Citate despre națiuni și prezent, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la națiuni și prezent, dar cu o relevanță mică.
Și să rămâi
Știm că ne vezi Bădie de dincolo de stele
Cum îi cântăm în strună și-n slovă la străin
Și cum se unduiește pe ritmuri de manele
O națiune altfel decât sperai să fim.
Știm că privești Bădie din lumile celeste,
La epigoni de astăzi, de ieri și de oricând,
Cum își trăiesc prezentul atâta cât mai este,
Încrâncenați în glorii ca spinii pe mormânt.
Știm că le-auzi cuvântul sofisticat ambiguu,
Îți simt din gust amarul și mila din surâs,
Căci limba românească azi demnă e de plâns,
Din dulce și frumoasă ajuns-a un reziduu.
Și iartă-ne Bădie că ți-am știrbit onorul,
Pe care cum ne ține întunecarea minții,
Frustrarea infantilă ori ne-mplinit amorul
Ori mama de bătaie ce nu ne-au dat părinții.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anne Kronenberg (în timp ce Harvey se pregătește să se adreseze mulțimii): Ai primit asta prin poștă azi.
Harvey Milk (citește): "În clipa în care vei apărea la microfon, vei fi împușcat." Funcționeză publicitatea.
Anne Kronenberg: Nu trebuie să ieși în fața lor.
Harvey Milk: Toată națiunea se uită. Trebuie să mă duc.
replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Non omnis moriar
Clădit-au grecii doară cetăți de fală pline
Și temple mari și ziduri ciclopice-au zidit,
Dar toată măiestria clădirilor eline,
Columnele de marmur și templele divine,
De mult s-au năruit.
Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea
Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc:
Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea?
Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea
Poporului grecesc?
Nu murii țin pe-o gintă, căci murii pot să cadă;
Nu oamenii fac neamul, căci ei se nasc și mor:
Bărbații numai poartă putere și dovadă,
Dar nu prin fier și lance, ei nu înving prin spadă,
Ci-nving cu mintea lor.
Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri;
Trăiesc, ca să creeze, și trec ca niște regi.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solidari
În vremurile acestea, cu multă tensiune
Când violența frate, e în ascensiune
Și zilnic apar știri, de prin alte state
Despre lupte grele, cruzime, atentate
Iar la noi în țară, vedem suferință
Sărăcia frate, pe mulți amenință
Pământul se pare, ajunge la străini
Iar noi între noi, suntem tot mai haini
Este câte unul, de-averi obsedat
Nu-i ajunge o casă, vrea întregul sat
Alții din lăcomie, își construiesc palate
Trăiesc ca hârciogii, de semeni, departe
Dezbinarea frate, lovește în națiune
La câte-om face față, de-i multă fricțiune?
Eu am îndoieli de n-om schimba ceva:
De-am fi mai solidari multe-am rezolva.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tineretul de astăzi seamănă cu vițelul care este legat în livadă și dă cu copita. Trage mereu funia, scoate țărușul și începe să alerge, dar se agață în ceva și se încurcă rău, iar în cele din urmă îi sfâșie fiarele sălbatice. Frâna ajută atunci când copilul este mic. Îl vezi, se urcă sus pe un zid fiind în primejdie să cadă. "Nu, nu", strigi și-i dai și o palmă. După aceea nu se mai gândește că va cădea, ci se gândește să nu mai ia vreo palmă și ia aminte. Astăzi nu există pedepse nici în școli, nici în armată. De aceea, cei tineri educă pe părinți și națiunea.
Paisie Aghioritul în Cuvinte duhovnicești, vol. I - Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan (2003)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Observarea domnului deputat Makay, că el vede cum noi prin aceasta ne îndreptăm armele spre interior, într-adevăr nu o înțeleg. S-a atins și chestia, că oare sunt într-adevăr sau nu sunt mai multe națiuni? Așa cred că e păcat să vorbim pe tema aceasta, pentrucă chestia e de mult rezolvită, iar pentru cine nu e încă rezolvită, acela cred că nici astăzi nu se va convinge despre aceasta.
citat din Alexandru Mocioni
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșteaptă-te, române!
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viață-n libertate ori moarte!" strigă toți.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Andrei Mureșanu din Un răsunet (1842)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un răsunet
Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfători în lupte, un nume de Traian!
Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
Vieață-n libertate ori moarte! strigă toți.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Mureșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românismul este singurul crez care poate anima viața acestei națiuni. Avem un trecut de mare glorie, unic pe continentul european. Suntem coborâtori din ambițiosul Traian și nesupusul Decebal, suntem un popor latin pe pământurile străvechii Dacii și moștenirea noastră de sânge este daco-romană, de aceea nu este cu putință, nu avem voie să fim slugi astăzi, după multele veacuri de lupte purtate pe viață și pe moarte pentru neatârnare, după jertfele și martiriile părinților, bunicilor, străbunicilor și tuturor străbunilor noștri!
Mihail Stelescu în Cruciada Românismului, 22 Noiembrie 1934, p. 2-3) (11 noiembrie 1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statuia academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești
pamflet dedicat profesorilor Dumitru Iilie Săndoiu și Aurelian Penescu, urmașii de azi ai lui Șișești la catedră
La intrarea-n facultate străjuiește ea, divină;
De un sfert de veac încoace plânge-ntruna și suspină.
Când prin preajmă-i trec Săndoiu și Penescu,-ntoarce fața,
Fi'ndcă de atâta scârbă simte c-o cuprinde greața.
O-ntrebai: "Ce plângi, divino?" Ea atunci zâmbi amar:
"Plâng, căci știu ce-a fost odată, iar ce-i azi e un coșmar;
Facultatea,-n loc de genii, are oameni de duzină,
Căci profesori fără merit sunt chemați să dea lumină.
Unde eu tăiam odată mari copaci, vai, națiune,
Ăștia de-azi nu sunt în stare nici surcele să adune!"
pamflet de George Budoi din Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete (7 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către martirii români din 1848-1849
Dormiți în pace, umbre, martirii românimei,
Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi!
Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei,
Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi!
Pământul ne desparte, iar cerul ne unește
În patria cea sfântă, egală pentru toți,
Acolo nedreptatea și ura nu răzbește,
Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți.
Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință,
Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat!
Păstrând viitorimei modelul de credință,
Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat!
A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie,
Iar dulcea suvenire în inimi de roman!
Mihalțul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie,
Că nu e laș românul, nu fuge de dușman!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Mureșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constat neamiabil
Rămân cu mintea zdruncinată că nicio școală nu m-ajută, am pierdere de fir,
nici nu mai știu abecedar, cuvintele se leagă altfel... și unde-i rațiune
când ascult carul cu prostie în jur, anapoda în înțeles, minciuna-i azi o națiune;
grași, proști, ce doar în nas n-au aur de belciug, se îneacă gratis cu sarmale
și aplaudă zănateci pe doi lei, parșivi plătiți și ei să zbiere strâmbe efuziuni
că bunăstarea acum ne paște, ni se dă totul de la stat, pe vorbe doar... de haimanale
din rădăcini, ce s-au întins din nou, rizomi dintr-o istorie ce-o credeam revolută... în emisiuni
mă uit cu tot mai multă scârbă, deplâng arid hău, o incultură,
așa doar reîntors naiv, crezând că, al meu neam, nu ești de minte "neam";
ce stă orbit și mut, nu-și spune știința din cei ce mai știu, la alții noi... credeam
că este drept și-s legi cum să fim și mai buni, bogați... nu o adunătură!?...
doar trist, îmi pierd privirea în urmă, căci privesc la linia de start
și văd, cum de la glonțul tras fugim cu sârg înspre înapoi,
să prindem o ștafetă falsă, ce-o scot, ca pe-un "bulan", ăi noi...
ce-n fond sunt vechi progenituri de-originali... de care-am zis odat'; "doar ce-am scăpat!..."?
Credeam... dar neamul "Draculii" azi suntem, cum s-a dus vorba... Ce păcat!...
Mai rău, de tot, ce-am fost vreodată; analfabeți... E peste-o pierdere de fir... Mai abitir!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândiți-vă ce lucru uimitor ar fi! Cât ar fi de nepriceput în starea de azi a înțelepciunii noastre naționale! Să ducem pe țăranii noștri la exercițiul cărții în loc să-i ducem la exercițiul baionetei; să formăm și să ținem cu plată și cu un bun stat major, armate de cugetători, în loc de armata de ucigași; să găsim o petrecere națională în sălile de lectură, ca aceia de pe câmpul de tir; să dăm pronii aceluia care nimerește un fapt, cum dăm aceluia care nimerește cu plumbul în țintă. Ce absurdă pare ideea ca bogăția capitaliștilor națiunilor civilizate să vină vreodată în sprijinul literaturii, nu al războiului!
citat din John Ruskin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
După războiul mondial, România, favorizată de o șansă excepțională, a dobândit de la trei state teritorii pe care, după părerea mea, nu le mai poate păstra mult timp din punctul de vedere al politicii de forță. Alta ar fi fost situația dacă România ar fi reușit să realizeze asimilarea internă a acestor teritorii din punct de vedere etnic și politic sau dacă slăbiciunea militară a țărilor vecine ar fi rămas permanentă. Prima alternativă nu s-a putut materializa, iar pe cea de-a doua nu ar putea conta nimeni dintre cei care au cunoștință de legile ce guvernează evoluția națiunilor. Dacă România este astăzi silită pe calea concesiei să înapoieze teritoriile pe care le-a dobândit, aceasta nu reprezintă altceva decât ceea ce previziunea omenească trebuia să se aștepte a se întâmpla într-o zi. Îmi pare deja un mare câștig faptul că Ungaria - după cum consider că am motive să cred - nu insistă asupra unei definiri strict juridice a revendicărilor ei, ci este gata să le negocieze pe baza unui compromis echitabil.
Adolf Hitler în scrisoare către regele Carol al II-lea (17 iulie 1940)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui nea Iancu Caragiale
Păi... care națiune mai e pe astă lume,
Pe dește dac-ar fi, nici nu mai socotesc,
Din orișice necaz, belea, scornește glume,
Mai bine și mai mult ca neamul românesc?!
Si, ce popor măreț mai are-un scriitor
Stilat cum altul nu-i, ca Iancu Caragiale,
Un om la locul lui, cu-ambiț, stăruitor,
Și-atât de serios, fiind din... Haimanale!?
Ce-a scris la vremea sa, nu mai repet, știm toți,
Despre năravuri, hibe și vicii românești,
De ipocriți sadea, corupți, mișei, netoți,
Ce-n patru zări de cați, nu-i țară să găsești,
De-aceea, cât am fi și-acum de păcătoși,
Popor cu datini vechi, și-apoi... tradițional,
Suntem ca niciodat' și mândri, și făloși,
Că tot ce-a scris cândva și azi e actual!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am săturat
Motto: "Supărat sunt iară, Doamne, supărat..." Adi de la Vâlcea
M-am săturat de-njurături,
Vă spun cinstit, în pana mea,
De ce nu-i umpleți de lături
Mai înainte de-ai vota?
Le dați încrederea deplină,
Pentru o pungă și-o găleată
Sau pentr-o sită de făină
Ș-apoi vă plângeți că e spartă.
Ei sunt onești și carismatici
Și de aceea îi votați,
Dar când vedeți că sunt rău-platnici,
Nu prididiți să-i înjurați.
Cum somnul rațiunii monștri naște,
Iar somnul națiunii dictatori,
Un neam de pupători de moaște
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul este un caier de iubire din al cărui fir Dumnezeu vrea să-și facă mantie. O, cât de mult l-a iubit Dumnezeu pe om, încât a trimis pe Fiul Său în lume să-l întoarcă de pe cărarea iadului! În lumea de azi sunt atâtea săbii care fac să sângereze gândurile omului. Chiar dacă pacea pe pământ este relativă, vedem cum, de multe ori în istorie, a fost înfiptă sabia în gândul unei națiuni. O dată strivit spațiul mintal al omului el se aseamănă unui zbor cu aripile frânte. Doamne, binecuvântează și păzește gândul nației române și să nu mai auzim pe la porțile Europei cuvintele: Român, caut țară! Iubiți tineri, visați și ziua, însă nu visul unei frunze ruginii de toamnă. Visul vostru să fie mereu la dulcea Românie și nu uitați că Anul 1918 este parte din povestea fără sfârșit a neamului nostru românesc.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii
Abia trecuseră douăsprezece luni de la
Războiul de șapte zile care-adormise lumea,
Era după căderea serii, când au apărut năstrușnicii cai.
Noi deja făcuserăm legământ cu tăcerea,
În primele câteva zile totul era atât de-încremenit...
Ne-ascultam respirația și eram îngroziți.
A doua zi
Radioul a amuțit; am căutat pe toate frecvențele; nici un răspuns.
A treia zi o navă de război a trecut prin fața noastră spre nord,
Grămezile de cadavre umpleau puntea. A șasea zi
Un avion a plonjat pe deasupra noastră-n mare. Apoi, liniște.
Știri de nicăieri:
Și totuși radiourile erau acolo, în colțurile bucătăriilor noastre,
Încă deschise-n milioane de încăperi din întrega lume.
Dar astăzi dacă ele-ar trebui să retransmită,
Dacă pe neașteptate ar trebui să vorbească iarăși,
Noi am refuza să le-ascultăm, nu le-am permite să învie
Vechea lume cu toată răutatea ei, lume care și-a înghițit, hulpav,
Într-o secundă, copii. Asta nu se va mai întâmpla încă o dată.
Uneori ne gândim la națiunile cufundate-n somn adânc,
[...] Citește tot
poezie de Edwin Muir,1887-1959, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne unim
Acum în vremuri de răstriște
Să ne unim precum odinioară
Păstrând curată a noastră țară
Iar iarba rea din holde azi să piară
Să înfruntăm viforul furtunii
Să nu lăsalăm a ne cotropi păgânii
Luptându-ne cu sârg
Pentru a țării soartă
Respect azi să-i aducem
Lui "Moș Ion Roată"
Cinstindu-ne istoria, martirii, glia.
Îngenunchind la jerfa celor duși
Precum Columna azi să stăm de veghe
Suntem urmașii lui Brâncuși
La Putna clopotele să răsune
Un Ștefan suntem toți, un neam
Un suflet sfânt din Putna ne veghează
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă universului
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Numeri vieți nenumărate, torci a timpurilor caier,
Tu știi și durerea vieții și a sufletelor vaier.
Tu ești clopot nemuririi, îngerilor torci cenușă
Și-o așezi ca pe-o comoară la a sufletului ușă.
Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele,
Peste lumea în mișcare, peste vise și poeme.
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
A oceanului morminte, veșnic strânse-n lanțuri grele
Și din valuri sidefate ce se cațără-n genune,
Peste stânci închipuite, lași însemnele-și anume,
Ca un voal de transcendență să unească veșnicii,
Spre a nu cunoaște moarte, noaptea, zările pustii.
Sufli aur și lumină și-n cuvinte miere groasă,
Pentru-a ospăta mesenii la venirea lor acasă.
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere,
Toate, toate-s ale tale, univers de praf de stele!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre națiuni și prezent, adresa este: