Citate despre moarte și paradox, pagina 2
Paradox... de taină
Paradox, de trei parale,
La femei pline de taine:
Îs foarte Vii, când sunt goale!
(Deși-s... Moarte, după haine!)
paradox epigramatic de Ioan Crăciun Petrișan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui poet
Un paradox, țintind departe
Ne-obișnuiește cu ideea
Că ce-i perfect, e mort. De-aceea
Ce scrie dânsul n-are moarte.
epigramă de Mircea Trifu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce paradox! Într-o eră computerizată, și moartea pentru a fi sigură pe ceea ce face apelează în continuare la coasă.
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întâlnit o groază de oameni care ar da orice ca să fie altcineva decât sunt. O jumătate de viață și-o consacră mimetismului și imitației, iar o altă jumătate își etalează colecția de măști pe care le-au purtat în prima parte a vieții lor. Până și ideea despre moarte este pentru ei o copie jalnică după moartea protagonistului vreunui film sau roman citit în tinerețe. A încerca să fii tu însuți în orice împrejurare este o aventură a spiritelor mari. Paradoxal, dar când îți reușește această performanță descoperi că ești de fapt la fel ca toți ceilalți și ajungi să crezi, ca Borges, că zilele tale și nopțile tale sunt egale în sărăcie și în bogăție cu cele ale lui Dumnezeu și cu cele ale tuturor oamenilor.
citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea și inima să se rotească pe loc și, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare și viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu ființa doar într-o dimensiune a timpului, și aceea distorsionată, înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identității.
Dan Puric în Cine suntem (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Unul dintre paradoxurile dragostei este faptul că o întărește apropierea morții, având în același timp și o presimțire accentuată a acesteia.
Părintele Filothei Faros în Manual de Iubire - Firea Dragostei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipsa ta...
Și lipsa ta mă arde pân' la sânge!
Și dorul mă mistuie ușor...
Speranța pe zi tot mi se frânge,
Și uneori, parcă aș vrea să mor...
Și te-am iubit cu multă pasiune...
Oare cum n-ai simțit ce eu ți-am dat?!
Inima mea, multe povești ar spune
Despre un paradox de rai și iad...
Și lipsa ta mă doare tot mai tare,
Trec anotimpuri... tu ești o amintire!
Vrei să reînvii trecutul oare?...
Mai vrei să fie între noi iubire...?
Dacă nu simți și n-ai simțit nici fluturi,
Ce se zbăteau când mă vedeai pe mine...
E timpul printr-o palmă să mă scuturi,
E timpul să uit tot despre tine!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La depărtări de ani-iubire
De ziua celor ce iubesc,
Nu se acordă importanță
Felului cum sărbătoresc
Îndrăgostiții la distanță...
Cum n-o pot face, mai ales,
Decât în vis, în plan real
Zâmbind cu mult subînțeles,
Dar în ascuns, paradoxal
Sau poate numai încurcat,
Știind că e și ziua lor,
Se duc și plâng dezacordat,
Și unul câte unul mor...
Dar nu pe rând, ci simultan,
La o lungime pe o scară
Echivalentul unui an,
Încât obișnuit să pară
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (13 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi care e partea cea mai bună a morții? Faptul cert că nu ne-am născut Niciodată. Ce paradox confuz pentru visul numit "mintea", născută și ce infinit Sublim pentru unicul Spirit Etern nenăscut.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăbușire
lui Karl Borromaeus Heinrich
Sub întunecatele arcade ale tristeții noastre
Seara se joacă îngerii cu umbra morților îngeri.
Deasupra iazului alb
Sălbaticele păsări au plecat.
Visând sub sălcii argintii
Obrajii noștri dezmiardă îngălbenite stele,
Apleacă fruntea trecutelor nopți.
Veșnic la noi se holbează înfățișarea albelor noastre morminte.
Liniștit se descompune aerul pe singuratice coline,
Zidurile goale ale tomnaticelor dumbrăvi,
Sub arcade de spini
O frate ne ridicăm limbi oarbe spre miez de noapte.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mizeria, în toată tristețea ei, colcăie de viață ca o mlaștină. E departe de moarte... Lumea a treia are nenumăratele ei universuri, intersectate și ele de mizerie, sau, paradoxal, de mare abundență. Drumurile ei sunt grele, dar nu duc automat în moarte... Singurul univers de proporții mondiale care duce direct la moarte prin pietrificare, prin înghețare, este universul comunist. El nu este capabil a-și trancede în nici un fel condiția de existență, care e falsificarea unor date de fapt. Dintre toate universurile prezente în perimetrul lumii... universul comunist e singurul care nu are viitor, fiindcă nu are viață. Efectul său este genocidul cultural. Cauza sa este păcatul împotriva Spiritului.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și paradox, dar cu o relevanță mică.
Dispută religioasă
Deși port o mare stimă
Și am respectat mereu
Și pe popă și pe pastor
Și pe rabinul evreu.
Totuși eu am o remarcă
Deși nu e paradox
Însă cel mai vesel popă
Este popa ortodox.
Fie praznic, nunți, botezuri
Sau la orice slujbă sfântă
Chiar și la înmormântare
Popa cântă, popa cântă.
Dar cel mai deștept dintr-înșii
Mai dibaci, mai diabolic
Este fără îndoială
Bruder, pastorul catolic.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vă întreb!
Eu vă intreb doar pentru ce,
M-ați condamnat subit la moarte,
Cu acest cinic indice,
De barieră ce desparte?!
Eu vă întreb cum v-ați permis,
Să-mi suprimați dreptul la viață,
Să mă-ntrebați de am permis
Și cușcă să-mi faceți din casă?!
De când doar unii pot trăi,
Doar pe categorii de vârste,
Jigodii de conducători
Și ucigași la vremuri triste?!
Dreptul la viață e sacral
Și nu vă mai întreb nimica,
Dar vă iubesc paradoxal,
Cu moartea, ura și cu frica.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oricât ar părea de paradoxal, unui bătrân cu o formație tehnică nu-i este deloc mai simplu și mai ușor să se iluzioneze cu moartea... S-a dus în infinit... S-a dus dincolo de infinit... Într-acolo?... Păi dacă într-acolo se ducea o întreagă generație. Generația noastră... Cum să nu te implici și să nu te strecori în viețile altora când a ta se încheie! Cât e de plăcut să arunci o privire în viața altuia... a oricui, o viață împlinită atât de bine și de ușor (pe ecran). Să ciocănești ca la o ușă... Să ciocănești la o soartă străină știind dinainte că, pentru un timp, o să-ți dea drumul negreșit înăuntru.
Vladimir Makanin în Spaima (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Detalii
Aș zice acum că știu foarte bine
Dar nu știu precis unde
De aceea nu mă pot abține
Să știu în spate ce se ascunde.
Mai important este că nu știu de ce!?
Deși paradoxal știu cum,
Răspunsurile îmi par apocaliptice
Și nu vreau să fac un lucru oricum.
De aceea mai întreb încă odată,
Detalile să îmi ofere întrebarea
Mult așteptată și asumată
Ce precis îmi va modifica abordarea.
De aceea mă frământă... de ce merit?
De ce mai despic firul în patru!?
De ce sunt sceptic, când totul este lămurit
De ce mă mai mir că cerul este albastru.
Precis în detalii m-am născut
Și-n detalii probabil am să mor
Totul mi se pare contrafăcut
De aceea întrebările mele dor.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mă strânge ca un coșciug prost croit
din nefericire tâmplarul meu nu este messia
grija lui este economia de material
și un strop de profit
cu eternitățile nu are nimic de comentat
oricum are atâtea guri de hrănit
încât nu are timp și pentru măsurarea clipelor
dar eu sunt poet
până și în geluitul molidului caut metafore
ca și cum fiecare foroașcă de talaș are identitate
ca și cum ar mai conta cum se bat la final cuiele în cruce
când viața mă închide pur și simplu în mine
poate ca un paradox al egocentrismului
într-un anume fel doar moartea
îmi poate reda speranța
în nemărginire
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță monocromă (după Romanță policromă de Ion Minulescu)
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-aș vrea
O, dac-aș vrea să-i cer ce nu-mi dă încă
Ar merge-automat la DNA
Și-apoi în beci săpat adânc în stâncă
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aș vrea să am și ce-ar putea să-mi dea,
M-aș bucura enorm, ca un șomer,
Și-aș cere serios apoi așa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi flota pescuitului oceanic,
Dă-mi primul pește pescuit cu flota
Și primul ceai băut direct din ceainic
Dă-mi paradoxul parvenirii tale,
Dă-mi măreția blondelor tembele,
Dă-mi cheia adunărilor banale
Și profunzimea gândurilor rele.
[...] Citește tot
parodie de Dumitru Râpanu, după Ion Minulescu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță policromă
Nu-i cer nimic...
Și totuși, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Și dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aș vrea să am și ce-ar putea să-mi dea,
Aș picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Și i-aș cere-apoi așa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Și primul armistițiu planetar.
Dă-mi paradoxul frumuseții tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, II, nr. 17 (februarie 1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea a Treia are nenumăratele ei universuri, intersectate și ele de mizerie sau, paradoxal, de mare abundență. Drumurile ei sunt grele, dar nu duc automat în moarte. Lumea a Treia are posibilități creative, are un anumit acces la culturț, vocile ei pot fi uneori auzite, iar oamenii circulă. Lumea a Treia nu este nici ea un păcat împotriva Spiritului.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea pe bucățele
Cu orice moarte, a altuia, din mine se tot moare,
În gânduri, amintiri, palpabil, vise spuse, chiar iubiri;
Rămâne un vid, cum golul în stomac și-n mintea schizofrenic...
Nu mai e timp s-anini pe-un spațiu! Numai remușcare
Apare brusc, tardiv pierzi zilnic contur firii,
Ce-o mutilezi în conuri de retină, în nodul frenic.
Se pierde din ce e, ce-ai adunat cu tine, ce-ai,
Lăsând încet, încet, un fluviu cumulat în amnezie,
Căci cei ce pier, te știu, te iau fărâme, pleci,
Ești tot mai rar în vorbele-n eter; doar "vai,
Pe unde-o fi și el, nu l-am zărit de mult, de-o veșnicie"...
Se strânge cercul pân-a fi doar "mine", te tot treci.
În straniu paradox te izolezi, cu știință, n-ai repere,
Că nu mai e punct, sprijin, glume nu-s la fel, nici drame
Și trena-n urma nemișcării reci e tot mai scurtă, introvertită
În resemnare surdă, lacrimi seci... Îți pierzi avere,
C-o dai -și-ai alergat-o o viață- vrei doar ceva drame,
Atât cât să-ți faci ultimul voiaj, fără împrumut... că lumea-i oropsită!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și paradox, adresa este: