moarte şi revoluţie

E

ram sigur că ea se va
mişca vegetal după moarte
de unde o
să vedem noi cine vor fi tinerii a
coperiţi - nu
mai ei au crescut în revoluţia zilelor de
pe urmă,-n sufrageria
părintilor decoraţi
cu minimale crenguţe:
acoperiţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originea tuturor revoluţiilor, precum şi imboldul şi sursa tuturor moralităţilor de bază sunt doar două zicale: Prima spune: "Atâta timp cât sunt sătul, de ce să-mi pese dacă alţii mor de foame?" A două zicală este: "Tu te chinui ca eu să trăiesc uşor; munceşte aşadar ca eu să pot mânca."

citat din Said Nursi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii se îmbracă în uitare

şi-au trimis tot verdele în vacanţă
şi cu tonurile pământii la vedere
aşteaptă o nouă revoluţie. vegetală.
castanele cad singure,
cernând ploaia
aşteptările zboară, stoluri, stoluri
şi neaua cade învelitoare şi mormânt
undeva la limita vieţii, visele uită să îmbobocească
pretextând că şi moartea e o alternativă...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Securitatea, Armata, nomenclaturiştii comunişti şi morţii de la Revoluţia din Decembrie 1989 (satiră)

Crime monstruoase ei au săvârşit,
Peste-o mie oameni şi-au găsit sfârşit,
Iară criminalii, după-atâţia ani,
Zburdă-n libertate, ca nişte cârlani.

Drept recunoştinţă că au tras în noi,
Le-au mărit salariul, le-au dat grade noi,
Funcţii, decoraţii au primit răsplată,
Crimele sunt şterse, iar ei fără pată.

Ei au pus chiar mâna toată pe putere,
Iar economia e-azi a lor avere;
Jefuit-au ţara fără vreo cruţare
Şi numit-au jaful ei privatizare.

Ba Ion Iliescu, cea mai mare fiară,
Fost-a preşedinte peste-a noastră ţară,
Iară Petre Roman, un alt trădător,
Ţi-a fost prim-ministru, ţara mea de dor.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (4 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* Numărul total al românilor decedaţi prin împuşcare pe durata Revoluţiei din Decembrie 1989 a fost de 1142, iar al [...] | Citeşte tot comentariul

Premiaţi pentru uitate reprezentaţii

Privirea cerului de-i umedă
Piatra lăcrimează mută, blândă.
Guvernanţi noştri râd mai tare
Când un bătrân cu rugi cere:
Pietrei, râului, cerului, codrului...

Ce-i aude ţipătul ochiului
Să caute moartea pridvorului
Unde îngeri au îmbătrânit
Intr-un moşneguţ slab şi împietrit:
Infometat, hulit, batjocorit...

C-un colţ de pâine ca la câini zvârlit
De care copii-n zări i-au fugit,
Scăpaţi de cioarele conducătoare
Cameleonice-n privighetoare
Incântându-ne cu bunăstare...

Până semnăm iar la votare
Dovezi de deces constatoare...

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tăcerea trecută sub tăcere

aşa se nasc revoluţiile
aproape subversiv
ca o moarte acceptată de copil
oricum nu trebuie să fiu surd ca să ascult tăcerea
din când în când ar trebui să o provoc
să-i dau un brânci
sau chiar să o ciupesc nemilos de vintre
ca să ţipe un pic
să se înalţe spre cer
să se coboare în adâncuri
sau pur şi simplu să erupă
precum vulcanii
din prea multa linişte adunată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpitan Orlando Killion

Oh, voi, tineri radicali şi visători,
Voi, cei naivi şi confidenţi,
Care treceţi pe lângă piatra de la capul mormântului meu,
Nu ridiculizaţi înscrisul gravat cum că am fost căpitan în armată
Şi soldat al Domnului!
Nu există aici nici o contradicţie în termeni.
Păşiţi pe alături în reverenţă şi citiţi cu sobră luare aminte
Cum un mare popor a încălecat cu strigăte de defiantă revoltă
Centaurul Revoluţiei,
Biciuindu-l şi dându-i pinteni cu frenezie,
Tremurând de furie la vederea negurii care plutea dinspre mare,
Deasupra abisului către care se îndrepta –
Sărind apoi jos din spatele lui în anticiparea minunii,
Întru celebrarea Sărbătorii Fiinţei Supreme.
Toţi eram mânaţi de acelaşi sens al unei vaste realităţi
Care cuprindea într-o singură îmbrăţişare
Viaţa şi moartea, şi îndatoraţi cum eram
Pentru soarta unei naţii,
Cum aş fi putut eu, un mic blasfemitor,
Rămane doar blasfemitor

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu doctrina lui Marx se întâmplă acum ceea ce s-a întâmplat nu o dată în istorie cu doctrinele cugetătorilor şi ale conducătorilor revoluţionari ai claselor asuprite în lupta lor pentru eliberare. Atâta timp cât marii revoluţionari erau în viaţă, ei erau supuşi de clasele asupritoare la persecuţii permanente, doctrina lor era întâmpinată cu cea mai sălbatică furie, cu cea mai turbată ură, împotriva ei se declanşau cele mai deşănţate campanii de minciuni şi calomnii. După moartea lor, se fac încercări de a-i transforma în icoane inofensive, de a-i canoniza, ca să zicem aşa, de a le înconjura numele cu o oarecare aureolă de glorie, pentru "consolarea" claselor asuprite şi pentru înşelarea acestora, golind învăţătura revoluţionară de conţinutul ei, tocindu-i ascuţişul revoluţionar şi vulgarizând-o. Burghezia şi oportuniştii din rândurile mişcării muncitoreşti se întâlnesc astăzi pe terenul acestei "prelucrări" a marxismului. Ei uită, denaturează, estompează latura revoluţionară a învăţăturii, spiritul ei revoluţionar. Este pus pe primul plan, este proslăvit ceea ce este acceptabil sau pare a fi acceptabil pentru burghezie.

Lenin în Statul şi revoluţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul să plecaţi...

E timpul să plecaţi, cât nu e prea târziu,
Pân' n-o simţi săracul că-i jupuit de viu.
I-aţi inşelat credinţa vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forţaţi norocul... ferească Dumnezeu...

Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E şi el ca şi voi, tot muritor de rând...
Şi el are răbdare... şi-acelaşi Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

E timpul să plecaţi, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul... şi-a expirat în van.

Aţi stat la cârma ţării de douăzeci de ani,
Ne-aţi luat pământuri, case, ne-aţi jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreţi o altă viată, că vă doriţi schimbare...

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembriada 1989 (Tuturor martirilor Revoluţiei)

În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalbă cămaşă, brodată cu nume:

Ştefan, Cosma, Tudor, Dumitru, Matei,
Gheorghe, Radu, Constantin şi alţii ca ei.

Pe străzi, aripi tinereşti se avântau în zbor,
spre cerul lui Hristos, în dans de tricolor.

Când Ţara îşi alegea o spiţă din an,
roua înroşită picura din ram.

Sudoarea ardea pe frunte, pleoape şi buze,
pâinea noastră se cocea la flăcări de-obuze.

Se tulbura cerul şi ningea aprins,
Ţara adormea cu ochiul larg deschis.

Sfintele suflete, la capătul nopţii,
în lumini străluceau, pe pajiştea morţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu funebru recviem

pentru revoluţia moartă
odată cu liderul ei
e un cânt de-nmormântare
mi-e inima pustie
realitatea devine tot mai străină
privesc norii care se duc
unde foşnesc plopii şi mirtul
stă mai mult desfrunzit
chiparoşii se-nclină peste colibă
caut motivul să reînvii
revoluţia care a schimbat lumea
noaptea umblă leneşă pe lângă focurile noastre
de tabără unde prăjim iluzii
ne sfătuim cum să aruncăm
gândurile rele în filosofia contemporană
notez totul pentru urmaşi
este un program în care o tânără
îmi pronunţă mereu numele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit la o moarte...

zilele nu sunt nici frumoase nici urâte, nici lungi şi nici scurte
sunt doar nişte perioade de timp
când te strecori
dintr-un frig numit casă în altul numit uitare
cândva priveam cerul spuzit stele
astăzi e plin de trasoare şi de gloanţe îmbătrânite,
netrase.
iar după ce-şi scuipă moartea strânsă-n coajă
cad şi ele golite de orice speranţă
cu sunet metalic, cavernos
iarna nici o revoluţie nu înfloreşte
poate doar amăgirea
iarna doar pecinginea şi igrasia se întind
de la suflet la suflet, de la fibră la fibră
şi ca să scapi de toată zeama aia putridă. te rogi
te rogi de un glonte, te rogi de o spaimă
te rogi de o mână care tremură
te rogi şi spui:
dă-ne-o nouă Doamne
într-o poezie solemnă aici ar începe să cearnă uitarea

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine alt potop

Într-o zi senină o lume nebună
îşi pierde orizontul,
circulă pe drumuri fără încetare
cu viteze ameţitoare.
Mi s-a spus că-şi caută sfârşitul,
dar nu cred pe nimeni
vine alt potop.

Seara m-am înconjurat de hărţi astrale,
am lăsat pământul să odihnească,
pe ţărmul apelor ce vor să-l înghită.
Am intrat într-un mileniu de căpătâi,
nu mă lăsa la începutul său,
să mă prăpădesc.

Am în spate un altul cu acoperişul ciuruit
de războaie şi revoluţii neterminate,
o umbră a umbrei credinţelor.
Port pe umeri piatra zidurilor dărâmate
de nesăbuinţa celor ajunşi la putere

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa cărbunie

Caldarâme filozofice călcate de cărbuni
Asmuţate de roşu necomunist
Ahtiat de puterea torţionară
A lagărelor din Bărăgan
Tineri maci albi tăiaţi cu minţii de seceră
Zdrobind în ciocane din umede adâncuri
Ideii îngropate în epoca de aur vitriolic
Arzând cărţi libere
Încătuşate închisorilor de Gherla, Aiud, Piteşti
Torturi pentru simple cuvinte
Agitatoare a nopţilor de caviar
Prin bulevardul Primăverii
Dictatoare veşminte schimbate amăgitor
În democraţie de securitate
Înscăunată de falsă revoluţie
Zvonită pe ecrane de sticlă
Înlănţuite regimului ce mort părea
Înviat cu sângele universitar
Dintr-o piaţă cărbunie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, tăcerea plânge morţii

în iarna uscată, roadele revoluţiei în direct
sunt amare,
Dumnezeu tuşeşte,
frigul face defrişări
în blocuri albastre precum gerul într-un
cimitir al eroilor
morţii încleştaţi în coasta soarelui,
pot răscolii durerea
ca şi cum ar cuvânta la pronaos
o liturghie scrisă cu sânge,
tăcerea îi duce pe un ţărm depărtat,
din cuvinte nu le-a mai rămas nimic,
privirile li s-au rostogolit în gol,
pe făpturile lor s-au înălţat altare
pentru zeii falşi
ce cântă strâmb iubirii,
făcători de morminte ai zilelor ce au fost şi vor veni
singurătatea hrăneşte eroii,
faldul triumfal al revoluţiei furate
ca un giulgiu le acoperă inimile.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal de revoluţionar

Mă iartă, mamă, c-am murit,
Aşa pe fugă si ascuns
Şi ruşinat şi neajuns
Având în suflet chipul tău
Şi ochii tăi, cuprinşi de roua
Cuvintelor ce nu ţi-am spus.

Dar ştii... atunci când m-ai născut,
Dintr-o eroare prea divină
Sau vreo minciună sanguină,
Sau slăbiciune... neputinţă,
Dumnezeiască consecinţă,
Ai plămădit doar o ruină.

Un suflet... neobişnuit,
Ieşit din orişice tipar,
Ce înşelat de propriul har
Şi-ndrăgostit de plaiul drag,
Şi-a pus azi viaţa, rămăşag,
Acestui neam parazitar.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Cucerzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curăţenie

am început curăţenia de primăvară
prin listele de prieteni virtuali vag existenţi
ciclopi nocturni, râme de bloc, cârtiţe
curve, escroci, revoluţionari timizi
morţi cu certificate de naştere valide
suflete mâncate de cancerul impotenţei
genii profetice pierdute-n deşert
i-am depozitat în uitarea deplină anonimă
le-am dat un block viril la viaţa mea
deratizare utilă prin cotloane de şobolani
ce şubrezesc temelia casei sincerităţii
cu vibraţii de minus subtil perceptibile
deschid ferestrele să iasă aerul stătut
vine un miros de muguri obraznici
cu gust de lapte de mamă
am început curăţenia de primăvară
iar când nu voi mai fi în stare
am să elimin din lista de prieteni
profilul meu

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stat...ul quo

Şosele pline de câini morţi,
Căruţe nesemnalizate
Pe drumuri vechi şi sfârtecate...
Trăim... prin tragere la sorţi?!

Ne furăm haine, bani, valori,
Poliţia-i "neputincioasă"...
Ţi-au spus s-ai "body guard" la casă...
Şi crimă nu-i, dacă nu mori!?

Făptaş, tu trebuie să găseşti
Şi să-l predai spre judecată...
De n-ai relaţii... o magistrată
Pedeapsa, tu o ispăşeşti!?

Toţi, "autori necunoscuţi"
Suntem pasibili de ultraj,
Nu mai avem drept la partaj...
Statul, primarii sunt avuţi?!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge ca-n poveşti, seara se coboară

tribute to Cristian Paţurcă

Veneam de la Unirii, într-o zi specială,
Mergeam eu şi Paţurcă,"La aniversară"
Frigul şi norii căzuseră la învoială,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

La Universitate ajungem, e puhoi de lume,
Punem flori la Troiţă, ei ne înconjoară
Oamenii sunt trişti, nu e loc de glume,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

Azi e 21 decembrie, s-a împlinit un an,
Nu ne vine a crede cum timpul zboară
Totul e-un infinit alb, ca într-un roman,
Ninge ca-n poveşti, seara se coboară.

De la revoluţie a trecut un an de libertate,
Un an de când oamenii au învăţat să moară,
Pentru democraţii şi minciuni sfruntate

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nicidecum intenţia de a expune aici doctrina din Tratatul despre revoluţiile (sau mai degrabă "transmigrările") sufletelor, fiindcă, la drept vorbind, nu cred că am priceput-o prea bine nici eu. Cel mult, e vorba, în ultimă instanţă, despre copularea Celui Drept, care scoate un suflet din mijlocul "cochiliilor" (sau "cojilor": qelipoth) ca să-l aducă pe lume; la moartea omului, acest suflet e mântuit. Dar va trebui aşteptat mult până la sfârşitul lumii, care va avea loc atunci când toate sufletele poporului ales vor fi mântuite, fiindcă, în principiu, numărul total de suflete este cuprins între aceste două cifre fabuloase care sunt şase sute de mii la puterea şase sute treisprezece şi şase sute de mii la puterea şase sute de mii.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!