Citate despre moarte și strigoi, pagina 2
Liturghia liniștirii
Două lumini înaripate
cu vocile de ceară
cântă liturghia liniștirii
le mângâi penele
pe autostrada
unde toate mașinile au un far spart
câinii se dau la miezul nopții
transformat în cufăr cu strigoi
lătrându-și acatistele în roșu și lumină
pe banda de avarii
morții dansează
în mișcarea tatuată de infinit în mine
împart măruntaile mele
îi rog să-ți lase inima ție
și intru în hora lor pe sârma ghimpată
tu
sărută-mi cicatricea ombilicului
desprins de trecut
spune-le tuturor
că am fost un autostopist
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte și strigoi, dar cu o relevanță mică.
A fost o vreme...
A fost o vreme in vietile noastre,
Cand inimile ne erau astre,
Si vietile ne erau nori de margean,
Iar acum, atat de banal, ne desparte-un ocean.
A fost o vreme si pentru noi,
Cand ne-aratam unul altuia goi,
Ne sarutam pe gura cu foc,
Si luam viata ca pe un joc.
A fost o vreme cand in ger si viscol taios,
Eram langa foc, ofrandele Zeului Eros,
A fost o vreme cand sub lună plina de Mai,
Eu te iubeam, tu ma iubeai.
A fost o vreme ce nu va mai fi,
Si va fi o vreme cand noi vom muri,
Iar sub astre vor mai ramane,
Doar poemele noastre.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lenore
Din somn Lenore-n zori de zi
Tresare tulburată:
O, Wilhelm, m-ai uitat? Ești mort?
Veni-vei tu odată?
Iubitul ei lupta sub steag
În văile boeme
Și nu-i scrisese nici un șir
De-atât amar de vreme.
Țarina și viteazul crai,
Sătui de jaf și pară,
Au pus războiului sfârșit
Și pace încheiară.
Și cling! și clang! oști după oști,
Cu flori împodobite,
În zvon de tobe se-ntorceau
La vetrele iubite.
Era un glas și-un forfot viu
Din plaiuri până-n vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Gottfried August Burger, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Strigoi ai literelor
De pun incă un sărut
Pe lângă nouă silabe
Mă osândiți..
Mă executați...
Poezia-i simțire și iubire
Tristețe și fericire
Nouă oase de silabe
Incadrează grilajul de cavou
Am să sărut poezia cu inima
Nu cu țaruș de lemn
Din sicriul in care trăți
Strigoi ai literelor..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea neputinței
... E un strigoi ce bântuie doar pe-unii
care susțin că-s doi, precum nebunii
și nu pot piept să țină frîu destinului...
N-au niciun mijloc, chiar cu rugi divinului.
E-un tot nefast, de tine nu depinde
oricât ai fi de cast și orice-ai intreprinde...
E-un joc d-independență-ntâmplătoare
de-un pur noroc care când naște, moare.
E-n fond nenorocirea, n-ai cum ajuta,
fiindcă menirea n-ai chiar și de-ai încerca
și doare suferința... a celui ce-l iubești
și nu știi să-i dai "ființa"-ți... ce-i dorești.
Oh, cumul trist e-n ochii cu sclipire
ce șiroiesc tăcutul drept mărturisire,
cu-ntoarceri repezi la ce e credință
sperând minunea-leac la... "neputință".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre noi
Scânteia iubirii din ochi ți s-a stins,
Acum ești o simplă femeie
Cu lacrima ștearsă și sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.
Tristețea răsună-n timpane de sfinți
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ți-s complice și plângem cuminți
Un dor ce-a murit fără vină.
În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.
N-ai zice că viața-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămașă de zale.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Babylon
tragedia veritabilă a omului contemporan
este discreditarea tragicului prin indiferență
veritabilă de asemenea
este combinația dintre nevoie și insuficiență
soluția mereu omnipotentă
este virulența
în ecuația determinismului
valența
creează nonvalori
căutătorii de comori
descoperă incompetența
certitudinea infailibilă a sufletelor noastre ruginite
este colecția de vise necitite
preludiul este salvarea unei lumi inerte
doar morțile sunt certe
și grăbite
incoerent
omul se zbate în angoasa cuaternară
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerinii morții
E cârciuma plină de oameni străini
De oameni tăcuți ce vin de departe,
De unde ei singuri să spună nu știu...
De unde veniți, pelerini?
Din care cetate cu porțile sparte
Din care pustiu?...
De unde veniți, pelerini?
De unde veniți cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrențe și fețele supte,
Și albe, de parcă
Vă temeți ca pumnul de care fugiți
Să nu vă ajungă și iar să vă-ntoarcă
În țara în care n-ați vrut să trăiți?...
Cu ochii albaștri, ca-albastrul senini,
De unde veniți, pelerini?...
Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 11 (1 iunie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigoii
I
... că trece aceasta ca fumul de pre pământ.
Ca floarea au înflorit, ca iarba s-au tăiat,
cu pânză se înfășură, cu pământ se acopere.
Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici,
Între făclii de ceară, arzând în sfeșnici mari,
E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar,
Logodnica lui Arald, stăpân peste avari;
Încet, adânc răsună cântările de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă
Și păru-i de-aur curge din raclă la pământ,
CĂzuți în cap sunt ochii. C-un zâmbet trist și sfânt
Pe buzele-i lipite, ce vinete îi sunt,
Iar fața ei frumoasă ca varul este albă.
Și lângă ea-n genunche e Arald, mândrul rege,
Scânteie desperarea în ochii-i crunți de sânge,
Și încâlcit e părul lui negru... gura-și strânge;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sepii roșii
Douăzeci, douăzeci, Violinsa.
Cu limbă de șarpe pe spate
Sezând în genunchi în fapte,
Cărând salive de pretinsa...
Noastră politică cu ciumate
Sepii rosii recolorate!
În rujeole imunitate
Cărților în copii, moarte.
Cu conservele de azile
Cu nosocomiale pastile!
Cu reînvierile promise
Morților în electorale...
Circuri de dresare-n sare
Cu hârburi cu girofare!
Și un moroi crezut de voi
Cel mai alb în ăst noroi...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblioteca în alfabetul morse
Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheață,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viață.
Cu țipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniți deținuți,
Ne sfâșie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noștri pierduți.
Deșarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne mușcă, năpârcă,
Și zile schiloade se duc șchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.
Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit ușurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroși că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu știu cum e-n altă parte
Nu știu cum e-n altă parte
Dar știu bine ce-i la noi:
Toată lumea se împarte -
În ai noștri și strigoi.
Pentru dragostea de țară
Unii sunt medaliați,
Iar pe alții îî omoară,
Îi alungă, sunt triați.
Pe o poliță aparte
Stau aleșii și iubiții
Pentru care oare fapte -s
Onorații și plătiții?
Poți să cazi muncind,
Pe vatra cea coruptă chiar să mori,
Cărți de aur tălmăcind
Florile oricum nu au culori...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea Valpurgiei
Motto: "Ghicit în palmă. Bobi. Cafea. Tarot.
O să murim cu toții, asta-i tot."
Târziu am învățat, din școala vieții
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictând cu semnul "Interzis" pereții
Tot timpul la respect să-i ții pe draci.
Nu-i bine să te duci la vrăjitoare
Puterea lor nu-i de la Dumnezeu
Tovărășia lor amăgitoare
Te osândește la păcat mereu.
Nu crede-n ele, fugi mâncând pământul
N-au ajutat pe nimeni, doar minciuni
Fii bun creștin, respectă-ți jurământul
Să nu sfârșești la casa de nebuni.
Țigăncile cu salbe mari, de aur
Îți află punctul slab de la-nceput
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anul nou dacic cuprinde printre altele ideea morții simbolice a divinității adorate, bocetul Andreiului, ospețe nocturne (Noaptea Strigoilor sau păzitul usturoiului), excese de mâncare, băutură și distracție, prepararea și consumarea alimentelor (turta lui Andrei) și băuturilor rituale, credința că se deschid mormintele și se întorc spiritele animalelor, că vorbesc animalele, că se prind farmecele și vrăjitoriile, mai ales cele de aflare a ursitei.
Ion Ghinoiu în Dicționar de Mitologie română
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinde ratate
noapte presărată-n fumuri
de tămâie și rășină
risipindu-se pe drumuri
noapte grea fără lumină
doar cățeii lunei moarte
se adună pe la porți
magii alungați din carte
ridicatu-s-au din morți
și zăpada schilodită
de-ntunericul din noi
nu mai cântă pe sub luna
cea mâncată de strigoi
scârțâie sub tălpi a moarte
și colinda ni-i străină
că sub brad găsi-voi mâine
stele moarte, luna plină
nici nămeții nu-s departe
și nici ieslea încălzită
magii rătăcesc prin carte
cătând clipa potrivită
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizită
Mă trezesc năuc din spaimele nopții
ca după o beție cruntă de docher,
pe colț de pat mă-nghesuiau, stingher,
nălucile. M-au vizitat, cohorte, morții
Am trăncănit o groază, pe-ndelete,
fragmente din altă imposibilă viață,
"the end" proiectat spre dimineață,
dans de strigoi și rânjete-amulete
Calvarul nocturn epuizant mă stoarce,
interferență dintre două zigurate arce,
neîntâmplări croite de nenăscute Parce
și cripticul mesaj; tu vizita le-o-ntoarce!
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea ta mă-njunghie-n retină
Tăcerea ta mă-njunghie-n retină
Și clipe trec în negrul lor convoi,
Iubirea zace plină de puroi,
Se stinge ca un fluture-n latrină.
Sărutul tău pe buze mi-e strigoi,
Iar nostalgia parcă-i o jivină
Ce-și sapă pe sub tâmple vizuină
Și mușcă infinitul dintre noi.
Ne îmbrăcăm destinul de paiațe,
Crucificând și ultimul cuvânt,
În cer se frânge-o aripă de sfânt
Când flori schiloade plâng pe un mormânt;
Se face iarnă când te țin în brațe
Și simt că moartea vine să mă-nhațe...
sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tremolo
În cânturi răsună
În Elizeu, pe Lună,
În zboruri, coruri, nouri,
Junețe și trusouri.
O lacrimă, un macrameu,
Un ochi de lup, de zmeu,
Natală amintire,
Să-nșire, să deșire.
Ghirlande, oglindă
Din cer până-n tindă,
Ce-i nemurirea, vise?
Cadență, paraclise,
Metalic bate gongul,
Departe e Mekongul,
Luceafăr fără rază,
Decază.
În palmă-mi crește floarea
Atotbiruitoarea.
******************
Nu pot, prea tremur tare,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Referințe de iarnă
se apropie alaiul sărbătorilor de iarnă
înaintează frenetic pe creste de munți
lumina argintie a-nceput să se-aștearnă
pe chipuri zâmbitoare pe tâmple pe frunți.
aud frunze arămii foșnind pe alei
șoapte de arbori ce se-ndreaptă spre lut
fac loc tradiției cu sfântul Andrei
aduce-nțelepciuni pentru nou început.
el alungă strigoii dezleagă blesteme
cu clarități creștine înzestrează timpul
îmbunează moartea scoate din anateme
păcătoși, cu iubire însămânțează câmpul.
vin și ninsorile, imaculate diademe
decorează arbori, glia își schimbă chipul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre moarte și strigoi, adresa este: