Citate despre moarte și semnale, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și semnale, dar cu o relevanță mică.
Ultima dorință
Cum anii se adună, zeci,
Un singur lucru mă alină:
În pivniță un loc de veci
Și ca sicriu -o bute plină!
Să am semnal de internet,
Nici laptopul să nu-mi lipsească
Și să-mi turnați cât mai incet,
Pe piept, o sticlă de Fetească.
Nu vreau nici popi și nici sicriu,
Prefer să vină drăcușorii,
Să pot în liniște să scriu,
Să-mi intre vinul în toți porii.
La cap să-mi cânte-ncetișor
Doar cântecele relaxante,
Pe zece voci, duios, în cor,
Neveste, soacre și amante.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este nevoie de formă
Într-o noapte pe când mergi pe stradă,
dinspre magazinul tău și casa ta
către cimitir,
mă vei auzi strigându-te din interiorul
gropii deschise și vei realiza
că noi am fost mereu împreună.
Eu sunt esența clară a conștiinței
din ființa ta, aceeași în extaz,
ca și în oboseala pricinuită de ura pentru propriul sine.
În acea noapte când, eliberat de frica șerpilor
și de întreaga tracasare pricinuită de furnicile sâcâitoare, vei auzi
vocea mea familiară, privește candela deja aprinsă,
miroase parfumul, surpriza cinei pregătită
de iubită în lăuntrul tuturor celorlalte iubite.
Acest tumult al inimii este semnalul meu
[...] Citește tot
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anarhie
Sunt disperat
caci liniștea-mi coboară in călcâie
ca plumbul gloanțelor topit dintr-o statuie
ma trage in pământ
inspre furtuna
o prevestire tulbure sub clar de luna
ascult la cer
e liniște ca-n Hiroshima
dar nori-s gri
stelele in sange-si pregătesc cununa
îngerii negrii căzuți in anarhie
își pregătesc apocalipsa
se pregătesc sa vie
ma uit in jur
satana-i șef pe glie
oamenii-s morți, nu put
caci carnea lor e vie, n-au suflete
le-au dat de bunăvoie
[...] Citește tot
poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artista și melcii
Pe un sferic peron, populat de retine,
La urcarea în vis, lesne schimb pelerina.
Chiar de-ai fi impiegat, nu cred moarte în tine!
Eu trec printre rute, lunecos ca lumina!
.
Nu cred! Nu voi crede-n tine, moarte, vreodată!
Cum să cred în ceva ce nu poate trăi?!
Ești sărmana perdea cu frici multe brodată,
Un ochi orb exilat între-a fi și A FI...
.
Ești semnalul ce-i stins sub cupola din gară,
Pendul perisabil într-un pseudo-ceas.
Pizmașă tangentă ce-i rămasă pe-afară,
Din cerc exilată în rotiri de compas.
.
Eu trec printre gratii lunecos ca lumina,
Micșorez râul Styx și-l închid în butelci.
În sisifica scenă, știu că sunt balerina,
Artista pe poante dintr-o gară cu melci.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diminețile cu tine...
Diminețile cu tine, arc voltaic între lumi
Unde arde-albastru dorul și spre tine mă îndrumi.
Ca o punte de suspine-n care vise se-ntâlnesc
Să își guste-n taină clipa cu miros dumnezeiesc.
E un fel de amăgire cu parfum de calomfir
În cristale tăinuite-n veșnicia de porfir.
Și cuvintele valsează pe-un tic-tac înșelător
''Vreme trece, vreme vine'' și în noi, secunde mor...
Și ți-aș fi devreme-n noaptea care-ți fură câte-o stea,
Dar târziul se prefiră și-n neveșnicia mea...
Trenul nostru-i la răscruce, trag semnalul și din mers
Sărim amândoi deodată în cel mai tomnatic vers...
Este-aceeași dimineață-n care-ntr-un poem orfan
Am atins aceleași clape ale-aceluiași pian...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima ieșire... de serviciu
E prea des moartea, omniprezență,
La fiecare în parte una,
Că-i ca o hidră... ca și Luna,
Cu-o parte ascunsă, în decadență...
... Căci e-n perpetuu anacronic,
Doar ea persistă într-un etern
De neschimbat, mai mult infern...
Că rai, se pare-i doar canonic.
Eu, am mai conversat cu ea,
În fond ea a monologat,
Să știu c-a fi nu-i doar distrat...
Să-mi dea semnal cât e de rea.
O văd, alăturea îmi merge,
Așa tacită, pe ascuns,
Ea, ce deține nepătruns
De firi și nume... ce tot șterge.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ikebane...
De sunt troiene, vifore extreme,
O să te caut până și-n amurg,
Nu voi muri, fii calmă, nu te teme,
Te voi găsi în prag la Demiurg...
Până atunci, la tine-n suflet cântă
Viori aprinse, licurici și greieri
Și-o crizantemă galbenă te-ncântă...
Te am în sânge toată și în creieri.
Și dacă, totuși, iarna dă semnale,
Ne-om pregăti un sideral colind,
Ne-om îngropa-n omături cardinale
Și vom sfârși poeme zămislind...
Te caut, deci, și-n gaură de șarpe,
Indiferent de timp sau de răstimp,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
La aceasta oră poetul vizionar Mihai Eminescu s-a stins
și odată cu el geniul românilor a intrat în lumină
Visează în inima ai totul
Cei care m-au pregătit pe mine sunt oameni
mai presus de toate este țara mea până la ultima picătură de sânge
copiii granițele tu și alte iubiri de oameni
nu există motivație politică pentru noi decât țara
În anul 1989 trebuia să murim dar am renăscut cu modestie
ți-o mărturisesc prin puterea gândului
Ne apărăm și astăzi și în viitor
de câteva mii de ani.
trebuie sa te apar de tine
trebuie să luăm cu noi tot ce nu s-a dat și pregătit România va rămîne întreagă și fericită
avem semnale reale de bunăstare a lui Dumnezeu
care este semenul nostru?
te pup cu sinceritate.
Când sunt pregătit, copiilor le voi spune ceva.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșire în larg
Velierul cu trei vele rândunică, cu marfa gata stivuită-n magazii,
Cu mâl negru din Mersey* picurându-i de pe ancoră, cu cerul gri
Deasupra lui, c-un remorcher roșu la prova. La posturi cu toții,
Marinarii cântă cu niște voci care-ar trezi din somn și morții*.
Clincheții vinciului zornăie. Nostromul strigă " Mola!
Recuperați socarul! Vira springul!" La bară, albă spuma,
Pescărușii-n picaj planat și, rece, apa verde și-agitată
Așteaptă ieșirea acestei fiice-a mării, corabia înaltă.
Am coborât pe Petru cel Albastru, ancora-i asigurată cu stope tari,
Se aud chiote și-i veselie multă, și-i ora mareei celei mari.
"Strânge-acolo! Slăbește-odată școta focului! Volta și fugi!"
Secundul zbiară. O rază săgetează printre sarturi, mure și fungi.
Greementul strălucește mândru în cenușiul port, un arhipelag,
Iar un mus mărunțel și sprinten se cațără pe fiece catarg.
Acum e lângă tachet, acum lasă să cadă liberă vela,
Pilotul dă mâna cu skipperul și traversează pasarela.
[...] Citește tot
poezie de Bill Adams din VÂNTUL ÎN VELELE GABIER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără ecou
Aștept din când în când câte-un semnal
De la cei morți; parc-ar fi fost o glumă,
Un simplu joc de-ascunselea fatal,
Cum scrisul nou, după ce-l șters cu gumă.!?
Am sentimentu-acut dorul s-ascult;
Un dulce glas, un sfat sau o părere
Ce-am lipsă atât de des, atât de mult
Și-ating cu mâna, c-ochi deschiși de vrere.
Îmi plimb imagini scurte, atât de clare,
Le așteptând mirat de nerăspuns,
De neatins aieve; scump ce-apare
Nenatural... când ne vorbeam, ne-am ținut strâns!
Nu poate fi doar gând ce-am pe retină,
Ce-am dus pe fir la scoarța-n canioane
Și-ar trebui să îl am nou ca pe-o rutină
Ce-o ascut de lemn până la negru, cum creioane...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i de făcut?
Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranță?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanță
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!
Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la șerpi de dudău
Nu stați la balcon, puneți mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi și mai rău!
Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ține-n genunchi și cu capul plecat.
Firește, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!
Uitați-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Poftește cîrnații și berea din lăzi.
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Doamne, unde ești...
nu am sunat niciodată la 112
medic, am încercat să rezolv urgențele medicale în cabinet
și am reușit...
ieri seară am coborât cu liftul, eu, fata mea, nepoțica de 3 ani plus încă două persoane, un bărbat și o femeie, o paranteză ei își lăsareră in cameră copilul cu dizabilități
liftul a căzut în gol și am rămas blocați între etaje(liftul era modern)
nu mergea să suni la telefon, nu era semnal decât pentru 112
domnul a sunat la 112, a explicat stăm de 30 de minute în lift
nu mai aveam aer, ne sufocam
iar o persoană de acolo i-a cerut sa nu mai strige, doar dacă moare cineva vin ei
unde trăim, unde ne aflăm
altă paranteză, avuseseră inainte un incendiu la moll si erau probabil extenuați sau plictisiți
nu, nu au venit, noroc cu vecinii, speriați de bătăile disperate in usa liftului au reusit sa găsească un mecanic ce ne-a scos de acolo
mulțumesc, 112
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul peste moarte
Pentru Chieko Watanabe
Și iată-aud acuma glasul celor
trecuți prin flăcări
cum se-mpletește într-un singur glas,
un singur glas sunând cum sună fierul,
cum sună stolurile de oțel fierbinte,
și fiecare glas acum e-o sabie
încovoiată care se-nvârtește
deasupra ucigașilor sclipind ---
și toate împreună se înalță
peste cenușă ca un nimb al vieții...
Și iată-le ( o, vulturi mari și-albaștri,
suiți, suiți! ) cum prind să se rotească,
cum se rotesc crescând fără-ncetare,
cum se răsfrâng în ocean, săpând-i
mari guri rotunde, veșnic rotitoare,
ce dau porunci talazului să crească,
să suie stâlpi de trombe pân la stele,
ca să măsoare înălțimea Crimei.
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apel de urgență în țara fără răspunsuri
Semnal de dăruire din cap de teritoriu
De la sfârșit de corp în irecuperabil,
Ce-și vrea, măcar în parte, reînviat, capabil
Să fie iar o șansă de-o viață-n probatoriu.
Și spirite au născut să sprijine speranțe
Și înaripând, eroi prozaici de slujbași
Cu suflet cât o țară, breslașii enoriași
Ce împart ce știu mai bine, cum un rapsod romanțe...
... Se urcă-n nori de ceață bărbați, în număr șase
Și-și iau ca să-i păzească, cum pe Iisus, fecioară,
O fată, un discipol, ce-n vis nu întâia oară
Se vrea să fie leac... și-a patriei se dase.
Sunt zbor cu toții, gând în hainele subțiri,
Înghesuiți în trupul de pasăre înghețată...
Metal tăind abis în negura crispată
Se încrețind pe aripi broboane în poleiri...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diateza învinsului
1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor și te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alții. O lună în Blocul Scriitorilor și-ai slăbit.
Ai filtrat lumina și întunericul dar n-a rămas nimic.
Ca din cearșafuri ai fabricat o sfoară din zile
și-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuți dar n-ai reușit.
Erai conștient de limite și n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morții
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele
dar n-ai făcut-o. Te-ai mulțumit cu ideea că toți oamenii au limite
dar nu și le cunosc încă și de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbești despre granițe
ți-ar plăcea mai mult să-ți aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat
[...] Citește tot
poezie de Leonard Ancuța (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tutuneria
Eu nu sunt nimic.
Niciodată nu voi fi nimic.
Nu pot vrea să fiu nimic.
Asta fiind spus, port în mine
toate visele lumii.
Ferestre ale camerei mele,
ale camerei mele în furnicarul uman anonim
(și de l-ar ști cineva, ce folos?),
unul printre atîtea milioane,
voi dați spre-o stradă tainică
într-un continuu du-te - vino,
spre-o stradă inaccesibilă tuturor gîndurilor,
reală, imposibil de reală,
evidentă, incognoscibil de evidentă,
cu misterul ei
ascuns sub pietre și ființe,
cu moartea punînd igrasie pe ziduri
și-ncărunțindu-i pe oameni,
cu Destinul diriguitor a toate și tot
pe drumul nimicului.
[...] Citește tot
poezie celebră de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci-ul
atunci-ul, ne legăna crengile vrute trofee
pe claviculele noastre căutătoare de iubiri,
să ne scuture muguri puhavi de primăvară
și nebănuitori ne trezeam cu păsări în poală.
în rebeliunea unui do major mai mereu
și într-o turmă de vise contondente credeam,
când o necontoneală de arcușuri de vioară,
ațâța purpura neînfrântă de creanga-ghiară.
tu-l și eu-l se împreunau în bătaia imediatului
de cădeam unul prin gândul celuilalt zestre
și istoriile noastre deschideau dese vernisaje,
păzite de cochilia aerului dincolo de ferestre.
prin flacăra de icoană, materială zbatere,
flambam speranțele toate cele-n nealungare
apoi îmi ionizam și multele sentimente,
în așteptarea celor câteva curioase egrete.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz Angelic (Închin, sopranei Angela Gheorgiu)
Sunt tremur, în valvule-n cord, de semnale
Citite din cânt îngeresc în corale
Și nu mor d-extazul morfinic de cântec
Ce-mi zguduie corpul, din creier în pântec.
Îs o strună ciupită din pielea-mi-n extaz,
Ce-i strânsă-n vibrato lipsit de răgaz...
Trăiesc doar din susurul fin de vocale
Ce-mi curg prin aortă, în fineți-capilare.
Am pieptul o boxă suavă de sunet
Sosit din înaltul, Big-Bang-ul de tunet,
Ce scade treptat, ca un fulg în relaș,
Prăvălit diafan într-un alto, în făgaș...
E cumulul-glas, tot ce-s păsări lumești
Unite-ntre timbruri, de vis, femeiești,
Revărsând mii-fiori peste aule pline...
Răsturnând neajunsuri, în clipe divine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 decembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă... sau... Suflet
O minge de oinist purtăm,
De roșu vânăt, striuri albe.
Cu ea decidem, de cântăm...
Și facem bile negre... albe.
Se umflă și se lasă moale,
Ca s-o simțim, că o avem.
Pornește singură și moare;
Cheie nu-i dăm, căci nu putem.
Ea, îți face rozul din obraji,
Culori de iris, le pictează...
Ne frânge-n dragoste, spre dragi;
Făr' să se vaite... nu oftează.
Aleargă, zile, ani, cu tine,
Să nu te lase, fără sânge.
Câștigă... cupe! Pierzi... revine!
Chiar de-ai pierdut, ea, nu se plânge.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea lui Gheorghe
Când norii se lasă hoinărind peste vale,
Ei dau un semnal de tristețe și jale,
Pentru copilul ce trăiește o dramă,
Pentru femeia ce plânge, cu lacrimi de mamă.
Scoală Teofile și-nhamă un cal,
Că vreau, mai dimineață, s-ajung la spital,
Mă doare, de-o vreme, prea tare în piept
Și simt parcă o gâlmă sub umărul drept.
Mă doare grumazu și prea des tușesc,
Mă usc pe picioare, de-abia mai pășesc.
-Vin și eu? Măi Gheorghe! Tu nu te simți bine!
Sau iei și copilul să meargă cu tine?
Să poți trimite-o vorbă, de-i fi internat,
Cu ce spune doctorul, domnul Ignat.
- Lasă, nevastă, că n-o fi un bai.
Legați la căruță pe amândoi-cai!
Să meargă mai iute, că drumu-i cam lung
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și semnale, adresa este: