munţi şi speologie

Şcolară

La ora de Geografie,
Demult, când eram şcolari,
Învăţam pe rând de toate,
Câmpii, dealuri, munţii mari.
Învăţam de lacuri, râuri
Şi de Dunărea bătrână.
Aveam "Geogra" Marţi şi Vineri
După ora de Română.
Eram toţi prezenţi la ore,
Nimeni nu era absent.
Profesoara era nouă
Şi era cam exigentă
Şi de cum intra în clasă,
Rând pe rând ne asculta.
Aveam voie cu ATLASUL
Şi să folosim hartà.
De ştiam era drăguţă,
De nu?-ne sancţiona
Şi ne dădea note proaste
Ce ne stricau media.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Vălean
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru lumină

Şi se făcu lumină!
Şi iată-te stăpână pe cei ce-aveau să fie stăpâni pe-ntreg pământul...
Şi iată-te-mpreună cu ei, pornind de mână, ca să-i deprinzi cu focul, cu ploaia şi cu vântul...

Şi le-arătaşi albastrul însângerat de soare, pădurile cu cedri şi munţii cu cărbuni, câmpiile cu grâne şi mările cu sare, livezile cu prune şi iarba cu păşuni...

Şi le-arătaşi viaţa multiplă-abia creată, şi din pământul umed, treptat, treptat, cum naşte şi pasărea ce zboară şi peştele ce-noată, şi lupul rău ce urlă, şi mielul blând ce paşte...

Şi le-arătaşi putinţa refugiului prin peşteri, şi trestia să-şi facă colibele pe lacuri, şi cremenea cu care lucrară primii meşteri, oţelul pentru suliţi şi lemnul pentru arcuri...

Şi le-arătaşi minunea ce-nfiorează noaptea, pe cei ce dorm alături - străin lângă străină - şi taina-mpreunării, sortită-n ziua-a şaptea...
Şi le-arătaşi urmaşii...
Şi se făcu lumină!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Cugetul românesc, I, nr. 1 (februarie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În decolteul verii

Aici pieptul îl desfaci şi-l sprijini cu muntele în aer
cerul ciufulit de păsări e cu frunzele prin pomi
presărate în iarbă stelele margheritelor sunt
iar pietrele tari trec desculţe gârlele.

Îţi iubeşti, ca fiecare, logodnica blondă din visul treaz
noaptea în havuze schimbă ceasul în cleştare
pădurea e cu copacii ei, luna intră ca un cneaz
îmi plac în minutul acesta de frunze, cuvintele
tale verzi
fuga mâinilor albe
ca rândunică ochiul în azur îl pierzi
şi la un pas lângă tine, excursioniştii cu frânghii
cad fără niciun folos în prăpăstii

Câmpul înnoptează în botul cu pluş ud al vitelor
cangurii ne privesc din punctul lor de vedere
stelele se cern prin tremurarea-n aer a sitelor
vântul s-a zburlit în brazi ca un ied
şi pădurea se întoarce zornăindu-şi plopii în amurg

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Stephan Roll din Poeme în aer liber (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua de la Betleem

Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arşiţa date
decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte
născut a fost Pruncul în grotă, lumea pentru-a salva.
Ningea cum doar în pustiu iarna poate ninsoarea a da.
Lui totu-i părea uriaş: sânul Mamei, galbenul abur fugar
Din nările boilor, acei trei crai Baltazar, Gaspar,
Melchior cu darul lui fiecare încoace adus.
El era doar un punct. Şi punct era Steaua de sus.
Atentă, fără clipire dintre nourii rari şi mărunţi
La Pruncul din iesle din depărtarea de peste munţi
Şi-a Universului parte ce nu poate fi calculată
În peşteră Steaua căta. Şi era Ea privirea de Tată.

poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1987)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jazz

la gura peşterii pentru fanul
însetat de armonii acustice
fugit din izolarea oraşului
pierdut dincolo de munţi
peste pinii cei ursuzi
se strâng câteva note
muzicale improvizate la pian
şi saxofon
la jazz au clăpar
muzica se plimbă pe tavan
pe pereţi coboară
intră în urechile fine
acustica-i deosebită în peştera
unde au stat primii homo sapiens
care cântau jazz la un colţ de mamut
şi suflau în corn de bivol
saxofonistul trece-n prim plan
solista vocală preia ştafeta
la gura peşterii
jazzul îşi dă mâna cu geologia

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihnea şi Baba (dupe o tradiţie)

I

Când lampa se stinge la negrul mormânt
Atinsă de aripi, suflată de vânt;
Când buha se plânge prin triste suspine;
Când răii fac planuri cum au a reţine
În barbare lanţuri popolul gemând;
Când demoni şi spaime pe munţi se adună
De urlă la stele, la nori şi la lună,
Într-una din peşteri, în munte râpos,
Un om oarecare intră curagios.

II

În peşterea Carpaţilor
O oară şi mai bine
Vezi templul pacinaţilor
Ce cade în ruine.

Aci se fac misterele

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsăritul lunei. La Tismana

Decât în frumoasa noapte când plăpânda-i lină rază
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O priveleşte c-aceea ochii-mi n-au putut să vază,
Lun-aşa încântătoare n-am avut a ammira.

Şi întâi, ca o steluţă, ca făclie depărtată,
Ce drumeţul o aprinde în pustiuri rătăcind,
În a brazilor desime, în pădurea-ntunecată,
Pântre frunzele clătite, am zărit-o licurind.

Apoi tainecile-i raze dând pieziş pe o zidire,
Ce pe muche se râdică, locaş trist, nelocuit.
Mângâie a ei ruină cu o palidă zâmbire,
Ca un vis ce se strecoară într-un suflet pustiit.

Apoi, glob rubinos, nopţei dând mişcare şi viaţă,
Se-nălţă şi, dimprejuru-i dese umbre depărtând,
P-ale ştejarilor vârfuri, piramide de verdeaţă,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Aşa-i mai bine. E minunat! Cum ţi se pare?
Lucian: Mda... Doar nişte roci; altfel aranjate.
Lia: Cum?! Nu-ţi place?
Lucian: Ba da... Să zicem că sunt doar nişte alte roci, dar, desigur, minunat aşezate. Şi acum, că le-ai văzut, ne-am putea întoarce?
Lia: Nu încă. Să înaintăm! Ce frumos! Ah... Care or fi stalagtite şi care stalagmite? Mereu le încurc...
Lucian: Nu mă-ntreba pe mine; habar n-am. Nici eu nu le disting; nu sunt geograf, sau speolog... Poate Nis ar şti, dar el nu-i acum aici, cu noi... Sigur doarme la ora asta, nu umblă ca bezmeticul prin peşteri şi munţi...
Lia: Hm; nu contează...

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbul cu soare în frunte

Străbate arcaşul în goană zăvoiul,
Gonind după cerb într-o aprigă luptă,
Mai iute ca el îl zoreşte copoiul
Şi-l mănă la vale pe calea abruptă.

Făcuse pe seară prinsoare că-n munte,
El singur şi câinele său cel temut,
Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte.
Apoi a plecat să se roage tăcut.

În zori, cu tovarăşi spre câmpuri porneşte,
Bat pinteni prin iarba ce roua ridică,
Cu cornuri şi goarne prigoana-şi vesteşte,
Spre cerbul ce-n codru se-ascunde de frică.

Pe şapte hotare se-aşează hăitaşii
Să mâne jivina spre falice steiuri,
Pornirea sa crudă le-ndrumă azi paşii
Căci vor să-l dea mort pentru crude temeiuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condor de dor

Curgeam în dor pe pisc... frunţii.
Coborând şi urcând, nefiinţei
De a fi, avalanşa zăpezii...
Muntelui de dor, când nu mai vii.

Suită cu vifoare insomnii
Privind cerul... şi el alb, rece.
Cu umbra ta ce şi acum trece
În condor ce smulge inimii

Ciutele purpurii ce-mi vor...
Să te zărească din peştera
Stalctitelor şi stalacmitelor
Împietrite de dor... ochiilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templul parfumurilor

Cine ar fi putut modela această minunăţie?
Muntele deschide poarta spre peştera largă şi goală.
Budişti evlavioşi se nevoiesc să pătrundă înăuntru,
alţii o scrutează necontenit.

Stropii, picurând, formează un pârâiaş,
iar pescarii de pe jonci îşi apleacă frunţile.
Oamenii de la oraş se bulucesc şi ei
spre aceste păduri, spre aceste izvoare.

Ingenios, într-adevăr, Bătrânul din Ceruri!

poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adăpost în Alpi – douăzeci de ani mai târziu

Răsuflarea tatei aminteşte de ecoul dintr-o peşteră
cu stalactite de pe care cad stropi.

Mama doarme, iar în visele ei
se-întâmplă tot ce-i mai rău – iarăşi.

Ne înconjoară munţi care estompează
conturul unor timpuri mai tinere, numele

locurilor unde ne-am spus la revedere
şi unde ne vom spune – iarăşi – la revedere.

Ei stau întinşi în pat, ascultând îngrijoraţi
sunetele unei ninsori de departe.

poezie de Kapka Kassabova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul

Fiii tăi îşi blestemară ziua naşterii, amară
întuneric şi ruşine, cazne grele şi omor
şi ca turme fulgerate din senin se-nspăimântară
prigoniţi de-un înger negru tocmai pe moşia lor
s-au lipit de stânci şi codri, şi în mlaştini se-adânciră
şi-au durat colibe-n râpe, tot prin peşteri au cinat
se hrăneau cu rouruscă, mânătărci şi calomfiră
peştele le-a fost tainul, jirul, trudnicul vânat
Fluvii tragice brăzdară chipul tău ca de icoană
ai trăit fără prihană un mileniu greu, de iad
te-au secătuit de vlagă, ţi-au supt sângele din rană
ţi-au smuls vintrele de aur, grâul, munţii verzi de brad
tu aveai aici cutume, ei – doar acte mincinoase
dreptul tău era vecia, traiul demn şi înţelept
în adâncul tău prinsese rădăcini un cer de oase
ei le-au profanat cu ura şi cu lipsa lor de drept
Aveai sanctuare dace, temple şi mulţimi de castre
mii de pietre funerare şi inscripţii vechi de rit
în întreg acest tezaur al eternităţii noastre
ei au răsucit cu poftă plugul lor cel ruginit

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor din 101 poezii * 101 bijuterii
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă sfântă, Românie...

Au bătut la tine-n uşă
Regi cu sceptre de cenuşă.
A curs sânge de român
Pe coroana lor de tun.

Le-ai pus roadele pe masă,
Grâne din sudoarea noastră.
Ne-nchinară cu o mână
La icoane de ţărână.

Munţii noştri mai cu seamă,
Aveau creste de aramă.
La izvoare doine multe,
Vântul se oprea s-asculte.

Azi, sărmană Românie,
Eşti ţărână fără glie.
Pe a ta frunte puse rege
Tot străinul fără lege.

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu în noapte...

Nu am ştiut că mă certaţi
pentru că m-am desfăşurat cu eleganţa
ce uneori mă caracterizează,
atunci când noaptea e în toi
şi am visele-naripate,
cu pletele aruncate-n vântul cald,
iar iubirea mea dansează-n faţa ochilor mei
ca şi valurile mării înspumate,
simţind căldura trupului meu,
ca focul distrus de lacrimile unui izvor,
ce caută să iasă din peştera muntelui abrupt
şi cu cascada uriaşă ce inundă dragostea uneori.

poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O floare în dar

Întinde mâna, iubita mea,
primeşte floarea dăruită,
privirea ta pătrunzătoare
deschide inima cernită.

Eşti o zeiţă pătimaşă,
cu gânduri încă necitite,
adusă de un vânt sălbatic,
în peştera ascunsă-n munte.

Izvorul care-ţi oglindeşte
gingaşa ta făptură albă,
ca-ntr-o poveste fermecată
se schimbă-n floarea de nalbă.

Stelele se strâng pe cer,
luna pare cam mirată,
iar noaptea vine grăbită,
ziua pleacă supărată.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

profeţia fecioară vorbeşte
despre un timp când demonii nuntesc
peste o apă arsă,
peste capete de păianjeni reci,
peste patru joi şi patru negre.

vine pământul în val,
copacii fug din păduri,
fiarele cer milă iepurilor,
gheara de cioară se agaţă de somn,
e timpul.

ies din munţi
miri negri în sfârşitul sfârşitului,
icoanelor li se sparg inimile în peşteri,
catapetesmele cad în genunchi,
venite
sub seceră,
se desfac picioarele nopţii a dragoste.

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec ciclopii

Trec ciclopii, aerul se rarefiază,
Aşa se întâmplă cu apariţiile ciudate,
Ne simţim mai mari şi mai rari,
De pildă, Robinson pare un mic erou,
Din peşteri nu vor veni îngeri,
Afară, înăuntru, afară, înăuntru,
Repetă nebunul rătăcit într-o gară.
Gelozia e panta nevăzută a muntelui.
Oare ce gândeşte înecatul?
Te înarmezi cu o mare indiferenţă
şi traversezi Styxul. Lujerul de caprifoi
se leagănă şi ajunge la petala cameliei.
De aici a renăscut totul.
PS. Pe streaşină fulgii de nea duc un război erotic.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie în altarul sufletului

lumini se aşează în sublime corole
zori sorb roua din parfumatul crin
din suflet se revarsă râuri de parole
la miracolul naturii vreau să mă închin.

iubirea muntelui în peşteri vibrează
stalagmite susţin tavanul de bazalt
ca într-n altar sufletul rezonează
cu grija lui Cristos pentru celălalt.

plină de mister viaţa e captivantă
splendori mă seduc mereu mai intens
cu divinitatea sunt cooperantă
drumul meu în lume are un singur sens.

îndumnezeirea cu suflet de servantă
Demiurgul mă primeşte cu sacru consens.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză abstractă

în peştera din suflet au crescut lilieci
printre vaste stalactite şi-au făcut poteci
se agaţă- ntr-una de pletele nopţii
să adune stele- tainice colecţii.

vietăţile lumii toate au un rost
s-au cuibărit în mine mirabil post
licuricii nopţii îmi sunt călăuze
să nu mă rătăcesc prin zările confuze.

sunt că un munte invadat de vulturi
ocrotiţi de stânci că de nişte scuturi
din adâncul meu ţâşnesc izvoare
apele de poveste au dulce savoare.

florile de colţ cresc pe tâmplele mele
mă vindecă de geruri de însingurări grele

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!