Citate despre moarte și obstacole, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și obstacole, dar cu o relevanță mică.
Eroul nepăsător
Chiar și atunci când
viața arată ca o luptă
împotriva unor mori de vânt,
eroul este cel care nu se dă bătut.
Că de fiecare dată
când se întoarce
pe picioarele sale
și își continuă călătoria,
e nepăsător la obstacole
si nepăsător la înfrângere.
poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efect placebo
- Și dacă n-ar fi între noi această graniță, ce oare
Ne-ar despărți într-adevăr sau ce fereastră către soare,
Oricât de mată, ar putea să-i pună piedică luminii
Când tu prin mine înc-alergi? Ce diferență de opinii
Ne-ar face să ne-ndepărtăm, când unul altuia pereche
Ne suntem fără să fi fost, din epoca aceea veche
Ce tâmplele ni le-a albit de dor și câte-or să mai treacă...
Dar granița aceasta, vezi, stă între noi, și totuși, dacă
Ea n-ar fi fost decât un zid pe care gândurile mele
Ca iedera s-ar fi nălțat să te găsească printre stele...
- Și dacă totul între noi nu-i un portal spre-o altă lume
De ce am împărți la doi și am semna cu-același nume
O poezie și-un destin? De ce-am așterne cu răbdare
Povești ce nu ne aparțin, sau uneori, din întâmplare,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul de rând
Și-a uitat năravul acasă, dar nu s-a întors din drum,
a sosit în orașul despre care îi povestiseră părinții
că odată ajuns acolo rămâi
și a rămas,
oamenii par acum altfel, niște însingurați în mulțime
puși să repete același lucru zilnic
ca niște marionete ale altora.
A suferit pentru neputința de a înțelege la timp
mersul fără oprire printre obstacole
și s-a trezit prins în chingile vieții.
Nu știu dacă a mai scăpat vreodată,
dar a stat mereu la rând când avea dor de ceva,
s-a ales cu o bătrânețe de toată râvna
pe care o duce-n spinare ca pe un cal mort,
mărșăluiește încovoiat spre apus
cu gândul departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut femeia de ploaie
Ne-am despărțit din același drum
Mersul ei, grăbit, cât cerul traversat de comete
Nu se mai vede.
Să așezăm cuvintele în fața oglinzilor
Să nu se frângă de pietre sparte, de durere
Ca o moarte rătăcită
În plânsul căzut peste cruci.
Aproape întotdeauna
Luptele se vor da pe întuneric
Victoria va fi stabilită de alții,
Ajunși la lumină.
Adaug neliniștea-n uitare
O las s-alunece-n silabe de durere
Și alerg pe ulițele strâmte
Trăgând târâș imaginile.
Se urcă-n mine un obstacol
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas...
sunet strident caut în noapte
albatroșii sfâșie norii, obstacole în calea zborului
îi aud atât de tare și în depărtare
strigătul morții mânjește un cer cu pata de asfințit
coborâtă până în adâncul lanțurilor
aud trenul și șinele mă poartă spre depărtări
dorințele urlă în mine și strivesc sub tălpi macii
atât de goi de non-sens mi se par
pentru că vreau să-i modelez eu
cu mâini de olar cu lut de pe muntele cu zei
mă dor pulsurile inimii și mă înțeapă fiecare
lacrimă scursă, stoarsă până la neplângere
mă simt stafie înveșmântată în alb
chipul e-acoperit diform ca și cum oasele
ar fi fost topite
în lanțul inelului ce mă unea odată cu o icoană
s-a sfărmat atâta ființă
umilința a otrăvit fiecare fir de nisip
din care mă construise demiurgul
bucată cu bucată mă adun de pe câmpul ars de-atâta trăire
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de suflare
Mereu se-nchide-n teamă o durere
Ca într-o fântână izvorul dispărut
Mereu din cer îmi vine o putere
C-o picătură de iubire în sărut.
Dar eu mă simt atât de mic și-nfrânt
Sunt un copil pierdut într-o pădure
Ce-și doarme somnul ultim pe pământ
Și nesfârșitul timp sosește să i-l fure.
Speram ca în această lume plină
Să-mi pună piedici clipele frumoase
Din care să se aprindă o lumină
La adăpost să-mi circule prin oase.
O picătură ca un mir pe fruntea rece
Se leagă cu un gând de întâmplare
Și moartea dacă vine, poate trece
Să-mi dea și ea o clipă de suflare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ce-ar fi dacă pentru o fărâmă de clipă te-aș elibera din frâiele rațiunii, lăsându-te pradă dorințelor? Ți-ar sfâșia lent orgoliile, isipitele nesupuse, amintirile mute lăsând adânc impregnat pe trupul de lut urme de extaz. Lent ne-ar sorbi întunericul șubred amestecând instincte, fericire și agonii. Dezinhibat si intens, cu iubiri mocnind in suflete flămânde de moartea uitării la
margine de apus tardiv. Te-aș lăsa să-mi domini fricile, încercările eșuate, șoaptele latente, până dincolo de compromis. Și dacă am fi alcătuiti din gânduri imperfecte, forme abstacte și efemer ți-aș pune piedică la mijloc de iulie. Să răsari în adânc de sine cu vară și valuri de cer albastru. Să furăm timp. Vrei?
Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
[...] Citește tot
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbufnire
Vă uitați zilnic ca și mine spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!?
Vă îngroziți de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii și ca și popii
Se întrețin "nevinovați" în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?
V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-și zic, de averi tentante!
V-au făcut "stat", plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lotusul este cea mai frumoasă floare, ale cărei petale se deschid una câte una. Dar crește doar în noroi. În scopul de-a te dezvolta și de-a câștiga înțelepciune, întâi trebuie să ai noroiul obstacolele vieții și suferințele acesteia... Noroiul vorbește despre terenul comun pe care oamenii îl impart, indiferent de stațiile noastre în viață... Fie că avem de toate, fie că nu avem nimic, ne confruntăm toți cu aceleași obstacole: tristețe, pierderi, boală și moarte. Dacă aspirăm ca ființe umane să atingem mai multă înțelepciune, mai multă bunătate și mai multă compasiune, trebuie să avem intenția de a crește ca un lotus și să deschidem fiecare petală pe rând.
citat din Goldie Hawn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărind peste timp
să nu-ți faci bagajul
în pripă
știu
ești obosit de propriul tău
timp
de genunchiul ce ține apăsat
triunghiulara morții
ca un blestem
viața răzbate
în corole de flori
să nu-ți faci bagajul
când nimeni nu spune
nimic
evită obstacolul
o băltoacă de sânge
peste care poți trece
sărind peste timp
cum ciutele își cheamă
spre seară
în cântul lor disperat
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Număr cercuri desenate
cu sevă de timp muced
pe cioturile inspirației
tăiate
de securea necuprinderii.
Între mine și
teroarea pustiului hotărât
să dea ocol infinitului
există un cortegiu de vămi
fericite
să pună piedică la optimismul
morților incurabili.
Mi-am ancorat nașterea la
țărmul unui crepuscul păzit
de corali cu vârsta evadată
din somnul stupid
al adâncului -
garaj
pentru epave de incertitudini.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tai lemne
Glasul tău e tot acolo
Unde florile nu mor,
Mașinile gri nu au loc de parcare...
Cu sufletul mov,
Speranțele verzi,
Visam numai stele.
Tu de ce nu crezi
În inimi?
Obstacole caut,
Diamante vânezi,
Privirea aceea
Era pentru mine?
Cu sânge te vreau,
Cu zâmbete fugi,
Pastelele și gofrele
Sunt mai gustoase
Decât slănina.
Într-o zi sufletul tău
S-a pierdut pe o bancă înghețată.
Eu am aflat
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul rău
O infatuare e mai riscantă decât întoarcerea
pe marile bulevarde ale morții unde nu se respectă nimic
în niciun caz viteza.
Cine să le tempereze imboldul?
O piedică pusă între noi care să rupă instincul,
un semn al bogăției câștigate
zvon de moarte pus în gura celui ce crede
că lui nu i se întâmplă dezastrul.
Cel fără teamă în temă se va trezi,
e vremea când întâmplările se țin lanț și se leagă
de evenimente nepotrivite.
Luminile orașului apropie fictiv depărtarea
în timp ce drumul se tot lungește,
cel nerăbdător își înșală speranța și se grăbește
oboseala încercuindu-l.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laeti et Errabundi
Voiajurile intrepide
(Ce grea odihna pare azi!)
Cu steamere și cu rapide.
(La ce-mi slujește-at home-ul gras?)
Mergeam haihui mai ții tu minte,
Tu, călător pierit în cale
Sorbiți de aerul fierbinte,
Fantome, două, joviale!
Cu pasiunile hrănite
Cu-obrăznicie peste poate,
Cinsteam vacanțe înmiite.
Iar simțurile, ponderate,
Dau tinerețe, înfrățire,
Și inimile slobozite
De a muierii miluire,
Prejudecată părăsită,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem în comun, dumneavoastră și cu mine, începu el, o fascinație pentru tot ceea ce ține de sfârșit. Trăim într-o epocă păgână, de nepăsare și plăcere; omul, pe pământ se crede nemuritor și veșnic, ca și cum ar fi imunizat, protejat de statutul său suprem de ființă inteligentă; moartea surprinde și revoltă. De asemenea oamenii nu suportă să ducă lipsă de ceva, să întâlnească obstacole, să li se impună restricții, este domnia lipsei de limite și a liberului acces...
Laurent Graff în O singură fotografie
Adăugat de ABAS
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contract
Eu am contract cu Dumnezeu:
Mi-a dat deadline, ca până mor,
Să îmi achit, în felul meu,
Sarcinile de muritor.
"Putereaa e-n tine!" mi-a spus,
"Să duci lucrul la bun sfârșit,
N-aștepta Pronia de sus,,
Ești om întreg! Fii împlinit!"
Dar, Doamne, piedici mi s-au pus,
Și m-au doborât la pământ,
Cei ce-L trădează pe Isus
Și n-au credință, nici cuvânt!
"Există plată pentru toți;
Tu doar alege ce e bun;
Știu Eu și știi și tu că poți,
A doua oară nu-ți mai spun!"
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infinitul țării mele
Doar în țara mea cea muribundă
Tăcerea trecerii este rotundă
Și rotunjimea, nu e moarte, este timp,
La noi în gene arde focul viu ca nimb.
Aici în țara mea și-n a ei soartă
Sărutul nemuririi este poartă
Triumf al unei vieți nepieritoare,
Asupra neputinței morții trecătoare.
Privind-o prin a inimii fereastră,
Zborul devine pasăre măiastră
Îngerii urcă și apoi coboară
Fără bariera lumilor povara.
În țara mea, încondeiatul ou
Fragil, născut din apa vie- a vieții,
Primește nemurirea drept cadou,
Sublimă piedică în calea bătrâneții.
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre succes
ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri și vise fără de sfârșit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin și reușit.
împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar știu că drumul spre succes e greu
înțelepciunea vieții plină de teoreme
trece de obstacole și învinge mereu.
romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristețea să reziste-n tertipuri.
cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veșniciei îmi freamătă în piept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu iubirea ei ca ploaia de vară
Femeia-și înfige degetele subțiri
în aerul vâscos al casei și curge pe pereți
îmi vine să îmbrățișez freamătul ei mov
s-ascult pe claviatura vocii șoaptele,
în bătaia sunetelor stopate de tăceri
ca o dorință estompată-n cuvinte
când îți prinde temerea frigul inimii
și cazi în somnul dimineților de ceară.
Îmi palpez oasele frunții și corzile vocale
sunt mai ușor cu jumătate din greutatea sufletului
la hotarul dintre această viață și moarte
ca să mă pot avânta pe drumul căutat al femeii
să-i despic nopțile, să o văd altfel decât o pisică.
Întinsă își arată trupul cu pielea netedă
ca o foaie de hârtie pe care poți scrie
la lumina ochilor umezi
un poem plin de sinceritate
mai lung decât timpul.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și obstacole, adresa este: