moarte şi recoltă

Tradiţii de Buna Bestire

Vremea revarsă căldură
Peste ninsorile de flori,
Şi-mpodobeşte natură
Cu petale-n mii de culori.

La nuntă de primăvară,
În sărbătoare creştină,
Cântă cucul prima oară,
Anunţând veste divină.

O taină, limba dezleagă
Păsărilor cântătoare,
Şi mit străvechi se încheagă
În legendă grăitoare.

În această sărbătoare,
Sacru şi mistic se-mbină,
Ca prin vremea trecătoare,
Mituri străvechi să revină.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Vol. "Tradiţii creştine şi ritualuri româneşti" / 2008 (25 martie 2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe patul de moarte

Un om pe patul de moarte lasă instrucţiuni
privind împărţirea averii sale celor trei fii.
El îşi devotase tot spiritul pentru educarea acestora.
Acum, ca trei cedri, ei stăteau în jurul lui,
tăcuţi şi puternici.
El i-a spus judecătorului din oraş: " Încredinţez toată moştenirea
aceluia dintre ei care este CEL MAI LENEŞ."

Apoi a murit, iar judecătorul i-a adunat pe cei trei:
" fiecare dintre voi să-mi explice felul în care este leneş,
astfel ca eu să înţeleg exact CUM sunteţi voi leneşi".

Gnosticii sunt experţi in lene. Ei depind de ea,
pentru că ei încontinuu văd pe Dumnezeu lucrând în jurul lor.
Recolta vine întotdeauna la timp, deşi ei
nici măcar nu-şi ară ogorul!

Hai! Povestiţi în ce fel sunteţi leneşi.

Fiecare cuvânt rostit este un acoperământ al sinelui interior.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciuma

marţiană ameninţă omenirea
din două mii
treizeci şi unu cel mai probabil
adusă odată cu rocile recoltate
pline de agenţi patogeni
şi oamenii nu vor fi pregătiţi
nici de data aceasta
ciuma o să facă ravagii
lovind planeta noastră
fără milă
specialiştii rămaşi vor studia atent
ciuma marţiană prevestită de scriitorii sf
încă din secolul trecut
oraşele vor rămâne din nou pustii

ciuma marţiană o să-şi găsească
un mediu propice la noi
şi omenirea o să sfârşească
în chinuri groaznice

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura căzută

Soarele geme-n aerul senin şi cald,
florile de cais încearcă din nou să dea în floare,
şi prunele neculese se usucă pe ram,
iar tu simţi căldură-n inima plină de viaţă.
Frunzele cad, zilele scad şi ele,
iar zeiţa toamnei îşi pune mantaua pe pământ,
în timp ce tu te rogi Domnului,
s-aducă apa necesară pentru plantele noastre.
Orele zilei sunt mai puţine decât ale nopţii
şi vânturile reci din nord încep să cânte,
dar soarele încă îşi pune amprenta pe puterea naturii.
Nu vrem primăvară fără recoltă,
pentru că nu există viaţa fără moarte.
Doamne binecuvinteză natura căzută
şi dune-n călătoria de pe meleagurile iernii
împreună cu zeiţa imaculată a zăpezii.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rechinul sau omul? Credeţi că rechinii sunt cruzi, nu-i aşa? Credeţi că sunt cele mai crude animale de pe Pământ, nu-i aşa? Aşa ni-i arată filmele horror, nu-i aşa? Atunci cum i-am putea numi pe vânătorii de rechini, care îi capturează, îi imobilizează şi le "recoltează" înotătoarele, adică le taie de pe rechinii vii cu o lamă de metal încinsă şi aruncă rechinii înapoi în apă, fără înotătoare? Pentru că nu mai pot să înoate, rechinii se scufundă în apă şi mor sufocaţi, iar dacă reuşesc să plutească un timp la suprafaţa apei, sunt ucişi de prădători. Vânătorii de rechini vând înotătoareele pe piaţa neagră cu cca 1200 USD/kg. Pentru om, "recoltarea" înotătoarelor de rechin este tot atât de morală ca şi recoltarea castraveţilor. Iar omul face asta din lăcomie de bani şi pentru că din înotătoare se prepară "supa de înotătoare de rechin", pe care unii o consideră o delicatesă, sunt destul de snobi şi au destui bani ca să plătească această supă extrem de scumpă. Aşadar, cine e mai crud: rechinul sau omul? Rechinul, care ucide din instinct, pentru că îl împinge foamea, care ucide pentru a trăi, sau omul, care ucide din lăcomie de bani şi pentru plăcerea pe care i-o dă snobului bogat "delicatesa" "supă de înotătoare"?

George Budoi în Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii bătrâni ştiu încă să petreacă!

Iubiţi colegi purtând acelaşi hram!
Sunt patruzeci de ani - o veşnicie!
De când, întâia oară, ne porneam
De-aici, ca o superbă herghelie
De mânji neştiutori de bici şi ham.
Eram frumoşi: purtam văpaia pură
Care se-arată-întreagă pe figură.
Acuma, iată-ne - şi mai frumoşi;
De frumuseţe grea, interioară,
Care ne face - poate - mai sfioşi,
Căci n-are focul viu de primăvară
Al aştrilor puternici şi geloşi,
Ci doar surâsul palid care-înseamnă
Căldura blândă-a soarelui de toamnă.
Ei şi!? Înţelepciunea unei vieţi
E s-o trăieşti, pe fiecare treaptă,
Prin ceea ce-i e propriu, si să-nveţi
a-i da, necontenit, măsura dreaptă.
Să-i dăm, deci, acceptatei bătrâneţi
Prilejul de-a ne-ntineri, o clipă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Larisa Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă fluturelui rănit

E-ntâia oară când am prins să zbor -
Un fluture pe-o aripă de nor,
În zborul meu flămând după lumină,
Cu aripi de argint şi muselină.
Şi m-am născut un fluture de soare
Sub pulberea de stele şi ninsoare.
Văd în zadar cum s-a deschis petala...
În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara.

E-ntâia oară când am prins să zbor
Şi-am înţeles, nimic nu e uşor!
Ni-i viaţa noastră fluture în vânt,
Dar nu-n zadar ne naştem pe pământ.
Un rol universal şi sfânt îl are
Pe-acest tărâm, prin sine, fiecare.
Trăim spre-a ne-mplini făgăduinţa,
Iubirea şi speranţa şi credinţa.

Un fluture pe-o aripă de nor
Am fost adesea şi-am dorit să zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul alb

S-a prăvălit luciul de stele din întreaga boltă
Din cele mai îndepărtate colţuri, se făcând fărâme
Pe-o coajă de telur cu vântu-n vele şi parâme
Ce şi-au pierdut busolă... Sau seceriş ne vor, recoltă?!

E câmpul plin, că totu-i plin de ace îngheţate
Boldind în pielea caldă, se-ncercând s-o crape
În prăvăliri criotice lăsând priviri crispate,
Vrând tot ce nu-i alb pur, geros... friant să-ngroape.

Până şi dâre-s albe, ce erau uliţi, drumuri
Şi casele-s igluuri, maşinile-s doar fiare.
Reper nu mai există, pe coş ies albe fumuri
Şi mintea-i îngheţată... Neputinciosu' o doare.

Doar trecători-s negri de-un negru trecător
Şi pomii-s piscuri sure din loc în loc; ce scutur
Cu mâna-ntinsă aripi, c-am gândul zburător
Şi-s plin de vise încă... N-aş vrea să mor, sunt flutur!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delaţiune

în rezervaţia noastră pescarii fug pe mare în lume
nebunii şi poeţii găsesc uşi deschise în seninul cerului
mistreţii calculează profitul în bancnote de plastic
bătrânii pensionari îşi mănâncă nepoţii de vii sperând
supravieţuirea e legea care nu are nicio altă lege
şobolanii de câmp s-au cuibărit în capul mesei
bunicii şi părinţii dorm duşi în televizoare alb-negru
din difuzoare ies limbi subţiri şi roşii de protodaci
e o linişte morbidă acoperind mormintele ce ne strivesc
vecinii joviali, temnicerii criminali în legitimă apărare
profesori activişti stalinişti zburdă pe imaş fără zgardă
muşcând din verdele înmugurit al recoltelor de mâine
un copil se chinuie să iasă din muma pădurii
bărboşii din tablouri nu vor să moară în istorie
frământarea şi lupta ne ţin captivi între garduri
noi nu suntem urmaşii cavalerilor lup din basme
ci copiii cârtiţelor oarbe din fundurile pământului

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot Hawkins

Semănam la chip cu Abraham Lincoln.
Am fost unul dintre oamenii tăi Spoon River, partenerul tău în toate,
Dar întotdeuna inflexibil de partea dreptului la proprietate şi pentru ordine.
Un constant şi fervent membru al bisericii,
Câteodată participam la mitinguri pentru a te avertiza
Asupra răului născut de nefericire şi de invidie,
Şi pentru a demasca pe acei care încercau să submineze Uniunea,
Şi pentru a arăta pericolele reprezentate de sindicatul Cavalerilor Muncii.
În pofida atacurilor din ziare, cum ar fi "Clarion",
Succesul şi pilda meu au inevitabile influenţe
Asupra tinerilor voştri şi asupra generaţiilor care vor veni;
Am mers cu regularitate la Springfield,
Participând la sesiunile Legislativului
Pentru a preveni raidurile distrugătoare asupra căilor ferate
Sau asupra oamenilor care construiau statul.
Am beneficiat de încrederea legislatorilor şi de încrederea ta, Spoon River,
În ciuda zvonurilor că aş fi fost un lobist, un manipulator.
M-am mişcat prin lume în linişte, bogat şi anturat,
Murind până la urmă, adevărat, dar odihnindu-mă aici,
Sub aceasta lespede de marmură în care este gravată o carte deschisă

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada carelor de luptă

Căruţe huruind şi zăngănind,
cai fornăind şi nechezând,
recruţi mărşăluind, fiecare cu arc şi săgeţi la şold,
mame şi taţi, soţii şi copii alergând să-i vadă cum trec –
de-atâta praf nu se mai vede podul Xian-yang!
Şi familiile-îmbrăcându-se-n grabă, călcând c-un fel de mânie,
blocând drumul şi plângând –
ah, sunetul bocetelor se ridică drept în sus, asaltând cerul.
Şi un trecător întreabă, " Ce se întâmplă?"
Binevoitor, un oştean răspunde, "Asta se întâmplă-întotdeauna.
De la vârsta de cinşpe ani unii sunt trimişi să păzească nordul ţării,
iar uneori chiar la patruzeci de ani mai trudesc în vest pe fermele oştirii.
Când părăsesc satul, şoltuzul trebuie să le lege acoperământul capului;
când se întorc, albiţi de ani, ei încă păzesc frontiera.
La avanposturile frontierei curge destul sânge pentru a umple un ocean,
iar visele de cucerire-ale Împăratului iubitor de război n-au luat sfârşit.
Oare el n-a auzit că în ţinuturile Han, la est de munţi,
sunt două sute de prefecturi, mii şi mii de ţărani,
unde nu cresc decât ciulini?
Chiar şi-acolo unde o femeie e în stare să folosească sapa şi plugul,

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bănuieşte că există undeva o ţară

se bănuieşte că există undeva o ţară în care
laptele şi mierea nici nu contează
(din cauza asta nici nu se fac autostrăzi)
.
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziţi până la confuzie
tinerii au cuminţenia munţilor iar femeile sunt deopotrivă frumoase
.
regimul hidrografic şi solul mustind de înţelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
.
acolo niciun om nu moare destul şi nici nu trăieşte pe zimţii monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrăneşte cu iertare
.
câte unul mai scapă hatul şi ajunge departe cu haina lui de ţărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni şi nimic
are o poziţie specifică de dor ce aminteşte de un străin răstignit cândva
.
se bănuieşte că această populaţie nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică naţie care irită aurul cu dispreţul său

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara şi vânătorul

- Gar, gar, gar
Şi lasă-mă în pace!
Ai venit la mine iar,
Acasă, nu ai ce face?

Mâncai boabe de la tine
Acum vii să mă împuşti.
Nu ţi-e milă, nici ruşine
Pentru ce tu mai trăieşti?

Acasă mănânci friptură
Şi vii să mă necăjeşti.
Cu curcani în bătătură,
De ce, omule, mă goneşti?

Porumbul este al meu,
Să pui la el tot anul,
Vezi-ţi de iepurele tău
Şi nu face pe duşmanul.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă nouă

Motto:
Drag Poet, de când ai plecat...
În ţară nimic nu s-a schimbat

"Vreme trece, vreme vine..."
Cu minciuna cât mai ţine?
"Toate-s vechi şi toate-s toate..."
Se descurcă cine poate.
"Ce e rău şi ce e bine?"
Când trăieşti viaţă de câine.
"Tu te-ntreabă şi socoate..."
De-ţi ajung banii ne moarte.

"Nu spera şi nu ai teamă!..."
Când poliţia te cheamă..
"Ce e val cu valul trece..."
Vorbe-n vânt cu apă rece.
"De te-ntreabă, de te cheamă..."
Te miri ca la panoramă.
"Tu rămâi la toate rece..."

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Voican-Ghioroiu
Adăugat de Marin Voican-Ghioroiu
Comentează! | Votează! | Copiază!