi mărturiseşti X lucru, e aproape normal că vei evita să faci asta. Paradoxul e că mulţi pretind sinceritate, dar nu sunt îndeajuns de stăpâni pe reacţiile lor emoţionale pentru a o primi. De obicei, oamenii nu caută sinceritatea propriu-zisă, ci doar validarea externă a ceea ce cred ei. Şi când nu o primesc... vai şi amar de cel care a îndrăznit să le dărâme iluziile şi să le doboare aşteptările!

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai adânci pe care aş putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce îmi râd de mine şi fac să izbucnească taina mea în mii de glume. Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocoteşti tu.

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai simţite pe care aş putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce le prefac în minciuni şi-ţi spun prin ele ceea ce nu gândesc. Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuinţă.

Sunt dornic să-ţi aleg cuvintele cele mai preţioase, pe care aş putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui – de teamă că nu vei cunoaşte niciodată chinul.

Sunt dornic să mă aşez plin de tăcere lângă tine. Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima. Iată de ce vorbesc mult şi fără de şir – ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. Chinui suferinţa mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.

Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăţie. Şi iată de ce vin spre tine cu fruntea sus şi cu un aer nepăsător. Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi aţâţă durerea în fiecare clipă.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viktor: Am vrut să cred în minciunile tale, dar ştiam că nu putea fi adevărat, nu fiica mea. Cum ai putut să faci asta?
Sonja: Tată... îl iubesc.
Viktor: Pe naiba... m-ai trădat! Cu un animal! Te-am iubit mai mult decât orice! (Către gărzi) Să nu iasă din cameră!

replici din filmul artistic Lumea de dincolo 3: Revolta lycanilor
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visătorie

Oriunde până astăzi, ursitele v-au dus,
Orice identitate v-au dat, ca să vă mintă,
În Răsărit de sunteţi sau sunteţi în Apus
Străini de bună voie sau naţie murindă,

Chiar de trăiţi sub haină de alfabet străin
Ori desţăraţi vă pierdeţi sub stăpâniri barbare,
Vă rog, în aşteptarea aceluiaşi destin,
Români de pretutindeni, să mai aveţi răbdare.

Ca un infarct politic ce n-a iertat nimic,
Ca o rejudecare care fatal ne cheamă,
Cel mare va rămâne atât cât e cel mic
Şi vor veni provincii din nou la ţara mamă.

Ca râsul după lacrimi, ca noaptea după zi,
În urma planetarei şi dreptei revoluţii,
La ţara voastră mamă plângând veţi reveni,
Voi, deocamdată, încă atât de trişti pierduţii.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!