moarte şi violenţă

Supernova

Moartea unei stele
supernova
ultima ei reprezentaţie
pe scena cosmică
explozia ei finală
extrem de luminoasă
umileşte soarele
răvăşeşte planetele
cu strigătul de raze gama
ucigătoare şi indiferente
eliberate
de atomii din miezul de fier
format din fuziunea nucleară
a elementelor.
Blestemaţii de atomi de fier
a căror fuziune nucleară
nu mai produce energie suficientă
nerecunoscătorii
pentru a menţine steaua
aşa că aceasta plesneşte violent

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

încerci să scapi fetiţa
de oamenii răi conduşi de
omul rău care slujea o faţă
bisericească vândută diavolului
erau păsări de pradă cu înfăţişare
umană şi suflet de fiară

*
violenţa a început într-o noapte
când toată lumea era beată
sau drogată
umblau cu ţigările în colţul gurii
morţii umblau pe stradă
cu toporul înfipt în vârful capului
alţii aveau inimile străpunse

*
conduc cu viteză să nu adorm
mă arunc în gol de la ultimul etaj
după ce m-a sărutat un înger

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţele pe care omul interior le îndură ca urmare a îndepărtării de sursa binelui şi a centrării exclusive pe binele propriu descriu chipul maltratat pe care omenirea şi-l ascunde sau nici nu şi-l mai cunoaşte de-a lungul unui traseu ce conduce la o totală exteriorizare. Drama părăsirii pecabile a proximităţii divine constă într-o convertire treptată a interiorităţii în exterioritate, convertire care devastează şi ucide. Viciile, aceste forme ale îndepărtării, sunt emisarii violenţi ai morţii, al cărei preludiu îl constituie tocmai suferinţa omului interior. Maladia înstrăinării se manifestă ca un parcurs viclean şi chinuitor spre pierderea de sine. În primă instanţă, omul îşi trăieşte pierzania la un nivel de interioritate încă nepericlitat explicit. Gestul inaugural constă într-o reorientare a privirii, într-o alegere care distinge aparent sursa binelui şi bine. Opţiunea vizează binele desprins de propria lui origine şi exprimă de fapt preferinţa pentru centrarea pe sine însuşi. Gestul iniţial al detaşării, deturnarea privirii sau deruta voinţei, îşi dezvăluie viclenia când orgoliul, prima treaptă a exteriorizării, face să iasă la iveală insuficienţa.

citat din Hugo de Saint-Victor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri întunecate

În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii –
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci şi pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal şi şerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu nobleţea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esenţă,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peşteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.

O furtună permanentă de similarităţi!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrenţuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca şi alte dăţi –
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai înţeles că nu este nimic degradant în a fi fost îngenunchiat de iubire, deja în tine s-a născut ceva care nu îţi va putea fi smuls niciodată. Nici tortura, nici decrepitudinea bătrâneţii, nici moartea violentă, nici măcar senilitatea nu pot anula demnitatea fundamentală a omului care a fost iubit, şi care a dăruit iubire.

Horia-Roman Patapievici în Zbor în bătaia săgeţii
Adăugat de ANA-MARIA BOTNARU
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden tv

împăcarea de seara târziu,
televizorul pâlpâie în beznă,
petele dispar miraculos,
setea e potolită continuu,
cuvintele ajung la destinaţie,
la fel maşina silenţioasă
care răspunde dorinţelor,
mâncarea şi medicamentele
rezolvă tot, dinţii nu mai cad,
casele nu se mai prăbuşesc,
printre munţi de ciocolată
oamenii nu mai au vârstă

cea mai bună dintre lumile posibile
mă primeşte la sânul ei
ca o mamă-strămoş
clipind blând din leduri,
ca o iubită nemuritoare
care luminează întunericul,
adorm legănat de vocile

[...] Citeşte tot

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Deşi eu încă îl mai pot zări
Pe bărbatul pistruiat scuturând ţigara
Cum urcă-n zori dealul înnegurat şi gri
În haine cenuşii de Connemara

Pentru-a merge la pescuit pe mal de ape,
A trecut mult timp de când am început
Să rememorez şi să mi-l aduc aproape
Pe omul simplu din propriul meu trecut.

Toată ziua l-am privit atent, faţă-n faţă,
Sperând că voi afla acolo,-n acel chip,
Secretul rasei mele-ascuns în ceaţă
Şi realitatea-n primordialul arhetip:

Oamenii de azi care nu-mi plac
Şi morţii pe care i-am iubit,
Laşii stând pitiţi veac după veac
Şi obraznicii trăgând folos necuvenit,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măciucă (privindu-l atent pe Poet): Nu înţelege nimic. Pun pariu că e prima dată în vizită la ministerul de interne...
Ciucă (pe un ton dur, suflându-i Poetului fumul de ţigară în faţă): Mistică! Te invit, politicos, pentru ultima oară! Nu fii dobitoc! Ia loc şi scrie, nesimţitule!
Măciucă: Pare surd!
Ciucă (privind compătimitor spre Poet): Nu aude, nu înţelege... Ăsta e un pericol social, să moară mama!
Măciucă (îl ia pe Poet de gât şi îl zgâlţâie violent): Ascultă, moşule! Dacă vrei, îţi muiem imediat oasele! Noi am îmblânzit balauri grei, nu iepuraşi ca tine...
Ciucă: Stai, mă, nenorocitule, pe scaun! Suntem oameni binecrescuţi. Îţi respectăm vârsta...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată alcoolic

Pe strada sihastrică, un bătrân bolnav
îşi plimbă trupul, în noapte,
fără vlagă, vinovat.
Tuşeşte sec, blamând tutunul tinereţii şi barurile Bucureştiului.
Copiii i-au plecat în lume,
Au fugit de-al lui violent nume.
Cu ce folos, mai plângi acum bătrâne?
Când ţi-ai băgat în pământ consoarta, împreună cu acele
ieftine amante.
Ţi-ai amărât pruncii, în anii de alcool.
Ţi-ai înjosit nevasta, în anii de alcool.
O viaţă vicioasă, afară şi acasă.
Acum, la final, pe meleagurile bătrâneţii,
Regretele îţi ies în cale iar.
Crezi tu bătrâne, că moartea te va scăpa?
Fiindcă, viaţa nu te-a iertat...
Mă uit la el şi mă necăjesc,
Iar m-au apucat convulsiile sociale...

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu are parinti

Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.

C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.

Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.

C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.

N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.

Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.

Intr-un tragic motiv, intr-un tragic efect,
Ce simteam indirect, azi ne doare direct.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (14 octombrie 2002)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la trecere

Realitatea de factură dreaptă
Nu prea există printre noi
Cea verticală nu e accesibilă
Din caza unor acţionari
Care o înclină şi o jupoaie
O denaturează şi o ascund
Când ne concentrăm avizi
Pe realitatea imediată
Avem surprize stridente
Şi decepţii peste decepţii
La fel pe cea trecută sau viitoare
Căci ea merge pe diagonală
Adică dă din colţ în colţ
Pentru că e bruscată brutal
Şi împinsă violent
Şi lovită năbădăios
Alte ori e târâtă în ring
Prinsă în corzi
Şi făcută Knockout
Când realitatea e relativă

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (21 iulie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caz penal

Domnule judecător,
Mă declar nevinovat,
Victima, într-un cotor
Mic, de măr, s-a-mpiedicat,

Eu... şedeam civilizat
După colţ, îmi curăţam
Cu şuriul confiscat,
Unghiile ce le am,

Iat defunctul, cum făcu,
Noapte fi'nd, aşa, spre zori,
În cuţitul meu căzu
Şi-asta... de vreo şapte ori;

A fost clar un accident
Şi-am vrut să-l salvez, atât,
Când gagiul, violent,
Lanţul mi l-a pus de gât,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerca să noteze

ce vedea prin hamburg mergând
pe lângă femeile acelea furioase
schandwartfreierweiber ce aşteptau
clienţi cu patimi strânse într-un nor
de iubiri ingrate interzise copiilor
stătea pe o bancă rece şi încerca
să cunoască întâi viciul pentru a şti
ce e virtutea cum ar fi spus marchizul
de sade într-un astfel de loc
unde îţi stimula mintea
oricât de sumbru şi de ostil
ar fi decorul
auzea poveşti mai incitante decât
orice poveste care ar fi fost editată
erau de o violenţă dementă şi beţivii
turnau băutură
va fi o carte despre mizeria umană
despre neoameni născuţi din greşeală
se gândea că nietzsche declarase
că dumnezeu e mort şi văzându-i

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc-cioc-cioc

ne este frică de el
de reprezentanţii săi
în noi, pe pământ
ne este frică de tot ce mişcă în soare
doar tăcem şi ne mişcăm ordonat
aşa cum ne-a ordonat el
el, cel...
priveşte-l cum se roteşte în zare
cioc-cioc la uşă
ne ascundem sub masă, sub pat
de teamă., de frică
o ancestrală frică
dacă este el
care el,,,
îl ştii, îl ştii prietene...
mereu sufocaţi de alegeri greşite
el, păşeşte cu noi
trăieşte în noi
ne bântuie viaţa, trupul şi gândul
Doamne, cât mai răbdaţi

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Violenţa domestică

cuvintele pot ascunde tot atâtea secrete ca şi tăcerile. şi cortina cade
cineva priveşte curios în culise dar de peste tot numai priviri arestate de spaimă
şi culoarea cerului se preschimbă în lacrimi mute şi grele

amprentele se citesc mai greu în buzele crăpate, arse de sete
şi doar mirarea mută mai poate scoate la suprafaţă vânătăile ce se ridică din adânc
pământul suflă mai greu când i se ridică cucuie pe fruntea netedă a câmpului

gunoiul se aşează în capul mesei la împărţitul bucatelor
cartea se retrage sfioasă şi nici bunăcuviinţă nu se simte prea bine
codul de onoare a fost zidit la temelia minciunii

au minţit poporul cu televizorul...
spălătoria partidului şi-a făcut treaba
oponenţii sunt tot mai puţini şi mai fără vlagă dar speranţa...

speranţa nu moare... nu mor caii când vor câinii

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Segmente dilatate oblic

numai
primul fulg, mirarea
apariţia din alte lumi, parcă –
înmuguri emoţie... ceilalţi urmând
devin banali

Un fel de Adam al zăpezii... restul îl ştiţi!
___________

mai mereu cel mai ardent
lumea
a iubit pacea
iată cât sânge prelingându-se...
anume
instinctul belic sfidează Moartea
ca şi cum nu i-ar aparţine... deci, nici mie!
__________

cel mai nesuferit film – nici măcar
o aluzie la sexualitatea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haimanaua din Manhattan

Buona sera signorina, kiss me, good night,
Beţi lapte praf din dorinţele mele malaxate, introvertite, golanule,
Ea tace, el bea, ea bea, el tace, ea este Bea din Caraibe,
Are dulciuri ascunse în cămara inimii,
păpuşile şi le ţine sub fusta prea lungă,
salut, fiţosule, ai venit târziu, nu ai loc nici la subsol,
fă şi tu un design interior, în sufletul tău mare cât un living,
ne bestializăm şi noi cât putem,
iubirea are un gust puternic amărui,
lasă publicitatea, acolo doar impotenţii se dau mari,
feroce este sexul în tăcere,
ca o noapte la muzeul stafiilor, ca un guturai fără leac,
simţi cum te cutremuri? Ce Richter ţi-aş arăta eu sau altul?
Fiecare cu focosul sau folosul său.
Omphale face cele mai bune friganele.
Pp paparazzo, na-ţi-o paiaţo.
Un om stă lângă tine, dar nu-l vezi,
Deci nu existaţi niciunul.
Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,
Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele ce vor urma

Nu ştiu cât voi mai trăi,
Sub ce auspiciu voi muri.
Nu ştiu cum şi nu ştiu cât
Va mai îndura acest pământ.
Lacrimi înabuşite şi durere mascată,
Războaie şi mascaradă.
Atâta ură, fără masură,
lupte de stradă.
Atâta violenţă,
Uităm că suntem fraţi,
A patriei mamă.
Ne sfâşiem între noi,
Pentru ideea de mai bine,
Ne furăm unii pe alţii,
Să ne asigurăm traiul zilei de mâine.
Vărsare de sânge,
Priviri care ucid,
Rămânem consternaţi
la toate ce se-ntâmplă,
Nu ne pasă, câtuşi de puţin.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea, singura scăpare

Moartea pune punct plăcerilor deşarte
Amăgitoare clipe mâncate cu iuţime
Fursecuri trase prin mierea limbii noastre
Cuvinte aşezate pe tăvi de-argint... un timp.

Moartea face nod la tot ce-ai îndurat
În ceasul înălţării pe iedera divină
O scară ce acceptă doar inima curată
Să urce sus la stele... făr' de amarul trup.

Moartea adună păcatele şi oasele bolnave
Işi potoleşte setea cu sângele din vene
Se vrea sătulă de putrezite trupuri
Trecute lent ori violent..... prin chinuri.

Moartea stinge focurile aprinse-n urma mortilor
Pe care noi înlăcrimaţi le-am dus în suflet
Sfârşeşte toate dorurile puse-n cruce
Pe piepturi obosite.... de supărări şi chin.

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Cojocaru (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ca spaţiu şi timp

ai vrut casa cu faţa spre strada pe care
la fiecare sfârşit de decembrie trece sania trasă
de reni
atingerea ta devine uşoară
îţi faci simţită prezenţa atunci când dorinţa ne-nchide în camera ei
cu pereţii orange
răul umple spaţiul gol iar noi
alergăm după un brad uriaş

n-am ajuns atât de departe fără o listă cu morţi
îmi trebuie un an şi un viciu
un loc unde să nu-mi pese de timp
şi de faptul că sunt genul femeilor din ţările slave

mă atrage ideea de a trece de singurătate tratându-mă
singur
să scap de agresivitate
hrănesc păsări
cu deznădejdea despre care îmi citeşti retrospectiv
din ziarele vremii

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!