mofturi şi timp

Berbecul veacului mărunt

Berbecul veacului mărunt,
Stă proţăpit pe orişiunde,
Conducător de cabinet,
Ca stâlp al unei lumi imunde.

Cu părul lui cârlionţat,
E abonat cu moţ pe "sticlă",
Studiourile-a invadat
Si mândru coarnele ridică.

El n-are mamă, n-are tată,
Are doar vaste competenţe,
Limbajul frust şi limitat,
De gravele inadvertenţe.

Ne spune că-i oţâră doct,
Şi ştie toate elea-n lume,
Că e licenţiat în moft,
Printre berbeci este un nume.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)Vertebrate

Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime îşi hrănesc
Infatuarea ce afumă.

Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuţi ai arcei goale,
Şi-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.

Bătaia cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureşul lumii, –
Linguşitoare, după caz!

Perpetuează-n viaţa lină,
Fără oprelişti sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetaţi în mofturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Ne)Vertebrate

Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime îşi hrănesc
Infatuarea ce afumă.

Amorul se preumblă-n versuri
Cu pricepuţi ai arcei goale,
Şi-n spiritul cel animalic
Cresc coarnele originale.

Potopul cordului pragmatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureşul lumii, –
Linguşitoare, după caz!

Perpetuează-n viaţa lină,
Fără oprelişti sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetaţi în mofturi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurel Petre (20 septembrie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii ieftine...

Îmi agăţ visele şatene,
În pletele timpului, grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce şchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilităţile mele cronice,
Îmi alintă calvarul, cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.

Şi în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăţ patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopţilor cu lună plină,
În acordul nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufleteşti,
Fiindcă le ador infinitul nemuritor
Şi saltul măreţ prin noianul speranţelor,
Suport divin, necesar imunităţii creative.

Euterpe are destulă grijă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă în melancolie

Sete de ascuns, pribeag şi rătăcit
Simţeam de nepătruns totul spre sfârşit...
Priveam în apele de viitor,
Ce pasiune şi ce dor!
Vino iubire lângă mine...
Eu, mai tăcut ca niciodat'
Îţi cer să nu te-ascunzi de tine
Scopul îţi e nevinovat!
Chemasem al meu duh să-mi vorbească mut
Să-mi fie iar alături; e iar inima lut.
Din închistate mofturi
Un duh a renăscut
Spre încâlcite rosturi;
Pe mine aşa mult mă doboară
O sete de ascuns!...
Taine sidefate de timp de-odinioară
Tot nu le-am ajuns...
Aşa poate mereu, o lume de mistere
Un chin şi o plăcere,
Ce-aş fi înţeles-o eu!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii ieftine...

Îmi agăţ visele şatene,
În pletele timpului grăbit de soartă,
Cu disperarea vârstei,
Ce şchiopătează în păpucii de casă,
Dându-mi tot mai des avertismente ciudate.
Timpul saturat de fragilităţile mele cronice,
Îmi alintă calvarul cu torturi de versuri naive,
Antidepresive recunoscute.

Şi în ciuda lăcomiei lui Osiris,
Îmi agăţ patetic florile bucuriilor prezente,
La tâmplele nopţilor cu lună plină,
În acordurile nocturnelor clasice,
Valsând în cugetări virgine,
Dospite, în cuptorul frământărilor mele sufleteşti,
Fiindcă le ador infinitul nemuririlor...
Şi saltul măreţ prin noianul speranţelor,
Suport divin, necesar imunităţii creative.

Euterpe are destulă grijă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai este timp să te recucereşti

Sare şi pământ pe scena unei vieţi,
O, tristeţi!...
Omule orb, cât timp mai vrei să pierzi fugind,
De semne...
Negând simţirea ce o porţi,
În vene...?

Curg lacrimile tale din mofturi capricioase,
Angoase...
Şi te frămânţi pentru imaginea-ţi terestră,
De lut...
Uitându-ţi scopul şi zestrea,
Ce-ai pierdut...

Mai este timp să te recucereşti,
Încă mai eşti...
De vrei iertarea, o capeţi prin căintă,
Vie...
Mai este încă timp ca să rămâi,
În veşnicie.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către îngerii în halate albe

Dragi îngeri muţi, în alb halat,
primiţi-ne această rugă:
iertaţi-ne că v-am băgat
normalitatea-n centrifugă!

Se zbate Cerul de tristeţi,
nori negri se aşază-n zare,
duşmanul nevăzut ia vieţi
dintre făpturile umane!
Avem mulţi îngeri printre noi,
ce nu-şi dorm nopţile acasă,
purtând acest cumplit război,
iar unora nici nu le pasă.

Când ziua dă şah mat la burse,
pe front se face de planton,
minutele sunt cai de curse
printre sfidări cu mult bon-ton.
Nevertebrate cu pretenţii
‒ ce-s oameni doar cu chip de lut! ‒

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţeles cu trăirea

înţeles cu trăirea,
am venit în sentimentul tău dezavuat
la etajul trei
să alerg o emoţie prin tine.
să-ţi spun c-am încurcat lucrurile trăitoare
cele căzătoare în fond
precum şi cele cotite pe după blocul
ce insinuează o stare gri.
tu îndrăzneaţă fii şi încumetă-te
a-mi aşterne dedesubt şi deasupra
admiraţiile de stele ce s-au rupt
din lacomele absenţe...
restructurează-mi gestul fără pedeapsă
pe deasupra zilei,
prin nervuri de amplificate interpretări.

am venit sub coloanele tale de slăbiciuni-n străluciri
a le atinge c-un ton despicat până-n detalii.
de păsări îngrijit şi supravegheat
conştientizam frumoasa dislocare

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele albe ale umbrei

departe
în adânc de codru
pe un meleag
cu nori de lapte grei
acolo oamenii seacă
de dor
de oftică
de trista lor cădere...

o flacără
aprinde-a lor mâhnire,
conduse
suflete oarbe spre pieire,
sclavii zeului indiferenţei
gol în nemurire...
mâhnire mocnind în abis

pe stâncile
de ger uscate
chiar sub cel soare

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mulţumesc, Doamne

Doamne, Când nu ştiam încă, cine, de unde
şi, mai ales, de ce m-a adus pe lume,
Tu, Doamne, mi-ai luat-o la tine, fără să mă-ntrebi,
pe măicuţa mea bună!
Şi, în locul ei, fără ca eu să-ţi fi răspuns,
mi-ai trimis pe cap, Doamne, o coţofană!
Ea, coţofana, avea darul să se transforme în:
vrăjitoare, bufniţă, varză murată.

Aşadar, adio mamă!
Gustul surogatului a substituit, rapid,
un moft copilăresc!
Îmi amintesc, de parcă ar fi colea:
sterpe, slute, lugubre, nişte straie incerte,
difuzau sinistru şi agasant,
refrenul aceleiaşi melodii: biată copilă!
Era de neîndurat...
Cât de nefericită am fost, Doamne!
Şi am crezut că nu exişti...
Sau că nu mă iubeşti...!

[...] Citeşte tot

rugăciune de Iulia Mirancea (2 august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mergi, din nou, la colindat

Un telefon inteligent
Se poate lua cu-abonament,
Dar dacă vrei un om dotat,
Mai mergi, din nou, la colindat

Prin toate cele patru zări,
Pe neumblatele cărări,
Prin cărţile din librării,
Ce-s scrise de cei morţi sau vii.

Mai mergi, din nou, la colindat
Şi lasă-n urmă viaţa ta
În care te-ai preocupat
Doar de un rid ce se-adâncea

Şi tot îl corectai din soft,
Satisfacându-ţi moft cu moft,
Fără să vezi esenţialul;
Pierdut-ai timpul cu banalul...

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mofturi

Mofturi, morturi, monturi, softuri,
Trec pe strada Locotenenţei,
Împotriva vântului, hai să dăm ortul popii,
Ortul este baza democraţiei,
Unde este Papa Pius al XI?
Prietenul Puiu întreabă.
Biserica mânca fructe.
Măgarul cântă cu-cu la Palat,
Brânza spuse bonjour, Parisul, o-la-la.
De obicei sunt ADAM, nevinovat ca Adam,
Dar Eva cerea sex, scrisese un roman despre sex,
Adam nu citea, făcea copii dar nu citea,
mi-ai distrus viaţa, striga Eva,
strigătul ei se transformă într-un turn de piatră,
la Haifa nu încap două turnuri,
unul a devenit paratrăznet, altul paranormal,
Adam deveni scriitor, era în secolul I. e. n.,
A fost pus pe cruce, în cuie antiox,
Adam este fratele şi toate rudele noastre.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues fără saţiu

stăteam pe o pânză de păianjen şi mi se dăduse o lectură militară
un text lung de toamnă contorsionată în juru-mi precum adulterul
muream şi în acelaşi timp măturam praful galactic
din modesta căsuţă de ţară
a străbunilor
zbierând după mine
de ce n-am mai venit
precum abd-ru-shin pe i-phon-urile arabilor
meditând despre bacterii & endoscopii
pe scara spiralată a bibliotecii ferdinand din iaşi
ps
regele n-a citit vreo carte aici pe scara spiralată
priveam cum iordaniene nebotezate în iordan
au desşurubat dopul de la apa plată
cu o felie de lămâie
şi ce altceva ai mai făcut în casa
din roman
efectuându-ţi stricta inspecţie a zilei
în care ai fost mai bun
decât pânza de păianjen a toamnei

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXIX

Când amândoi născuţii din Latonă
de Cumpănă-nvăliţi şi de Berbece,
îşi au pe-o dreaptă linie-a zării zonă,

cât timp e până-n clipa să se plece
din clipa-n care limba stă-n zenit,
când şi-unul şi-altu-ntr-altă zonă trece,

atât, c-obraz de zâmbete-nflorit,
privi tăcută doamna spre-a pătrunde
În punctul fix acel ce m-a orbit.

şi-a zis: — "Nu cer să-ntrebi, ci-ţi voi răspunde
ce vrei să ştii, că-l văd în punctu-al cui
cuprins adun-oricare când şi unde

Nu spre-a spori perfecţia sa, căci nu-i
putiinţă de sporit ci reflectată
să poată zice "Sunt" splendoarea lui,

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost învăţaţi de mici să ne comparăm, să ne dorim să fim ca domnul X sau doamna Y pentru că acelea sunt modelele de "succes". Şi am continuat să NE comparăm şi SĂ comparăm vieţile noastre cu ale celorlalţi pentru că aşa am fost obişnuiţi să facem. Am reuşit astfel să impunem şi stabilim modele "ideale" pentru vieţile noastre care, de fapt, ne împiedică să fim recunoscători şi să apreciem ceea ce avem aici şi acum. Te plângi că nu-ţi poţi cumpăra un ceas de fiţe cu care să impresionezi. Ghici ce? Încă există oameni care nu au ce mânca. Te plângi că n-ai hainele cele mai în vogă? Aminteşte-ţi că unii copii abia au haine pe ei, iar cea mai mare fericire ar fi o pereche de papuci noi. Te plângi că n-ai tenul perfect? Gândeşte-te că cineva poate afla acum că suferă de o boală incurabilă şi mai are doar câteva săptămâni de trăit. Te plângi că ai de mers 10 minute cu transportul în comun până acasă? Ce părere ai atunci de cei care au de mers kilometri pe zi pentru un bidon cu apă? Te plângi că nu-ţi convine CULOAREA telefonului pe care l-ai primit cadou? Hmmm... unii nu au unde să doarmă. Şi lista poate continua. Te întreb acum: oare nu cumva marile noastre "lipsuri" sunt cumva mai mult mofturi? Nu e nevoie să avem vieţi de reviste pentru a fi fericiţi, dar e nevoie să învăţăm să apreciem în prezent.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânditorul

Îmi caut veşnic alte definiţii
Aşa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiţii
Şi plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.

Tot metaforic vreau şi-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanţă,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Şi de prostia etalată-n soi de importanţă!...

Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorinţa, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea şi cum cerea, mânca... flămândul?

Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Aşa cum şi natura pare sau o fi? Nu ştiu
Şi nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai uşor, fără obstacol ca-n deşert... pustiu!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fără cod de bare

domol ca înserarea parfumurile trec
mă-mbracă-dezbracă
nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi
când sunt aproape pe sfârşite
cu nesaţ

nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec
ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă
– iarbă amar-sălcie
satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot
cu nume, scheletul vacii, cu
«’tui mama ei de roată – ghemul ăsta de lut
rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii»
cum vedeam atunci de sus ameţitor
cu ochi ademeniţi de progres planeta
planeta cu doar satul acela

domol ca înserarea urcă asfaltul
peste genunchi
mi s-au subţiat tălpile – sunt sensibil rău

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biografie

Prin istorie trec simplu – şi-atât de cuminte!
Şi-n carnea ei tare nu-mi rup nici un dinte...
Se iscă războaie, se-nfruntă doctrine –
Tumultul lor tragic n-ajunge la mine.

Popoare se mişcă, oprelişti se sfarmă –
Tristeţea mi-e hrană – tăcerea mi-e armă
Din sufletul lumii curg lacrimi şi sânge –
Nimic nu mă mişcă, nimic nu m-atinge.

Profesori de viaţă mă mustră-n surdină
Că-n tot ce se întâmplă nu-mi aflu vreo vină,
Că n-am aplecare spre înalt sacrificiu
Şi-ntreaga mea viaţă-i doar moft şi capriciu.

Cu glas de dojană mi-aruncă poveţe
Ce tind să mă-mpingă spre fapte măreţe...
Profesori de viaţă găseşti fără vrere –
E trist când rataţii să-nveţe-au putere.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între cer şi pământ

Între cer şi pământ ne zâmbeşte durerea,
Stă ascunsă-n atomii înfăşaţi în tăceri
Calm, extrage din noi dulcea sevă ca mierea
Într-un dans infernal de alese plăceri.

Câştigând teritorii se absolvă de vină
Şi ne face să credem că aşa e normal
Să trezim lăcrimând, s-auzim cum suspină,
S-ancorăm la nevoie într-un petic de mal.

Rădăcini de va prinde-o-nflori fără veste
Şi-o săpa albii triste pe sub straiul de lut
Şi-o zidi o cetate, sus, pe munte-ntre creste
Cât să poată-a-i răpi vieţii înc-un minut.

Nu-şi trădează orgoliul risipindu-se-n taină,
Nici nu-şi leapădă moftul de-a juca necinstit,
Îşi dezbracă năravul şi-obosita ei haină
Doar când lacrima stinge pe-un obraz odihnit.

[...] Citeşte tot

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!