Citate despre moarte și nuntă, pagina 2
Două nume
La fiecare naștere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinții câte două nume
Și mai deschide moartea câte-o poartă.
La care prea flămândă își așteaptă
Pomelnicul meniul de la nuntă
Și-a doua zi mireasa-i mai deșteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.
Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puțină
Fără să știm ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuntă fără râs și moarte fără plâns nu se poate.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nunta fără mine
o fată care a murit de curând
într-un accident de mașină
trece acum pe stradă
îmbrăcată în rochia de mireasă
pentru nunta fără mire pe care
părinții i-au făcut-o înainte
de înmormântare
poezie de Emilian Mirea din M-am născut Abel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuntă fără vorbe și moarte fără bănuială nu se poate.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am văzut mirese care se duceau la altar ca la înmormântarea părinților.
aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (27 martie 2018)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Logodiră deci împăratul și împărăteasa pe fiul lor cu fata din casă a împărătesei și hotărâră și nunta. Când începură a face poftirile la nuntă, logodnica fiului de împărat se ruga cu cerul, cu pământul ca la nuntă să poftească și pe împăratul cutare, pe tatăl ei adică; se feri însă d-a spune cuiva că este fata acelui împărat. Socrii primiră să-i facă voia și poftiră la nuntă și pe acel împărat. În ziua cununiilor veniră toți musafirii la nuntă. Se începură veseliile și ținură toată ziua, ca la împărați, de! Ce să zici? Seara se întinse o masă d-alea împărăteștile, cu fel de fel de mâncări, de băuturi, de plăcinte și de alte bunătăți, de să-ți lingi și degetele când le vei mânca. Mireasa poruncise bucătarilor ce bucate să gătească. Ea însă cu mâna ei găti deoparte toate acele feluri de mâncare numai pentru un musafir. Apoi dete poruncă unei slugi credincioase ca să bage bine de seamă ca, aducând la masă bucatele gătite de dânsa, să le puie dinaintea împăratului poftit după rugăciunea ei. Dară să îngrijăască să nu le puie dinaintea altcuiva, că e primejdie de moarte. Sluga cea credincioasă făcu întocmai precum i se poruncise.
Petre Ispirescu în Sarea în bucate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguioase, crengile
Murmurau a dragoste crengile
când în brațe te-am luat, pădure toropită.
La elyseica noastră nuntă
veni vulpea bearcă și căprița ciuntă.
Pocalul din care m-am cinstit
purta un rubin otrăvit.
Ah, bine-i să mori
prins în al miresei val de plânsori!
Să adormi liniștit
în al fagilor schit
Bine-i să mori prea timpuriu,
în dulcea plasă,
în pădurea deasă,
într-un cort ruginiu.
Murmurau tânguioase crengile
și-mi oftai amarâto pe veci turturea.
înfiorate murmurau crengile
și
Toamna, din cornu-i, sună, sună
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitir de artiști
Numai artiștii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduții - dirijori,
și-și mișcă-n fiecare creangă mâna.
De-atâția pictori morți în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunți,
un sculptor taie nebunește munți,
planeta e-n pericol de iubire.
Gerosul vânt și vântul prea fierbinte,
ce sfarmă țări și prescurtează vieți,
pleacă din pieptul marilor poeți,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.
Artiști nocivi în viață și în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu, când vei dormi...
Târziu, când vei dormi sub trandafirul
Din cimitirul
Unde te vor duce,
Ca să rămâi, un nume pe o cruce,
S-o veșteji în ochii tăi safirul
Ce-ți lumina privirea nențeleasă,
Iubita mea mireasă!
Eu voi fi mort cu mult mai înainte.
Și mă-nfior, gândind că n-o să fie
Măcar un gând, un gând în lumea vie,
Să spuie iar, cu-a florilor cuvinte
Din poezii, divina-ți frumusețe,
Căci vai, uitarea neagră o să-nghețe,
Când voi dormi în tristul meu sicriu,
Chiar amintirea strofelor ce-ți scriu!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naiva închipuită
Într-o vreme și eu aveam un creier frumos,
Îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme și eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înțeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
și te așteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supraviețuia nebuniei tale de seară.
Până și familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să privești îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălțam zmeul
și vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpșuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
și carnea mea dulce
[...] Citește tot
poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De moarte și de nuntă nimeni, niciodată, nu poate fi gata.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic din ceea ce vezi în jurul tău nu este ceea ce pare a fi. În viața de zi cu zi și de-a lungul istoriei cinematografice, vedem nunți care arată ca înmormântări și înmormântări care sunt transformate în adevărate nunți. Tot aici vedem cum omul urât se gătește, cel bogat se împopoțonează, omul bun se îmbracă.
Camelia Oprița în Între Glorie și Ruină, VIXI (2020)
Adăugat de Piero Domenico Angela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluxul
Mireasa zăpezii adusă la mal
de fluxul timpului, iat-o!
și trec pe străzi pendule uriașe
ca niște sicrie fără morți
și începem să credem în taine.
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa moartă: Nu-i așa că priveliștea este frumoasă? Îmi taie respirația. Ei bine, mi-ar tăia-o, dacă aș avea.
replică din filmul artistic Mireasa moartă
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm
Iubito, cu fața de mort,
Fecioară uitată în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn -
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
Mireasă pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.
Iubito, cu fața de mort,
De geniu trăsnită,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită -
În visul meu te port...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu întotdeauna viața se termină cu moartea. Uneori se termină cu nunta.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimele flori
N-am găsit, iubito, flori pentru tine
Oricât m-aș fi trezit de dimineață
A trecut azi Bacovia prin piață
Și-l caută doi domni în limuzine
Magnoliile zac bolnave-n ceață
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut, iubito, flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineață
Și-avem de astăzi în oraș doi morți
Nici nu mai știu din noi care-i cel viu
Tu mă aștepți tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu așteaptă la porți
Să treci ca mireasă a nopții prin nori
Pentru tine, iubito, n-am găsit flori!
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de toamnă
- Inimă de toamnă, de ce-ai venit
Să mori aici în poarta mea?
Nu știi c-am fost și eu rănit
De soare-n vara grea?
-Ba știu și dinadins
Ți-aduc în dar de nuntă
Destin în vene scris
Si cicatrici în piele mută.
- Nu vreau să mor, mă fac statuie!
- Murim numai o dată?
- Ești doar o moartă și-o gălbuie!
- Și moartea-i colorată,
Dar cum trăiesti când ești statuie?
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt sclava Mirelui diavolesc, cel care-a împins spre pierzanie fecioarele nebune. E chiar diavolul acela. Nu-i arătare, nu-i strigoi. Însă eu, care-am pierdut orice înțelepciune, sunt blestemată și moartă față de lume, dar nu voi fi omorâtă! Cum să vă povestesc? Nici nu mai știu să vorbesc! Sunt cernită, mă vaet, mi-i frică. Puțină răcoare, Doamne, dacă voiești, dacă binevoiești!
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Deliruri: Fecioara nebună (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile și morți
Te miri unde se află ochiul,
noi suntem lacrimile lui
risipă de sare,
risipă de apă.
de fier e risipă în cuie.
Vom spânzura de vederea noastră
stele gemânde,
nodul gordian nu-l vom tăia
ca și cum Alexandru Macedon, încă viu
ar fi în fața falangei!
Vom trozni între unghii, pietrele,
ca pe niște păduchi ai munților,
clipind, face-vom ca întunericul
să se zdrobească de atâta vedere!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și nuntă, adresa este: