moarte şi testament

Requiem

Sub cerul verii înalt şi plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morţii mele;
Din iarbă şi rouă venit, să mă-întorc la ele.
– Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată şi-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Şi vânătorul acasă de pe munte. "

poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriş, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Testament"

De tine să nu-mi fie dor,
Am o magnifică idee:
Nevastă, când o fi să mor,
Să-mi dai pomană o femeie!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Las, când mă gătesc de moarte,
Să mă-ngroape un amic.
Şi-aşa se temuse foarte
Că nu-i voi lăsa nimic!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din testamentul unei curtezane

Dragii mei, când oi muri,
Să fiu arsă mi-aş dori
De-un fochist mai priceput
Că şi-n viaţă mi-a plăcut!

epigramă de Stela Şerbu Răducan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cartea este testamentul unei generaţii către alta, ea este sfatul unui bătrân care moare către adolescentul care intră în viaţă, este ordinul transmis de sentinelă schimbului său.

definiţie de Aleksandr Ivanovici Herzen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul gândului

Iară scriu şi-aud afară Întunericul de smoală Şi salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Şi-n sicriele de fier, Aşez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, şiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Şi rămân în ploi şi vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Mă cârpesc cu vorbe, cu substantive,
îmi cos rana cu un verb.
Nobile paleative
de serv.

Îţi scriu cu trupul meu viaţa
şi mersul stelelor ţi-l scriu.
Vocala cea mai lungă este aţa
în care mortu-l cos, de viu.

Căci trebuie să dăm şi mărturie,
altfel nimica n-ar mai fi,
în dulce scriere târzie
ţinând alături morţii şi vii.

Tu ombilic din care curge
vorbirea numai altor guri
fără să ştim unde ne duce
în care dalbe viituri.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament: "Fiind în deplinătatea facultăţilor mintale, înainte de moarte, bătrânul a cheltuit toată averea."

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

De-oi muri, mormânt săpaţi-mi
Sus pe o colină –
Unde-i stepa nesfârşită,
Scumpa Ucraină.
Pe câmpiile întinse
Niprul între dealuri
Să se vadă, să se-audă
Vuietul de valuri...
Şi atunci, când o să piară
Duşmanii din ţară,
M-oi trezi şi voi ieşi eu
Din mormânt afară.
M-oi urca eu până-n ceruri,
Unde Domnul şede,
M-oi ruga... Da' pân-atuncea
În Domnul n-oi crede.
Îngropaţi-mă, sculaţi-vă,
Jugul nimiciţi-l
Şi cu-al duşmanilor sânge
Sloboda stropiţi-o.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Taras Şevcenko (25 decembrie 1845), traducere de Iurie Barjanschi
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament (argheziană)

NU-ŢI VOI LĂSA DREP BUNURI DUPĂ MOARTE
DECÂT UN NUME ADUNAT PE-O CARTE,
Sperând că n-o să-i rupi autograful
Şi s-o arunci la tomberon cu vraful!

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur Stanley Jefferson – mare comendiant, o jumătate de Stan şi Bran – Testament

La moartea lui să nu se înduioşeze,
Participanţii să nu lăcrimeze...
Iar celor ce-or îndrăzni, fără temei,
Le-a promis că nu va mai vorbi cu ei!

madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P

Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii şi tine,
întreaga amintire de când eram om viu.

Averii mele brute mai grabnic daţi-i foc,
vedeţi că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârşitul nostru vine sfârşitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte şi noroc.

Mai scriu aici ca banii găsiţi prin buzunare
să-i îngropaţi cu mine ca semn că îi detest
şi ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,

să m-aşezaţi în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n faţă, cu lumea în spinare.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alunecăm pe mochete obscene

vom muri
şi nu vom şti
de toate câte s-au mai întâmplat
şi-au tulburat
apele deja prea tulburate

a trăi –
o mare nedreptate
o povară cruntă
ori o boală

da!
pledez cu ochii-nchişi
pentru pedeapsa capitală
de a trăi mai mult decât suporţi

sunt morţi
cei de care vag ne amintim
când se mai întâmplă să citim

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Ştiind că studiat voi fi în şcoală
Şi clasic voi ajunge (abia mort),
La port şi-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colţ de coală

Şi-s vesel când prevăd cu cât efort
M-o comenta un critic-din-greşală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!

Las operele-mi - toate - în ediţii
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviţii

Pe barba mea să-şi cumpere-acareturi
Şi să petreacă-n Franţa o vacanţă
Cu-o scórie-n doi peri din nu ş'ce stanţă.

poezie celebră de Romulus Vulpescu (23 iunie 1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

De poţi trăi din amintiri,
Uitând existent din prezent
Şi mori răpus de accident,
-Deci viitor nu va mai fi-
De ce n-ai drept la retrăiri,
Căci tot ce-a fost e evident,
Definitiv, rămas fluent,
Neîmpiedicat, fără opriri?!...
Chiar mintea de-are îngrădiri
Şi se destramă inerent,
Chiar de nu-i scris în testament
Să moştenim vis de copii,
Maturi, bătrâni, părinţi şi fii,
Cu toţii odată -slab, potent-
Eterni am fi, memorial ardent...
Eşti prin absenţă din cei vii,
În nevăzut făr-a se şti,
Măcar arhivă, experiment,
Câştig deja,
Nepieritor; că nu mai piere

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul umoristului

Din moartea mea nu faceţi nici o dramă,
Să-mi spuneţi la mormânt o epigramă,
Să râd pe lumea ceea înc-un veac,
Doar ştim cu toţi că râsul e de leac.

epigramă de Mihai Cucereavii din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace lumilor

Prin puterea mea, a ta
Prin puterea lor, ei vor
Să conducă ce-a ramas
Să conducă acest lăcaş,
Alţi mor şi se jertfesc
Pentru cei care-i iubesc
Alţi înjură şi te fură
Iar majoritatea-n îndură
Să accepte ce fac ei
Chiar din textu' apocalipsei
Chiar de scrie-n testament
Arătând te fac dement,
Pentru ceea ce toţi ştim
Că realitatea e venin,
Îmi doresc ceea ce mulţi vor
Pace lumii, lumilor
Pace vouă, pace lor
Pace, pace tuturor

poezie de Florin Dumitru
Adăugat de Florin Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de gânduri

Livada mea de vise ne-mplinite,
Azi a înflorit neaşteptat,
Un mare-abis de gânduri împletite,
Redat-am viaţă cu suflul meu treptat.

Şi-n zborul meu de lungă căutare,
M-am tot lovit de tunete şi mare,
M-am înecat într-un amurg uşor,
Udându-mi aripile, am încetat să zbor.

Şi-atunci în taina fină a morţii,
Am scris un testament lăsat în pragul porţii,
Şi-am părăsit grăbit această lume mută,
Luând încet chemare la lumea neştiută.

poezie de Mădălina Boca (21 martie 2013)
Adăugat de Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Melville

Adeseori sub valuri, departe de-aceste orizonturi,
El citea testamentul şi mesajele-aruncate de zarurile
Celor înecaţi, de oasele lor lovind sub geana spumii
Coastele de mărgean ale mărilor – nevăzute lumii.

Iar epavele se perindau fără bătăi de gong, de clopot;
Caliciul generos al cuprinsurilor morţii returna un capitol
Răvăşit, hieroglife-învineţite, rana unor semne de rău augur
Pe coridoarele scoicilor, de unde nu răzbate niciun zgomot.

Atunci pe circuitul unei perpetue spirale vaste,
Cu funii vrăjite şi răutăţi uitate, ochii îngheţaţi acolo
Au devenit altare-n apele cu translucidă piele....
Pe când perpetue, tăcute răspunsuri se furişau sub stele.

Compas, alidadă şi sextant nu mai aşteptă ora mareei la sizigii...
Deasupra,-n prăpăstii de-azur, şi jos, în cercul zării,
Nici un cântec trist nu trebuie să-l tulbure pe marinar.
Umbra-aceea fabuloasă va fi mereu numai a mării.

poezie de Harold Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dorinţă

S-au întalnit la Poşta Mare –
La poştă-n Allenby – fireşte –
Şi cum erau şi buni prieteni,
Avram lui Smil îi povesteşte:

Remizier la Bursă, Bibkes,
Deştept şi făr-asemănare,
Se pricepea să descifreze
Oricare ‘ncurcături bancare.

Intai, credeam că e o glumă.
Pe urmă ne-am mai dumirit,
Dar nimeni nu putea să creadă
Că domnul Bibkes a murit.

Voinic şi sănătos ca tunul,
Şi cu pomete în obraz,
Un om de lume, plin de viaţă,
Şi totdeauna plin de haz.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!