moarte şi ore

Zis-a moşul babei lui, în plină criză de covid19

Tu, la ora actuală,
-Zise moşul cu umor-
Dacă mori de altă boală,
te omor!

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din trandafirii albi... (Omagiu lui George Bacovia la 50 de ani de la moarte)

Din trandafirii albi cădeau petale
Valsând încet, în cercuri violete
O neagră umbră pe un alb perete
Alunecă felin, la ore matinale.

Din trandafirii albi cădeau petale
Trecute roze-agonizând de sete
Iar rime din albumul tău, poete
Se-aştern pe soclul nemuririi tale.

poezie de Mihail Mataringa (20 mai 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţelepciunea celui condamnat să moară

Am înţelepciunea celui condamnat să moară,
nu posed nimic, aşa că nimic nu mă poate poseda,
mi-am scris testamentul în propriul sânge:
" O, locuitori ai cântecului meu, aveţi încredere-n apă" ;
eu dorm săgetat şi încoronat de ziua de mâine...
Am visat că inima pământului e mai mare
decât harta acestuia,
mai clară decât oglinzile lui
şi decât spânzurătoarea mea.
Mă pierdusem într-un nor alb care m-a ridicat în slavă
de parcă-aş fi fost o pasăre
şi vântul însuşi aripile mele.
În zori, chemarea paznicului de noapte
m-a trezit din visul meu, din limba mea:
Vei mai trăi o moarte,
prin urmare revizuieşte-ţi testamentul,
ora execuţiei a fost iarăşi amânată.
Am întrebat: Până când?
Mi-a răspuns: Aşteaptă până vei muri un pic mai mult.
Am spus: nu posed nimic, aşa că nimic nu mă poate poseda,

[...] Citeşte tot

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la un timp

De câţiva ani
procesul de mortificaţie a poeziei
s-a accelerat

am observat
că versurile noi
publicate prin săptămânale
se descompun
în decurs de două trei ore

poeţii morţi
pleacă repede
vii
debordând în grabă
cărţi noi
de parcă ar vrea să înfunde cu hârtie
o gaură.

poezie de Tadeusz Rozewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oră gravă

Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.

Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.

Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.

Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Heil Hitler

Dragă Kitty fără

şcoală nu se mai poate După
pauză urmează ora de astronomie Herr Doktor
Mengele operează stele pardon condiţia umană
fără anestezie Lama bisturiului curăţă totul bătrâni
femei copii Cadavrele înţepenesc salutând pentru ul
tima oară
HEIL HITLER
Moartea nu încape nicăieri Însă trece leger prin ure
chile acului ţipăt strident

poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea este perioada de o moartă monotonie sub acoperişul unei case; dar sub cerul liber păşeşte uşor, cu stelele şi ceţurile şi parfumuri sale, iar orele sunt marcate de schimbările de pe faţa naturii. Ceea ce pare a fi un fel de moarte temporară pentru oamenii sufocaţi de pereţi şi perdele, este doar lumină şi o vie aţipire pentru omul care doarme afară.

citat clasic din Robert Louis Stevenson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vederea aceasta e relativa ochiului meu

Eheu, ţipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus.

Vor înceta aceaia care pot să iubească,
domnească va fi aşezarea ta între morţi.

Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ţi-o atârni între ţâţe.

Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding şi dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
şi clopotul
şi l-am lăsat mut.

E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i amară

Viaţa-i amară. Toate feţele zilelor, de dimineaţă şi până-n amurg
Sunt cenuşii de la atâta trudă şi lacrimi care-au curs şi curg.
Trebuie să ne trezim doar pentru a munci, obosi şi plânge?
În soare, prin frunze, dincolo de flori, refuzând orice emoţii,
Somnul este avangarda visătoare a clipelor grele ale morţii....
Lăsaţi-mă să dorm. Ajunge.

Averile strânse râd de oamenii bătrâni, de gurile lor ştirbe-n ora de amurg;
Faima-i o perlă-ascunzând sub ea râuri de lacrimi care curg;
Iubirea trebuie să moară sau să-şi fie sieşi îndeajuns atât cât poate plânge.
În soare, printre frunze, de dincolo de flori, refuzând orice emoţii,
În vreme ce noi aţipim, se-apropie, tiptil, orele morţii.
Lăsaţi-mă să dorm. Ajunge.

poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea amanţilor

La marginea apei, cu sălcii şi plopi,
Trei gropari, azi-noapte, au săpat trei gropi...
Una pentru mine,
Una pentru tine,
Şi-alta pentru cine nu se ştie încă,
Fiindcă-a treia groapă este mai adâncă
Decât cele două
Pregătite nouă -
Paturi noi în care vom dormi pe veci
Înveliţi în umbră şi-n cearceafuri reci.

Dar în groapa treia -
Doamne!...
Cine ştie
Cu ce mort dormi-vom în tovărăşie!
Vai, ce groapă-adâncă!...
Vai, ce groapă mare!...
Parc-ar vrea să-nghită mortul în picioare,
Nu cu floarea-n gură, ci culcat pe spate
Cum l-azvârliră cioclii în eternitate!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar şi artistic, XII, seria II, nr. 651 (28 mai 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite

Decolorat
Şi sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate

Şi-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Acelaşi joc
De frunză moartă.

poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscurile meseriei

O divă moartă după bani
S-a pricopsit c-un pici,
Căci numeroşii curtezani
Veneau la ore mici.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îşi va pierde orele şi clipele... atunci îngăduie-mi să plutesc departe, acolo unde-mi zboară visul. Este un loc, niciunde, unde totul se şfârşeşte; fără speranţe, fără vorbe, fără voce, fără sunet, fără călători osteniţi, pe o cărare goală, fără naştere, fără moarte, fără trup, fără noapte, fără zi şi fără zori în acel vid.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducele: De moarte fii sigur; aşa îţi vor fi mai dulci
Şi viaţa şi moartea. Tu spune vieţii:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii şi l-ar dori: o respirare eşti,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: eşti măscăriciul morţii;
Îţi dai şi sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu eşti,
Când bunurile vieţii tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu eşti viteaz,
Când ţi-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Şi-l cauţi de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este acelaşi lucru.
Nu eşti tu însuţi; mii de boabe ale ţărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu eşti; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu eşti;
Starea ta se schimbă curios după lună,

[...] Citeşte tot

replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de William Shakespeare, traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinegetică

Vânătorul, mort de frică,
Tremură-n tufiş de-o oră:
A găsit o păsărică...
Însă este carnivoră!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amin

Descompusul alunecând prin camera putredă;
Umbre pe galbene galbene tapete; pe întunecate oglinzi se înclină
Fildeşia tristeţii mâinilor noastre.

Perle maro se scurg printre degetele noastre amorţite.
În tăcere
Se deschid ai îngerului ochi albaştri de mac.

Albastră e şi seara;
Ora amorţirii noastre, umbra lui Azrael*
Ce-ntunecă o pepinieră maro -

_____________
* Îngerul Morţii

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul morţilor

Spală-te cu apa ne'ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

A trecut un ceas de când cucoşii
Şi-au strigat voioasele alarme.
Muncitorii toţi s-au dus în câmpuri,
Numai satul morţilor mai doarme...

Oare nu ştiau să le vestească
Ora de miraj când arde zarea?
Hai cu mine-n satul morţilor,
Să strigăm pe uliţi deşteptarea...
...

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora răzleaţă

E către seară. Zarea stă grămadă
Şi goii arbori parcă vor să cadă.
Adorm şi-n sus şi-n jos, în lac,
Dormind şi lacul parcă de un veac.

Străbuni, strămoşi din zeci de neamuri,
Copacii au rămas doar trunchiuri între ramuri,
Giganţi în ruină: un trecut,
Morţi în picioare-ntregi, cum au crescut.

Nedesluşită, umbra te-mbie şi te cere.
Singurătate, ceaţă şi tăcere.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Mă-înconjoară aşezate-n rânduri, carte după carte,
În stânga,-n dreapta,-n faţă,-n spate;
Prin pădurea-aceea enormă de vorbe moarte
Trebuie să vânez păsări vii-n ora care ne desparte –
Cum toate firele-s tăiate, dedic această poezie
Celor care-aţi simţit dorinţa de-a muri, asemeni mie.
Amici ai mei, de-aproape sau de departe,
N-aveţi de-ales, trebuie să vă trăiţi viaţa-între capetele retezate.

poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sa te acopăr cu dragoste şi tandreţuri când o să ne revedem. Vreau să te sugrum cu toate plăcerile cărnii, aşa încât să leşini şi să mori. Vreau să fii uimită de mine şi să îţi mărturiseşti ţie însăţi că nu ai visat niciodată la asemenea emoţii. Când o să fii bătrână vreau să îţi aminteşti de aceste câteva ore, vreau ca oasele tale uscate să tremure cu bucurie când o să te gândeşti la aceste clipe.

Gustave Flaubert în Scrisoare către soţia sa, Louise Colet (15 august 1846)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!