Citate despre moarte și picioare, pagina 2
Ab inițio
Lumea mea iată moare,
Lumea ta a murit,
Moartea lumii mă doare,
Vine-un alt asfințit.
De-ar mai fi altă lume,
Nu-i nimic definit,
Calcă timpu-n picioare,
Într-un spațiu căznit.
După cum ne e timpul,
Mori și tu, mor și eu
Și să mori nu e simplu,
Fără de Dumnezeu.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoare inversă
Mi-am adunat cele trebuincioase
Zicându-mi
Că moartea o să-mi dea un răgaz
Să număr firele de nisip din ochii mării
m-am urcat pe un val cu spumă albastră
cu picioarele adâncite în mine
să nu-mi ud tălpile
nu știam de unde să încep numărătoarea
așa că m-am aruncat în primul vârtej
și-am dat peste un albatros
ce încerca să-și ia zborul spre adâncuri
în loc de nisip am dat peste mii de ochi
ce mă priveau mirați
spre seară priveam la trupul meu mort
ce încerca să ajungă la mal
poezie de Lucian Alecsa din Asupra căderii (2002)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La toate făpturile, capul își are locul lui deosebit. Dacă din întâmplare, o națiune face să-i cadă capul la picioare, ea va băga de seamă, mai devreme sau mai târziu, că s-a sinucis. Întrucât națiunile nu vor să moară, ele se străduiesc atunci să-și facă la loc un alt cap.
Balzac în Istoria celor treisprezece, Ducesa de Langeais
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îi alunecă picioarele, moare numai el. Dacă îi alunecă limba, piere tot neamul cu el.
proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șobolanul
Femeia aia de-acolo e de-acum pe moarte
Picioarele de plumb nu mai pot s-o poarte;
Motanu-i umblă lela după pisici nerușinate
Și nu va reveni acasă-n această noapte.
Într-o bodegă soțul bea cu niște matracuci
Iar fata ei tocmai face unui soldat ochi dulci;
Feciorul se distrează șicanând păgân
Ore la rând un biet cizmar olog, bătrân.
Acum cu dinții mei tari ca pietrele de moară
Îi voi roade-un obraz, înainte ca să moară:
Când soțul, fiica și fiul se întorc acasă
Vor vedea numaidecât cine-i stăpân în casă.
poezie clasică de W.H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divinul "eu" este acel "eu" care are conștiință de sine. Mâna, piciorul, nasul, stomacul, creierul, nu au conștiință de sine. Nu are conștiință de sine nici uniunea tuturor, care e asemenea unui trup mort. Are conștiință de sine ceva indefinit, liber, atotputernic în domeniul său spiritual.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pantofii
Pantofi de aur, expuși în vitrină,
Veți sta sub dantele, în nopți de baluri,
Și-n ale valsului leneșe valuri
Veți râde prin săli,- potop de lumină.
Pe trist catafalc, cu tristă regină,
Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt,
Și-n trecerea vremii veți arde-n mormânt,
Pantofi de aur, expuși în vitrină...
poezie celebră de George Bacovia din volumul, Cu voi - 1930
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare mamei
Unde ești, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei să ne vorbești,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo să ne iubești.
Mi-ai dat viață, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ți-am făcut pe plac.
În tristețea mea și-n gând
Te am mamă... Stau și plâng!
Mamă dragă, unde ești?
Să spui la nepoți povești...
Amândoi m-ați condamnat,
Faceți la nepoți pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeți monstru!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul erou...
Ștergându-și lacrimile de durere
Cu pieptul plin de decorații,
Pășește trist pe Strada Mare...
Fără urale și ovații!!
E ultimul erou ce mai trăiește
Din marele carnagiu mondial,
Piciorul drept el își târăște
În amintiri ce trec val după val...
Se uită la mulțimea aceea mută
Care-l privește ca pe un strigoi,
Iar el în amintiri e încă pe redută...
Luptând cu bravii lui eroi!!
Alături zace Ion, sergentul
Cu mațele afară, sfârtecat,
Rămas fără comandă regimentul
În scurtă vreme este decimat...
[...] Citește tot
poezie de Relu Mircea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei poezii japoneze
Culorile florilor
au dispărut deja
în fadul ochilor mei
Viața mi-a trecut degeaba
Cum priveam nemișcat
verdele cascadei Hoshi
O femeie mi-a zis:
"Iishi bakari ni"
într-o clipă voi reveni
Mai stau, aștept
Până când Luna trece-n zi
Doar pentru că a spus-o...
***
Lumea sta neschimbată
Semințele sădite de străbuni
Cresc frunze în inima mea
[...] Citește tot
poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clopotele învierii
Clopotele învierii
Pumni de bronz
Și de aramă
Sparg cătușele tăcerii
Sepulcrale
Din shakesperiana dramă,
În al cărei text re'nvie
Creștineasca bucurie
În cortegii triumfale
Și-n aplauze bisate
Din cetate
În cetate!...
...
Gura
Omenirii, mută, țipă:
Sunați, clopote...
Sunați...
Și-n cetăți însămânțați
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor.
citat clasic din Petre Țuțea
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am nimic împotriva babelor murdare pe picioare sau curate, nici împotriva lui Petre Țuțea sau a oricui. Faptul că [...] | Citește tot comentariul
‒ Poți să-i pui unui rac pantofiori în picioare? ‒ Da, cu condiția să fie mort.
aforism de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (9 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Ion Ion
În beciul cu morții, Ion e frumos.
Întins gol pe piatră, c-un fraged surâs.
Trei nopți șobolanii l-au ros
Și gura-i băloasa ca de sacâs.
Când cioclu-l ridică-n spinare
Ion par-ar fi de pământ.
De-l pui poate stă în picioare,
Dar brațul e moale și frânt.
În ochii-i deșchisi, o lumină,
A satului unde-i născut,
A câmpului unde iezii-a păscut,
A încremenit acolo străină.
Departe de vatră și prins de boieri,
Departe de jalea mămuchii,
Pe trupu-i cu pete și peri
În cârduri sunt morți și păduchii.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Flori de mucigai
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Tudor Arghezi
Le Cocu (soț încornorat)
Și tocmai în clipa aceasta
Când simt că mă-nșală nevasta
Îmi vine să-mi iau la spinare
Ursuzele mele picioare
Mi-e dor, ah! mi-e dor de-o țigare,
Mi-ajunge cerșitul prin porți
Privesc cu binoclul la morți
Știu bine că n-am vreo salvare
Te rog, ia măsuri, dom' primare,
Să nu-mi dea o doză mai mare
Cu stimă și multă onoare
Pierdută pe străzi timișoare.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demnitate
Copacilor cu fruntea-n soare
Li-i dat să moară în picioare,
De nu cumva vreun neam de-al lor
Ajunge coadă de topor.
epigramă de Ștefan Tropcea din Antologia epigramei românești (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea amanților
La marginea apei, cu sălcii și plopi,
Trei gropari, azi-noapte, au săpat trei gropi...
Una pentru mine,
Una pentru tine,
Și-alta pentru cine nu se știe încă,
Fiindcă-a treia groapă este mai adâncă
Decât cele două
Pregătite nouă -
Paturi noi în care vom dormi pe veci
Înveliți în umbră și-n cearceafuri reci.
Dar în groapa treia -
Doamne!...
Cine știe
Cu ce mort dormi-vom în tovărășie!
Vai, ce groapă-adâncă!...
Vai, ce groapă mare!...
Parc-ar vrea să-nghită mortul în picioare,
Nu cu floarea-n gură, ci culcat pe spate
Cum l-azvârliră cioclii în eternitate!
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Adevărul literar și artistic, XII, seria II, nr. 651 (28 mai 1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzia unei insule
Diseară-i plecarea în insula mea,
trăsura de nuc te așteaptă la scară,
ia-ți haine mai groase și nu-ntârzia,
căci câini-polițiști s-ar putea să apară.
Nu-ți face probleme, birjarul e mort
și caii sânt morți și trăsura e moartă,
fugim fără martori în nu știu ce port,
în insula mea la cinci capete spartă.
Acolo, vom crește copii monstruoși,
la chei de metal și de mâzgă vor râde,
cu vești ne-o ticsi de la moși și stramoși,
tic-tac, telegraful cadavrelor ude.
Vom trage trei filme color, de deochi,
și le vom trimite în lume de-a rândul,
ca-n sticle băgându-le în câte-un ochi,
Al Patrulea Ochi pentru casă păstrându-l.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancearul
Într-un pustiu uscat, zgârcit,
Înțelenit și ars de soare,
Ancearul stă ca un cumplit
Străjer, stingher în larga zare.
În ceasul rău l-a-nfiripat
Natura stepelor, haină,
Și cu un vecin l-a adăpat
Din frunze pân'la rădăcină.
Și picuri de otravă curg
Din coajă, când dogoarea-i vie,
Și se încheagă în amurg
Într-o rășină străvezie.
Nici păsări și nici tigrul chiar
Să vină-n preajma-i nu încearcă,
Copacul morții vântul doar
L-atinge și de boli se-ncarcă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin (1828)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Moartea
stă picior peste picior
și numără
de la zero la șapte
viețile noastre toate
până la ea...
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și picioare, adresa este: