Citate despre muguri și ochi, pagina 2
Cântecul destinului
În lumină înaltă umblați
Pe un dulce tărâm, fericite voi, Genii!
Strălucite, zeiești adieri
Ușor vă ating,
Ca degetele femeii la harpă
Sfintele strune.
Fără ursită, precum adormitul
Copil, respiră Cereștii;
Cast ocrotit
Într-un mugur de rând
Înflorește de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiții,
Privesc în tăcută
Pe veci claritate.
Ci nouă nu ni-e lăsată
În niciun loc alinarea,
Se petrec și se surpă
[...] Citește tot
poezie celebră de Friedrich Holderlin, traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ochiul de vis
Dintr-un alint
Zilele-mi pleacă
Prin labirint
Visul să-mi treacă...
Nopțile-mi cad
Coapte pe ruguri,
Gerul uscat
Strigă din muguri...
Zâmbete coc
Ploi de iubire,
Îngeri de foc
Mor în neștire...
Marea-i un dor
Curs în uitare,
Visul-un zbor,
Ochiul - o mare...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântec
Lacăte, cine te-a închis
La ușa marelui meu vis?
Unde ni-i cheia, unde-i păzitorul,
Să sfarăme zăvorul
Și să vedem în fundul nopții noastre
Mișcându-se comorile albastre?
Un pas din timp în timp, greoi
Se-apropie, dar a trecut de noi
Toți pașii se sfârșesc și pier
Pentru urechea ta de fier.
De-o vana-ntoarsă peste tine
Cred ca atârnă din vazduh glicine
Și, de pe bolți, zorele
Și muguri și ciorchini de stele.
Cine va pune-n ușa noastră cheie
0 singură scânteie?
Lumina ochiul și-l așează,
Și-n încăpere caută să vază.
Lacătul simte și tresare
Cu bezna mea, ca de o sărutare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chloe
Mici coapsele, mici
Obrajii de lapte,
Dar sânii, smochine
Cu sfârcuri răscoapte.
Prea fragezi genunchii,
Dar buzele, struguri
De toamnă, - și ochii
Mirați, deschiși muguri.
Cum calcă desculță,
O ciută-n alunec.
Din urmă, din urmă,
Adânc o adulmec.
Prea candide mâini,
Dar de ce foc, ce jar!
Le prind, le desprind,
Le-am primit în dar.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metabolism interzis
De forma unor sâni ți-e sete
a unor sâni de fată mare
să o dezbraci pe îndelete
amețind brusc de mirare
Ce sâni de fată mare
sunt parcă niște porumbei
privirea care-i vede doare
de lacrimi ochii sunt mai grei
Sunt parcă niște porumbei
când o dezbraci pe îndelete
fiebinți cad florile din tei
de forma unor sâni ți-e sete
A unor sâni de fată mare
dar taina lor e-n muguri oare
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe lângă palaturile lor o grădină foarte frumoasă. Și atât de drag îi era florile acestui împărat, încât însuși cu multă tragere de inimă le plivea și îngrijea de grădină. În fundul acestei grădini crescuse un măr cu totul și cu totul de aur. Împăratul nu mai putea de bucurie că în grădina sa se află un așa pom cum nu se găsea în toată lumea. Se tot întorcea pe lângă dânsul și se tot uita pe de toate părțile la el, de i se scurgeau ochii. Când, într-o zi, văzu că pomul înmugurește, înflorește, se scutură florile și roadele se arată: apoi spre seară dă în pârguială. Îi zâmbea mustața împăratului și îi lăsa gura apă, când se gândea că a doua zi o să aibă la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise până atunci.
Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan și Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ți încătușa nicicând viața inimii tale.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă și cântec.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Bucuria are viața scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică și de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-și trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
Floarea de lotus voiește mai bine să se răsfețe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veșnicia iernii într-un biet mugur.
Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric și nu le pot pricepe.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Sonor e Aerul spre fructe-nalt , / e-o dimineață-n ciocârlii, ne-nvinsă, / la curcubeul zilei tainic salt / din valea cu cireșii-n floare-aprinsă / că ochiul de cetate neînfrântă / ne cere aurul de-o vârstă rară, / când vulturii în inimi se măsoară / că-n orga stelelor ni-e vatră sfântă, / celestul Cogaion dintre izvoară...!» ‒ Anotimp în Cogaion / 5 aprilie 1970
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 22).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timișoara, Editura Wa, ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» (5 aprilie 1970)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua cand am primit fericirea in vizita
Mă privea din ușă,
cu capul ușor înclinat,
parcă mai surâzătoare decât altădată,
copilăroasă și simplă,
cum o știam,
cum mi-o aduceam aminte după atâția ani
de absență,
îi citeam în ochi nerăbdarea de-a ne juca de-a recunoașterea,
și, doamne, cât o recunoșteam!
fiecare buclă zbârlită,
gestul leneș cu care o dădea la o parte,
promisiunea căderilor în infern scursă pe buze, pe sâni,
pe mugurii neîmpliniți ai unui trup de femeie
care i-a fost întotdeauna prea mare,
și de care, totuși, n-o auzeam plângându-se niciodată,
mă privea și-o priveam
și-aș fi vrut s-o strivesc în brațe,
să mă umplu de ea și să se umple de mine până s-or revărsă
[...] Citește tot
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvoare
Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătușate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluși
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
Elenei care se smulge din brațele silnice
hotărîtă să înfrunte mai degrabă fierul, decât să rabde
osânda blonzilor cârlionți ai lui Menelaos;
slavă credincioaselor iscălituri ale tenacelor pârâuri,
libertății lor glorie'n păduri și pe șesuri!
ochilor viorelei care nu clipesc în fața furtunii,
voinței omului ieșit din iarnă slăbit, glorie
acelora ce apăsați de lespezi
cred în forța descătușătoarelor vânturi,
în tine, primăvara mea, și în
eternitatea celor care așteaptă
învăluiți în giulgiuri mari de piatră.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Ai pătruns în mine
ca într-o biserică,
atât de verde
și plină de muguri,
te scalzi
în pântec
prin seva amniotică
sedimentând
întoarcerea
fiecărei zvâcniri
prin retina ochilor
ca un început de urmă
al cărei contur se propagă în albastru,
îți adulmec respirația
ca pe o rugăciune sacră
rostită într-una din cămările inimii
stigmatizată cu numele tău,
vis-à-vis,
un instinct patern
îmi trasează cercuri
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele apasă pe clape
Talpa sărută un ochi de noroi
Ziua se ascunde prin stână,
Visul amiezii stăruie-n noi
Ca o ninsoare păgână.
Curge lumina pe stânci de granit
Iarba devine tot mai amară,
Poate-i amurgul neîmplinit
Ca un surâs de fecioară.
Ciobanii cântă-n fluiere de os
Cu gura înflorită-n ulcioare,
Șuieră vântul pe munte fălos
Setea se coace-n mioare.
Ploaia sărută un mugur stingher
Ochii se scaldă pe buze de rouă,
Norii-și răsfrâng fruntea spre cer
Înfrunta lumina și plouă.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 martie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare de la tine către mine
M-ai iubit de mică și a mea mânuță
Părea roșu timbru prins în palma ta
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!
Când crescui mai mare așa... frumușică,
Coronițe albe multe mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuți în eșarfe
Tu în dulci ghirlande la gât mi le-ai pus!
Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Rușinat, pe bune, mi-ai cerut s-ascult
Eu închis-am ochii; aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială primul meu sărut!
Mută îi mulțumeam nopții de mătase
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur legănat de farmec
M-a îmbătat degrabă și m-am fâstâcit!
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Spre logodirea lui să ne-aplecăm noi ochiul, / Cuvântule, că-i bine să-l ajutăm ca frate / mai fericit să fie pe-această efemeră, / iar osteneala lui în roadă să o simtă / și împrejurul mesei pătrate, și în casa / cu glasul pruncilor lucind peste tavan, / săltându-l, înflorindu-l, 'mugurindu-l iute / prin Aerul cel tare din pana pentru zbor / de neînfrânt, în cercul posibilei plecări / din centru în afară, din flacără-n pupilă...!» ‒ Spre logodirea... / 25 mai 1969
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 21).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic», Timișoara, Editura Wa, ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre înmugurite stihuri despre elementul Aer» (25 mai 1969)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești copac
pe drumul meu
sunt multe drumuri
în stânga buruieni
în dreapta buruieni
la a treia răscruce
un afin se-nfige
cu rădăcina în iad
băltoaca îl hrănește
până la sevă
otrava rostirilor de prunci
cu un mugur de crin în torace
îi dau ocol
îl adulmec
până sângerează ochii mei
ochii tăi
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp
Mi-au înmugurit șuruburile ruginite
De șpan
M-am împiedicat
Plictisite
Florile au depășit mugurii
Din ochii vițeilor
Ce zburdă mai ceva ca rândunelele
Cărora le-au picurat aripile
Din pene
Pe lângă giulgiul alb al pernelor
În care au fost îngropate.
Părul poamelor verzi
Cozile le-au rupt
Măturătorilor nu le-au rămas decât rădăcinile
Pentru a mătura praful
Primăverii trecute
Ce bine că a venit o altă primăvară!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muguri și ochi, dar cu o relevanță mică.
* * *
toate paltoanele verzi
au gulerele îmbrăcate în blănuri.
din ochii animalelor ucise
încă se mai scurg lacrimi
peste pârtiile întinse
de la un capăt al iernii
la celălalt
unde pădurile înghit
ca niște vulturi hulpavi
coarnele înmugurite
ale cerbilor.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea iubirii
ascultă-mă!
atunci când norii nu vor mai fi
și ochii tăi nu vor mai clădi cerul cu mine
iar pădurea va plânge toamne în gândurile tale
voi spune: mai așteaptă-mă
dacă vei ști că am oprit în nopți șoapte
și încă vântul va bate în geamul tău
să știi că le-am sculptat, pe chipul lunii
cu lacrimi
ca să-ți vegheze visele nopții
dacă pădurea va așterne pașii mei
în iarnă, cu frunze de toamnă
și-n primăvară mugurii vor răsări-n flori
iar vântul va tremura crengi pustii
să-ncerci să mă uiți
căci este prea târziu, iar lăstarele ierbii crude
vor sorbi lumina vieții mele
plângând cu lacrimi de rouă
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (februarie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dau nume iubirii... iubire!
Plutesc fara vre-un sens anume
Astept, astept sa visez
Astept sa-i dau nume.. la ceva anume
la sentiment, la traire
Inchid ochii si-mi imaginez..
Cum se naste din mine si urca spre cer
Sa tipe durere, mister... placere...
Sa tipe lumina.... ce-mi orbeste gandirea
Sa se abtina-n culori de curcubeu efemer
Si-apoi obosit sa se-ntoarca
sub forma de ploaie tacuta, de flori
de ploaie de muguri de pom, de iubire
hotarat moment sa-i dau nume iubiri..... iubire!
poezie de Gianina Foldvari (14 august 2013)
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini verzi. Cu moartea pe moarte călcând
Dacă aș putea să îmi vopsesc părul
chiar aici, la rădăcina sufletului
cu verdele acesta moale, ce se scurge, de Înviere
din crucile de lemn înmugurite, din pletele de iarbă ce se-nalță
pe creștet de mormânt, sfidând acest
trudit pământ, dragii mei, scumpii mei, preaiubiții mei
mi-aș lăsa breton lung, ca privirea mea defrișată
să nu ducă vreodată lipsă de primăvara în care
ne vom ridica împreună, în verde veșmânt
ca ochii mei despodobiți de lacrimi să primească
binecuvântarea genelor încărcate de rouă
ca nările mele despuiate de miros să-și amintească
parfumul smereniei lăsat de ghiocei, în plecăciunea lor
ca jarul nestins al dorului meu, nepermis fumegând
acolo unde drepții se odihnesc, să pomenească
de moartea Sa, pe moarte călcând.
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre muguri și ochi, adresa este: