Citate despre muște și noapte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la muște și noapte, dar cu o relevanță mică.
Ca și când altcineva...
Când umbra începu
să muște din mine,
tu mi te-ai făcut lumină
în sânge,
ai curs de nu știu unde,
desfăcând lacătul nopții
pentru mine,
să îmi cadă stelele în brațe,
ca și când altcineva
ar scrie cu mâna mea
și eu aș privi dintr-un colț,
mirându-mă că exist,
că tu ești cel care
îmi udă rădăcina...
Nu-i așa
că și privighetorile
ne cântă în inimi,
ca și când ar sta
pe turla bisericii?
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catacombe
în orașul acesta fiecare
ascunde câte ceva
eu nu mă ascund, aduc chitara la care va cânta
nebunul acoperit cu frunze de arțar
ca și cum și-ar striga numele
la fiecare intersecție
iar secundele nu ajung
să-și audă ecoul,
copacii
vor arunca spre el frunzele
să-l îngroape ca pe un fetus
aruncat în dimineața
în care hingherii au descărcat în catacombe cadavre de câini,
rănile lor ca un cosmar încă muscă din tihna nopților.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinzi fermecate
La plecare ți-ai lăsat oglinda pe scrin.
M-am uitat în ea doar într-o doară:
Nicio imagine interioară!
Sucitu-o-am, scuturatu-o-am:
Sticlă tăcută și goală!
Atunci am aruncat-o în ogradă
Și oglinda s-a spart în așchii,
În zeci și zeci de oglinzi fermecate.
Am luat un ciob și m-am uitat:
Mă privea o jumătate de ochi balcaz,
Din care curgea o lacrimă dalbă,
Pe marginea pleoapei o muscă verde.
Am luat un alt ciob și am privit:
Stârceau urechile lui Midas!
Am pus repede mâna la gură, nu cumva
Să mă vadă colegii mei binevoitori,
Că lui Apolo i l-am preferat pe Pan,
Auzindu-i fluierul din pădure.
De-acum eram curios să știu ce bucluc
[...] Citește tot
poezie clasică de George Meniuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
In Veneția
Liniște-n camera nocturnă
Sfeșnicul pâlpâie argintiu
În fața respirației cântânde
A singuraticului;
Magici nori de violet.
Negru roi de muște
Întunecă împietrita cameră
Și se holbează în plină agonie
La auritul căpătâi al zilei
Fără adăpost.
Marea înnoptează nemișcată.
Steaua și călătoria neagră
Se pierd în canal.
Copile, zâmbetul tău bolnav
Mă urmări tăcut în somn.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balul de sâmbăta morților
închideți-vă muștele, închideți-vă muștele
nu le mai lasați libere pe ulițe
la balul de sâmbăta morților
am cântat în orchestră
cântam și ne creșteau barbile
ne bărbieream, pe rând
și iar cântam
apoi
morții au luat-o în sus, în jos
priveau lung, peste uluci, în curți
cei cu AVC
chiar își aminteau unde au locuit cândva.
la noapte
la această casă
un suflet se va ridica la ceruri.
cu pieptul gol
îngerul Domnului
s-a întins pe pământ sub fereastra-i.
poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragedă
Pe gleznele fine e-n salt de gazelă
În tenișii mici, blugi... mulații pe coapse.
Doar iese din mall; și-a luat o franzelă
Și doru-i aiurea, e plin de sinapse.
Cu geaca din piele pe mijlocul mic,
Ce sânii fragili îi ascunde de șoapte,
Așteaptă ca ziua să scurgă un pupic;
Să muște, s-anine de gură la noapte!
Se unduie toată șuvițe și fese
Și ochii-i sunt calzi și umezi de focă...
Nu-i nimeni ca ea, oricum n-o să-i pese
C-o zi se va scurge... Iubirea invocă!...
Nu știe; franzela-i finalul de cocă!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul lui Ștefan cel Mare
Seara răspândește umbrele-i ușoare.
Și melancolia trece gânditoare.
Dar Ștefan cel Mare, rătăcit prin văi,
Dintr-un corn de aur cheamă bravii săi.
Inima-i zdrobită ca a lui oștire;
Țara-i întristată ca a lui gândire!
Pe un colț de piatră șade el în dor;
Vântul suflă păru-i lung, fluturător.
Pentru-ntâia oară inima lui plânge!
Ochii lui revarsă picături de sânge.
Acolo dă capul somnului mijind
Ce-i închide ochii cu-aripa-i d-argint.
Iată că-i apare o fecioară jună,
Ale cărei plete strălucesc la lună,
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Cartea - Legende Istorice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Mai
Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți,
Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze,
Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Santinelă în tenebre
Cu arma încărcată, prin tenebre,
Ca santinelă-s gata să trag focuri,
(Așa i-a dat și mamei în ghiocuri
O ghicitoare, când prindeam vertebre).
Soldat, de strajă nopții în agoră,
Îmi port mantaua grea de întuneric
Și voi soma orice erou homeric
Să nu aducă-n iad vreo auroră.
Mă antrenez pe ținte mișcătoare
Ce-ncearcă să mă muște pe la spate
Și trag, în serii, rime-mperecheate
De sperii și borfașii-n închisoare.
Născut soldat, sfidez până și dracii
Cât am pe țeavă ritmurile sfinte;
Eu am consemn să nu dorm în cuvinte
Și să împușc cu stele vârcolacii!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streșină era un codru vechi
Și colonadele erau de munți în șir,
Ce negri de bazalt se înșirau,
Pe când deasupra, streșina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupți scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă și întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o țară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit și cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată la vol. "Dumnezeu este singurul meu prieten" Ana Dragoianu
La cronică, eu nu ascund,
Cum truda mi-e 'mpărțită-n două,
Căci versul este mai profund
Și autoarea-mi pare nouă.
Cu "y"-grecul din coadă șters
Sub care publica vedeta
Și-n poezii cu noul vers
Eu n-am recunoscut poeta.
Deasupra ochiului ce plânge
Făcând din lacrimi cugetare
O cronică nu îmi ajunge
Să scriu de Ana autoare.
Cu iambii presărați în sole
Eu scrisul i-l percep mai greu:
Ori este Ana lui Manole
Ori prietena lui Dumnezeu?
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Dansatorii (Din vremea Marii Bătălii, 1916)
Podelele-s lunecoase de la-atâta sânge:
Pământul se-învârte-n cerc. Domnul la piept ne strânge.
El stinge lumina blând ca briza unei șoapte
Celor care, ceas de ceas, mor pentru noi
Noi încă putem dansa noapte de noapte.
Muzica a amorțit de la atâta moarte
Noi le sorbim respirația ultimei clipe de departe
Amestecată c-un nume drag rostit ultima oară
Pentru ca muzica să ne-încânte iarăși,
Iar noi să putem dansa seară de seară.
Suntem muștele de pe cadavrele care zac în soare,
Dansând și bâzâind îndestulate. Deși Isus moare
Înnebunit de-ororile luminii, de-a lor intensitate
Lumina s-a smintit și ea, plină de sânge...
Iar noi dansăm, noi dansăm în fiecare noapte.
poezie de Dame Edith Sitwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pure poison
Ahh... ce să mai fac...
Mă arzi străvezie făptură
Cu abur de otravă pură...
In goluri de mercur roșu,
Mor in cenușă de gene
Cuprins de șerpi de dor
Ce muscă inveninați
De inima ce-i descântă
Cu tahicardii juguite
De ale tale cuvinte
Ce le aud acolo...
In zarea de nud
Unde ochii au plecat
De demult...
Și m-au lăsat orb și surd...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frică-mi e de casa care nu-i a mea
frică-mi e de casa care nu-i a mea
să nu vină noaptea elfii și s-o prade
să se umfle în pene, ce bine le-ar șade
să cânte cu șatra seara cocardea;
și-o admir ca pe o muză
cu frizura ei modernă
că dintr-odată mi se pare ternă
semănând cu o meduză;
frică-mi e de casa asta dintr-odată
pe care-am iubit-o cum iubești o fată
înaltă și zveltă, și cu ochii dulci
pe care-o visezi când mergi să te culci
dar n-a fost să fie și nici nu va fi
să-mi aducă zorii zvon de ciocârlii
la fereastra mea de lemn
pentru tainic un îndemn
că nu mai departe, mâine la amiază
într-o stare trează
voi da ochii cu o piază
cum mi-ar da soarta un semn
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Negru ca noaptea și tăcută ca un ecou...
pe patul meu de flori, în lumină, Dumnezeu
l-am văzut cum îmi iubea sufletul
atomi de viață pluteau ca nisipul
într-un mănunchi de lumină lină
o lacrimă s-a format scufundându-se
în adâncul inimii, o îndoială albastră...
gânduri fără imagini, pierdute în ruină
am văzut, iubite, tulburându-se amurgul
și ultima suflare a stelelor fără de vină...
apă sărată mi se scurgea printre degete
părul meu saturnian se prelingea în întuneric
asemenea unei meduze ude de la lacrima de stea
nimeni nu oprea timpul care se prelingea
nici măcar rana sau măcar umbra mea
camera se rotea în jurul unor muște
Dumnezeu era din nou singur și plângea
colora cu pigmenți din carne și sânge de zeu
eu muream în timpul unei hierofanii...
----------------------------------------------
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pernele
cauți umbrele unor statui
pernele corso-ului îmbătrânit
niște muște cu aer marin
care ți se așează peste vara asfaltată
care te curăță de zgura meschinăriilor
care îți amintesc de zborul sufletului
pernele corso-ului îmbătrânit
sau paturile suferinde de amor
unde orele se delectează cu apatie
cu un cioban numerotând oile visării
fugare la sănătoasa văzând
pernele corso-ului îmbătrânit
unele îți spun să știi că fuga nu visează
că ai ajuns departe de orice mal
departe de orice larg
departe de orice abis
mai aproape de un nod în gât
de un alb debordant
picurat între genele nopților de remușcări
peste petalele liofilizate
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rezerva aia
de spital erau numai ei doi
îi spunea glume și bătrânul
nu râdea în noaptea aceea
aștepta să moară și încă murea
de la cancerul ăla de colon
nu era nici acasă și asta îl făcea
să plângă cu gura închisă
i-a spus gluma care niciodată
nu dădea greș și el nu făcea
nici un efort să râdă
a trecut la altă glumă
însă bătrânul continuă să moară
credea că râsul te vindecă de cancer
făcea multe glume prin oraș bătrânul
deși era slăbit de la citostatice
i-a spus altă glumă cu musca
în ciorbă, însă bătrânul continua
să moară fără să râdă în salonul acela
odată spunea bancuri celorlalți
el le știa pe toate și a început să le zică
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colaj cotidian
colaj cotidian amestecat
cu visele unui om obosit
și viața se-mpacă pe jumătate cu moartea
întregul stă undeva, între ele
rumegă iarba amară a gesturilor
umanul spune că zboară când visează
am văzut undeva că musca îi spune fluturelui
că îi mai trebuie numai "butter"
în rest zboară și ea
fly - șc! fly-șc!
printre copaci
uneori dă cu ceva numit cap de ei
probabil că se cutremură toată și crede
că a generat "emoții pozitive"
(bârna din ochii celuilalt doare uneori
și tot rostim câte ceva
a bârfă...
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Travestite
nu e deloc ușor să scriu despre cuvinte
arhangheli naufragiați și fără aripi heruvimi
apărătorii Edenului răstălmăcirii travestite
în miez de noapte traversat pe o corabie cu vele
încurcate
ca pânza de păianjen între culori și litere
silabele mă strigă aidoma regelui malițios
schițat pe coala de hârtie prins între colțurile-ngălbenite
ce râd un pic mai zgomotos
în timp ce dormi pe tine eu fumez
mă joc cu formele ciudate create-n zeci de variante
ce pot să spun la ora șase ce mă privește dintr-un nor
sunt ploaia fără stropi ce cade pe țipetele nesfârșite
halucinez în fumul otravit crezându-mă cuvânt promițător
țigara mi se stinge neglijată dar aprind alta nu mă las
mă-ncurca rima asta blestemată în timp ce fierb ca un cazan
mă simt o topitoare de cuvinte
incendiată-n bălți de tonuri ca o salbă
încerc să uit rimatele cuvinte mai bine ies de-aici
și scriu pe fila următoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păianjen ...
Un păianjen subțiratic
Cu picioare rășchirate,
Țese pânze blestemate
Numai bune de zăbranic.
Prin nescuturate case,
Mic, cât bobul meu de linte,
Iscusit și-ager la minte,
Țese oțelite plase.
Meșter țesător din fire
Scuipă ițele din gură,
Așteptând ca vreo făptură
Să se prindă-n împletire.
Întinde în fugă lațul
Agățând pânze-n unghere,
Răstignite și stinghere,
Menite să-i umfle mațul.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre muște și noapte, adresa este: