Citate despre munți și văi, pagina 2

Romanță în stil vechi
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sub acopeișul ce se înălța țuguiat ca al unui conac, se afla o cameră, luminată de o fereastră cu cercevelele din lemn de brad, lucrate cu mult gust. De acolo privirea, după ce cuprindea zarea unde se profila un grandios lanț de munți, putea să coboare până jos, în valea îngustă, unde vuia Maan-ul, jumătate torent, jumătate râu.
Jules Verne în Un bilet de loterie
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!




Zeii l-au condamnat pe Sisif să rostogolească neîncetat o stâncă spre vârful unui munte, până când aceasta îl învingea și se ducea la vale, împinsă de greutatea ei. Ei s-au gândit, dinr-un anume motiv, că nu există nici o pedeapsă mai mare decât o muncă degeaba și fără speranță.
citat clasic din Albert Camus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!




Muntele
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani...
Ți l-am adus în brațe pân' la poartă
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă...
Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el... un chilipir...
Iubita mea, găsește marea vale
În care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui din corn...
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Viața e ca un munte. Unii îi cuceresc vârful, alții se mulțumesc să-l admire din vale.
aforism de Dan Surducan
Adăugat de Dan Surducan
Comentează! | Votează! | Copiază!



40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Întotdeauna și pretutindeni
Străbate peșterile-adânci din munți,
Atinge-n drum spre cer ale norilor frunți:
Muzele strigă izvoarele și văile pline de culori
De multe ori, da, de mii de ori.
Când privirea-ntâlnește tinere flori albastre,
Cântece noi răsplătesc eforturile noastre:
Timpul trece și-n zbor zilele trec, una câte una,
Dar anotimpurile revin întotdeauna.
poezie celebră de Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sistematizare
S-a furat un munte
era aici aseară
locul l-ați arat
și-ați pus secară
l-ați furat
cu păduri și ciobani
n-au mai rămas decât
trei bolovani
bandiți tâlhari borfași mișei
vă bateți joc de munții mei
sigur l-ați cărat în valea mută
să-l vindeți pe valută
la noapte
îl veți zidi înapoi
cu cetină mesteceni și oi
vulturi și zăpadă pe frunte
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Drum forestier
Un brad; un fag,
Un mesteacăn, un paltin -
- Muntele o ia la vale,
Pe pârghii jupuite.
Cât urăsc acest drum forestier,
Acest colnic desfundat,
Aceste camioane
Care transportă pădurea
Legată cu lanțuri.
Curg sub altă zare
Bârnele care-au ținut bolta cerului,
Pragul, talpa casei, tocul ușii,
Bâta ciobanului,
Păstorind limba română.
În urmă crește
Un munte de rumeguș,
Șters de prima ploaie,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când vom rodi pentru Domnul în valea lumii, abia atunci ne vom putea gândi să ne închinăm pe munte.
Sanda Tulics în Șoaptele Luminii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Valea Cerbului
E-o Vale ca-n povești, un᾽ se-mpreună munții
Și bați un drum de piatră, de vrei aici s-ajungi...
Efortul e-n voință, ca și-n sudoarea frunții,
Pe șerpuite căi, ascunse și mai lungi.
Te-ntâmpină pădurea de brazi și de mesteceni,
Izvoare de ape repezi și limpezi, de cleștar,
Cu brațele deschise, dar ca la vechi prieteni,
Aceste frumuseți ți se aduc în dar.
Când Soarele-n amiază trimite raze calde,
Iar vântul, în pădure, prin arbori doar adie,
Coboară-n zări albastre privirile, să sclade
În zbor nemărginit și-n cânt de simfonie.
Natura neîntrecută, eternă și bizară,
Atâtea daruri are, în mâinile-i măiastre,
Aici sunt așezate, în acest colț de Țară,
De la străbuni lăsate, să fie ale noastre.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vorbind cu Topîrceanu
din depărtări privesc Negoiul
semeț cu sceptrul înghețat
în vale curge Topologul
pădurea e la defrișat
un belgian venit din lume
a cumpărat tot ce-a putut
și plânge muntele în ploaie
e dezbrăcat și abătut
învie, Doamne, iarăși țara
unui popor ce n-a apus
aș vrea, vorbind cu Topârceanu
să merg pe Topolog în sus...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


La Bucovina
N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ți romantic, munții în, lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltânde printre stânce nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.
Ale sorții mele plângeri și surise;
Îngânate-n cânturi, îngânate-n vise
Tainic și ușor,
Toate-mi trec prin gându-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o fură și cu dulci cuvinte
Îmi șoptesc de dor.
Numai lângă sânu-ți geniile rele,
Care îmi descântă firul vieții mele,
Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace, ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soarte mândră de-al meu nume
Și de steaua mea.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mirele
Pășunea mea tu să fii
Cu păpădii.
Eu să fiu boul tău alb și nevinovat
Care te-aș fi păscut și te-aș fi rumegat,
Pe înserate,
Pe copitele îngenunchiate,
În jurul brațelor tale
Aș urca greul cerurilor goale
Și munții lunii până-n pisc.
Am rămâne în lună, pe disc,
Să arăm văile de tibișir,
Să semănăm lămâiță și calomfir.
Culcă-mi-te trândavă pe coarne,
Fă-te jugul meu de carne,
Stăpâna mea, frumoasă ca aurul,
De care tremură taurul.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Samarcanda
Muntele sticlos din fund e la trei nopți
Depărtare cu privirea. Șahi răscopți
Plâng ce-a fost cu ochii scoși. Oigurii mei
Cresc în vaduri, văile vuiesc de ei.
Merg spre turnul nalt, cât norii albi de grindeni,
Margini nu se știu, priveliștea n-are
Țările vecine-l văd de pretutindeni,
Caravanseraiuri fumegă-n hotare.
Sus pe munți spânzurători cât cerul gol
Cheamă trecătorii șuierând domol.
Muște cât găinile rotesc. Leproșii
Vămuiesc chervanele, aprind chiparoșii.
Curcubeul peste Asia întreagă
Cheamă-nțelepciunea voastră să aleagă.
Iată flăcări, stele, luminează albastre,
Nașterea pe scurt a seminției noastre.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu din romanul Patul lui Procust (1933)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Urcând pe muntele Silven
Dau din cap, aprobând propria umbră, și-împing,
În tăcerea cu miros de rășină,
Un munte din ce în ce mai jos.
Printre picioare, sclipește-un lac pe fundal castaniu, stâncos,
Hârtie ondulată-n argint, înconjurat de-un brâu de rugină.
NU strigă pămânii mei;
Dar acest pisc trebuie-împins tot mai jos, într-o sforțare-aprigă.
Parohiile din vale devin insignifiante. Parohia mea este
Această stâncă,-acest smoc de iarbă,-aceste pietre-albicioase
Și-acești mușchi ai mei, arși de crampe, și-aceste oase.
Strâng în gheare-acel orizont fulgerând pe creste.
Și, deodată,
Umbra mea se-îndepărtează, ca un tren pe calea ferată.
poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
Unii au atât de mult noroc
În viață, că se plictisesc de el
Alții răscolesc văile și munți
Și în viată nu au un fir cât ei
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aur în munți
Aur în munți
Și-aur în vale,
Și-n inimi lăcomie,
Și, străin în a raiului împărăție,
Omul e nefericit în toate-ale sale.
poezie de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya
Plăcerea de a gândi nu are sfârșit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea și cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopții să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munți, Steaua Sudului,
O ceață lină ridicându-se deasupra apei
Și luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Și să fiu doar un om bătrân cu undița lui.
poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Trecând pe lângă templu
În seara asta, cu bastonul lui ușor, se plimbă;
Se oprește la locul unde izvorăște Pârâul Tigrului,
Ne cere să ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemișcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Punct explodat
Te pierzi de tine și îți faci cu mâna.
Natura ta se-ntoarce în natură.
Pe rând ești casă, prag și bătătură,
Ești ziua, luna, anul, săptămâna.
Și ochii, aparate de sudură,
Cu fulgere de gura ta prind luna,
Cucuta-i dulce, dulce-i mătrăguna
Și mângâierea frunții e arsura.
Dezintegrat în picuri și scântei,
Ești boarea văii, valul și busola.
Te-agăți de munți, cu brazii, și ești stei.
C-un curcubeu ții cerului cupola...
Și-n jurul tău tot crește-aureola,
Ca o explozie de Dumnezeu.
sonet de Marin Sorescu din Ecuatorul și polii (1989)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre munți și văi, adresa este:
