muzică şi privighetori

Privighetoarea nu cântă niciodată pe ramură uscată.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trista singurătate auzită a privighetorii. Cântecul.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea nu cântă pe craca uscată.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Viorica Ropceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul unei flori

Când în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.

Şi visează vis de aur,
Văi de umbre şi miros,
Unde-n luncile de laur,
Vântul cântă răcoros.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea
De n-ar termina cântecul
Până-n seară.

haiku de Constantin Păun din Cristale haşurate (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cântecul privighetorii e toată liniştea lui Dumnezeu.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefacerea

"Eu sunt minunea lumii", spunea ieri trandafirul,
"Cine-ar avea curajul să-mi facă vreo durere?"
Cânta privighetoarea şi repeta zefirul:
"O zi de fericire, un an de lacrimi cere."

poezie celebră de Omar Khayyam
Adăugat de Cecilia Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea din pumni (I)

Doar prin picăturile de sânge
cântecul Doamne ne strânge

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (15 martie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

E timpul de răspântie
Dacă-ndrăznesc, azi, ciorile
Să spună cum să cânte
Privighetorile.

epigramă de Nicolae Dragoş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uşor nu e nici cântecul. Zi şi noapte - nimic nu-i uşor pe pământ. Căci roua e sudoarea privighetorilor ce s-au ostenit noaptea cântând.

catren de Lucian Blaga
Adăugat de Camelia Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va inselati stimate domn, nu are nicio legatura literatura cu Prefectura. Or fi ele privighetori, dar unele asuda cantand, altele [...] | Citeşte tot comentariul

Lui George Corbu - care subapreciază volumul meu de versuri intitulat Muzică uşoară

Ce nu poate ea să-ţi dea
Nu-i ceri muzicii uşoare;
Cum de la un corb n-ai vrea
Triluri de privighetoare.

epigramă de Tudor Măinescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un stol de ciori

Privighetori
Cântau de jele,
Un stol de ciori
Cânta manele...

pamflet de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut craca pe care cântă privighetoarea, deşi pădurea e plină de cucuvele.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul pariului pe nemurire

Năvalnicelor flăcări, şuvoi Iubirii-n vis mă
Învolbură... Nu-i cântec tot calendarul strunii?
Nu le mustra veninul doftoricit de pismă,
Că dorului trăsura ne-o-nalţă-n cer lăstunii!

Poţi, tu, lega lumina-n curmei de gând, cu laţul,
Sau roua să o depeni pe ţevii seci, ca inul?
De-atâta primăvară, rapsod îmi este braţul,
Iar ochiu-n sete-ţi soarbe transcendental pelinul.

Gelos n-aş fi pe ape? lăute'-i alăutul,
Scris lung privighetorii din nepermise zodii.
N-au fost luminătorii, ci-a luminat sărutul
Cântărilor cântarea îngemănând-o-n rodii.

Bea vinului pariul ce-ai pus pe nemurire,
C-ai câştigat toţi spinii coroanei de Iubire!

sonet de Dumitru Ichim (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria de tip cizmă

I-am cerut poemului să deschidă gura
mare Să-i văd interiorul fiecărui vers
Şi n-am găsit decât abţibilduri ce-mi întorc
imaginaţia pe dos Primăvara şi-a aruncat
ochelarii de soare într-o tufă de iasomie
Albastre ţăndări din cer ajung în noroi
Printre umbrele muzicale ale privighetorii
de la orele 16 şi 42 de minute Peste o clipă
mai fac un pas

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (mai 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

În Flandra ţară sângeroasă,
Ne spun pribegii călători,
Femeile scot ochii, noaptea,
Plăpândelor privighetori.

Şi mai frumos ca mai-nainte,
Cu dorul veşnic de lumină,
În trilurile lor suave,
Privighetorile suspină.

Poeţi, lumina vieţii voastre
E visul magic de iubire;
În dorul ei cântaţi voi jalnic,
Ca ea nu-i alta să inspire.

Iubiţi! Să n-aveţi însă parte
Nicicând de-ai dragostei fiori!
Ca s-o cântaţi, dorind-o veşnic,
Sărmani poeţi-privighetori.

poezie clasică de Radu D. Rosetti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate amantele poeţilor noştri sunt ca o floricică sau ca o steluţă sau ca amândouă în acelaşi timp (lucru mai greu de închipuit), toţi prinţii, toate aniversările, toate "zilele mărite" sunt ca o stea mare, şi toate impresiile poetice se deşteaptă când cântă filomela.

Titu Maiorescu în Critice
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea şi măgarul (fabulă)

Nenorocita privighetoare
Cânta-n pădure a ei durere,
Natura-ntreagă da ascultare,
Tot împrejuru-i era tăcere.
Alţii în locu-mi ar descri poate
Acele tonuri neimitate,
Glasul acela-nmlădietor,
Ce c-o-ntorsură lină, uşoară,
Treptat se urcă şi se coboară,
Plin de simţire, plin de amor.
Eu vă spui numai că despărţirea
Şi suvenire pline de jale,
Că nedreptatea, nelegiuirea,
Erau sujetul cântării sale.
Un măgar mare ce-o ascultase,
Şi ca un aspru judecător
Capul pleoştise, sau ridicase
Câte-o ureche,-n semn de favor.
Ieşi-nainte să-i dea povaţă,
Şi c-o neroadă încredinţare:

[...] Citeşte tot

fabulă celebră de Grigore Alexandrescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaş îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiţi că vântul va scutura azi floarea
Şi va lua cu dânsul fermecătorul cânt...

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi la Edith Piaf, această făptură gingaşă, cu mâini ca ale şopârlelor dintre ruine. Priviţi-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care şi-a regăsit vederea. Te întrebi, cum va cânta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieşi din pieptul ei plăpând marile tânguiri ale nopţii? Şi iată că ea cânta sau, asemenea privighetorii, primăvara, îşi caută cântecul ei de dragoste.

citat clasic din Jean Cocteau
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!