Citate despre moarte și pești, pagina 2
Nehotărâre
Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieți deodată,
Ne naștem,
Doamne, atât de tineri, încât
Din miile de vieți posibile
Nu ni se poate pretinde
Să știm alege doar una.
Animalele unei vieți vânează animalele celorlalte,
Peștii vieții mai mari înghit peștii vieții mai mici,
Crengile arborilor își sunt dușmane și se usucă-n hotare,
Soarele vieții a patra întunecă
Soarele-al treilea, soarele-al doilea,
Soarele prim.
Contrare, viețile se anulează una pe alta
Și, nehotărâți încă, și nematuri, murim.
poezie de Ana Blandiana din Cinzeci de poeme (1970)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără oameni, toate mor
Fără soare, nu e viață,
fără ploaie, nu-i verdeață.
Fără vânt, nu e răcoare,
fără boală, nu te doare.
Fără baltă, nu e stuf,
fără aer, e năduf.
Fără apă, nu e pește,
timpul în loc se oprește.
Fără dragoste, nu-i dor,
fără oameni, toate mor.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
(...)roata unei mori de pe Someș vîntură atît de repede apa, încît, în pulberea ei, se ivesc culorile curcubeului. De aici, puzderii de stropi prind să alunece, pe o lungă și imprevizibilă traiectorie. Alții, supunîndu-se aceleiași legi, pornesc în clipa cînd caii își moaie botul în unde, în clipa cînd înotătorii își scot brațul din valuri, sau peștii, vrînd să vadă dacă va fi o noapte cu lună, fac un salt zvelt în aer de pe celelalte rîuri care își au izvorul in Carpați. Și mai de departe de pe Dunăre, în toată lungimea ei.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre peștii din apă
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Luați-i apa și va muri, pe uscat nu îi priește;
Și, au spus unii, care legile sfinte-au încălcat,
Că cel mai mare bine-i atunci când n-ai niciun păcat.
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Lăsați-l acolo, e locul care i se potrivește.
Așa-i și omul care, pe al vieții întortocheat traseu,
Spune, luați-mi tot, dar lăsați-mi Dumnezeul meu.
Apa-i elementul natural al oricărui pește,
Acolo el face sport oricând suflețelul lui râvnește;
Așa-s și rugăciunile pentru oamenii cu har ceresc,
Sunt în elementul lor când întru Dumnezeu conviețuiesc.
* John Bunyan, 1628 - 1688, scriitor și predicator baptist englez; a fost condamnat la 13 ani de închisoare pentru convingerile lui religioase, perioadă în care a scris celebra alegorie creștină "Călătoria pelerinului" (The Pilgrim's Progress), pelerinul fiind creștinul/ creștina pe drumul anevoios către Cetatea Cerească.
poezie de John Bunyan, 1628 - 1688, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorial
Ea moare pretudindeni. Oriunde mă duc, ea moare.
Nu există răsărit de soare, piață publică, popas pe un munte fermecător
care să nu conțină moartea ei.
Liniștea în care ea murea atunci răsună încă prin
morișca limbii, e o plasă
în care râsul se închide pe sine. Cum ar putea mâna mea
să strângă altă mână, când între ele
se află acea moarte densă, acea intolerabilă distanță?
Ea plânge pentru lacrimile mele. Murind, îmi spune
că pasărea vine din soare, că peștele intră în soare.
Floarea de stânjenel este sculptată cu mai puțină delicatețe
decât este felul ei de a muri
încrustat în memoria mea. Dar, mai aud de asemenea
alte cuvinte,
cuvinte negre care formează sunetele
tăcerii, numind acel nicăieri
înspre care ea curge fără încetare.
[...] Citește tot
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescuitul sportiv nu este o activitate recreativă inocentă, cum pretind unii. Prin pescuire, peștii sunt scoși din apă, din mediul lor natural, și sunt uciși; ei mor în chinuri groaznice, sufocați, lipsiți de oxigenul vital. Chiar dacă li se dă drumul înapoi în apă, lucru foarte rar, peștii tot trec prin chinuri prin agățarea lor cu cârligul undiței. Bucuria pescarilor e clădită pe suferința, agonia și moartea peștilor.
aforism de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (7 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
După moartea lui
pentru Hugh MacDiarmid
S-a dovedit
că bombele pe care le-a aruncat
au înălțat cădiri,
că acidul pe care l-a pulverizat
a deschis dureros
ochii celor orbi.
Din apele poluate de el
pescarii au scos
pești uriași.
Noi, într-o stare de stupefacție,
ne bucurăm de umbrele
cuvintelor vicioase răsădite de el.
Guvernul a decretat că
la aniversarea nașterii sale
[...] Citește tot
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apropiere
În apropierea spitalului se rotesc cucii,
Din partea rudelor și cunoscuților urări de bine,
Să uităm exemplul spartan al selecției,
Se poate muri de râs nervos, ca Gulliver cel fals,
Să iubești până mori nu este greu,
A fost descoperit campionul fugarilor,
Nici peștii nu dorm pe spate, Venera nu avea mobil,
Trăim din citate, murim din lipsă de altceva,
Fericirea ne îndepărtează de ceilalți,
Uitarea este și pedeapsă și iertare,
Fericit cel ce se iartă pe sine,
Felicitări pentru munca depusă, treceți la dans, obligatoriu,
Nu există muzeu în care să nu te revezi cu morții cei dragi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leningrad
Revenii în orașul meu, pân-la lacrimi cunoscut, în toate,
Până la nervuri, până la ale copilului "maimuțe" umflate.
Te-ai întors aici, așadar înghite cât mai mult și repede
Untura de pește din fluviale felinare leningrădene.
Află urgent ziulica de decembrie, în care din nou
Grețos strop de dohot e mestecat în gălbenuș de ou.
Petersburg! Eu încă nu vreau, nu vreau să mor;
Tu ai toate numerele mele de telefon neliniștitor.
Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese
La care voi găsi ale morților glasuri stinse, funeste.
Eu trăiesc pe o scară neagră, și în tâmplă, de ori o mie,
Mă lovește, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de soneie,
Și noaptea-ntregă aștept oaspeți scumpi să vină pe cărărușă,
Noapte-ntreagă mișcând din cătușele lănțișorului de la ușă.
poezie clasică de Osip Mandelștam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie despre Peg Nicholson, iapa popii
Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care parc-avea aripi, nu picioare;
Dar acum plutește pe Nith la vale
Și curând va pluti pe mare.
Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care galopa pe dealuri și vâlcele;
Dar acum plutește-n pe Nith la vale
Fără potcoave și fără piele.
Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Care toată viața a dus un popă-n spate;
Dar acum plutește-n pe Nith la vale,
Au hrană peștii din Solway pe săturate.
Peg Nicholson era o frumoasă iapă roaibă
Pe care-a călărit-o popa pân' la moarte;
Era trudită și plină de răni biata gloabă
Ca și alte vite din turma popii, jerpelite toate.
poezie clasică de Robert Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea-i un pescar
Moartea-i un pescar și lumea este iezerul în care
Pescuiește, iar noi suntem peștii sub seninul apei clare;
Năvodul lui e-o molimă cumplită; oricum, el nu e galantom,
E mult mai nemilos decât sunt alți pescari și mult mai lacom;
Unii, dacă se-înâmplă să prindă-un pește mic,
Îl aruncă-înapoi în baltă și-i redau viața bietului chitic;
Dar moartea ucide tot ce-înhață pe-întinderea acestor ape,
În plasa ei nicăieri și niciodată iertarea nu încape.
poezie de Benjamin Franklin, 1706-1790, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile nedespărțirii
1. Noapte.
Miros de pod.
Gardului îi cresc rădăcini.
Apa luminează pământul.
Piatră ascultând.
Cântă un fir de păr.
2. Noapte.
Drum.
Propriile picioare în presupuneri.
Nu mai există verdeață separată.
Altă epocă a mâinii,
alt timp al legănării.
3. Noapte.
Acum deja împreună creștem, ne învârtim
cartofi, oameni, câini, acoperișuri...
Cine merge? Cine respiră?
Tu deasupra mea și mai departe -
[...] Citește tot
poezie de Miron Bialoszewski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dresorii zac în cuști de biciuri la trapez
Seninii trec în larvele triate
în gura unui câine maidanez
un carusel își încolțește mușcate pe la spate
Zac blănuri peste blănuri
urzici cu jonglerii
strecoară usturimea în salt la paralele
un pește mort pe apă
își duce în sicriu
mirosul de vioară
cu gust de acadele...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul (Silurus glanis)
Pește mare, carnivor
Și un superprădător:
Mâncă pești (e canibal),
Scoici din mâlul de canal,
Midii moarte, libelule,
Salamandre nesătule,
Mormoloci și melci de apă,
Limacși și țânțari ce-nțeapă,
Hoituri, larve, viermi grăsani,
Broaște, șoareci, șobolani,
Nutrii ce au blana brună;
Prin urmare: Poftă bună!...
pamflet de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pârloagă de câmp
E vară precoce pe câmpul ce-i verde, mijind
Să-l calce drumeți, miei să-l pască și păsări s-adie
Să-nvăluie iaz, heleșteu cu broaște și peștii plutind...
Să umple pe lume-n mohor, să zboare pufind păpădie.
Se așterne-n țărână movile de cârtițe-n creme de gloduri
Și arar câte-un pâlc din arbuștii țepoși îi stau negi,
Pe aloc... Două dâre maron, poate roți liniștite-n acorduri,
Merg pași ce adorm căruțaș, sprijinit într-un bici pe dăsegi.
Ce sublim e, urât inegal în culori, dâmbuit, este câmpul
Ce rabdă pe el milioane de ani și de semeni cu mine...
E parcă Hristos; c-are apa Iordan, heleșteu îi e adâncul,
Dând pește pe-o râmă în ac... Bun venit îi e oricine!
Piept se umple de praful de timp. Mor de pur, mor de bine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După mai bine de cincizeci de ani de conviețuire, primul gest neprietenos pe care l-a făcut nevastă-mea a fost să moară înaintea mea. Am fugit de acasă vreo opt luni, pentru că nu mai puteam suporta. Fiecare colțișor îmi amintea de ea... În acest răstimp, am chemat meșterii care mi-au schimbat totul în casă. Acum încerc să învăț să gătesc, știu să fac cartofi prăjiți fără grăsime și fripturi la grătar. Unde nu reușesc să mă descurc în materie de artă culinară, mai întreb prietenii: Traian Stănescu e cel mai mare ciorbagiu, Petrică Vasilescu e cofetar, Victor Rebengiuc e grataragiu. Ion Besoiu știe cel mai bine să facă piață, iar Șerban Ionescu pregătește vânat și pește. Da, până a trăit Amza, mergeam împreună la vânătoare și la pescuit...
citat celebru din Mircea Albulescu (2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mezelurile, conservele, pateurile (de ficat, de pește, vegetale) și chipsurile, pline de E-uri, dar și cartofii prăjiți, sunt prieteni care nu te părăsesc până la moarte, pe care ți-o aduc mult mai devreme...
aforism de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (6 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentința-i divină
Raiul pe cealaltă parte
ne-a catapultat în moarte
Frunze vai pline de toamnă
banii zilnic ne condamnă
Ne-nvârtim în jurul cozii
toți și genii și nerozii
Unul dacă face-un pas
altu-l trage jos de nas
Unde naiba te trezești
te dai înger între pești
Cu țeapa sar toți pe tine
de-aia cică sunt albine
Însă mierea lor e ura
băga-le-ai în coastă sula
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Doine de pus la rană (1 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăbușirea lui Icar
Întâi, nimeni n-a observat nimic...
Plugarul întorcea brazdele gândind la pâinea cea de toate zilele,
Micul cioban privea atent la cer, încercând să vadă stelele,
Bătrânul câine dormita; îl adormise pacea zilei, firește,
Iar pescarul aștepta cu undița-n apă;
Pescarul dorea numai pește.
Și doar marinarii de pe corabia care trecea prin strâmtoare,
Întorcându-se dintr-o lungă călătorie pe mare,
Doar ei, obișnuiți cu șoaptele undelor, numai lor parcă...
li s-a părut...
câteva pene învârtejite
Câteva cercuri pe fața apei, iute de valuri strivite,
Parcă cineva a strigat, parcă cerul sau marea
Și ziua... cum i s-a întunecat lumina plină, strălucitoare
Aici, în tabloul ăsta liniștit și curat e cineva care moare?
Nu se vorbește de moarte în culorile limpezi ce Bruegel pe pânză le-a-ntins.
............................................
A fulgerat însă zarea, a clipit și s-a stins.
poezie clasică de Doru Davidovici din Dezmințire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigând spre Bizanț
Asta nu-i țară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în brațele celuilalt; păsările în copaci. Ești
Aici cu-aceste generații care mor cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de pești;
Scrumbii, păsăret și animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naște și moare, trăiești
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre cețuri monumentele intelectului etern.
Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băț cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă și cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viață efemeră.
Iar a cânta nu-n școli înveți mai cu folos
Privești-un monument și înțelegi cum măreția trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri și brizanți,
Spre-a ajunge aici în orașul cel sfânt, Bizanț.
O, înțelepți în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în bască, portugheză, daneză și bulgară.
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și pești, adresa este: