Citate despre naivitate și timp, pagina 2
Adolescență
Vânt, dumbrăvi, și optsprezece ani...
Strada cu salcâmi sau cu castani,
primăvară-n balta renăscută,
zile ce-amintirea le sărută...
Fată cu mijloc de violină,
unde-i cartea noastră de latină,
mâzgălită, printre ablative,
cu distihuri șchioape și naive?
Adunai în ochii viorii
netraduse cărți de poezii,
și în mersul lin, de căprioară,
caligrafiai o rimă rară...
Dunărea-și plimba în funduri stele,
noi le număram, plutind cu ele,
amețea, de-atâția nuferi, luna
și-nvățasem vorba: totdeauna.
Se-arcuiau din sălcii catedrale,
luntrea noastră se pierdea, agale,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihu Dragomir din Războiul (1954)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ar fi absolut inutil să întreb câți scriitori sau câți jurnaliști români vor fi dispuși să coopereze cu serviciile de informații ale României în secolul XXI. Societatea românească abundă în naivi care cred în "diplomația albă"...
Florian Gârz în Ghidul spionului român
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Procesul psihic al persoanei receptoare (care de regulă coincide, în cazul naivului, cu eul nostru, în timp ce în cazul cuvântului de spirit ne putem transpune și în situația persoanei producătoare) este, în cazul naivului, mult mai complicat decât cel al persoanei producătoare; totodată acest proces este mult mai simplu decât cel ce are loc în cazul cuvântului de spirit.
Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare naivă
Anul nou, de-o vrea și Veta,
Să mai meargă trotineta,
Cu noroc și sănătate,
Eu pe burtă, ea pe spate...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legea 5 a societății internaționale a proiectanților cu înclinații filozofice pentru inginerii naivi
Orice interval de timp necesar pentru transporturi trebuie înmulțit cu constanta 2.
murphologie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facilitatea lecturii a devenit o regulă în literatură de când cu domnia grabei generale și a gazetelor care provoacă și excită această dispoziție. Toată lumea tinde astăzi să citească numai ceea ce toată lumea ar fi putut scrie. Și pentru că literatura vrea să-și delecteze omul sau să-l facă să-și treacă timpul, nu-i cereți vreo sforțare, nu invocați voința. Aici va triumfa părerea, poate naivă, că plăcerea și osteneala se exclud.
citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duel epigramatic, seria 14-a din 28.11.1981-15.01.1982: 1. Puțină astronomie literară...
Cât de naiv e al tău crez!
Nu numai soarele slăvit,
Chiar și eu te eclipsez,
Cât timp îmi ești un satelit!
epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și editorul
Ne amăgim de ani mereu,
Crezând, naivi și cam tehui,
Eu - în bunăvoința lui,
El, bietul - în talentul meu!
epigramă de Mircea Enescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi s-a spus că eram un copil aproape grav, deși plin de toate naivitățile acelei vârste. Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate și a unei vieți care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută și frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile și săptămâni la o cuscutură, pentru care lua câțiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu începu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o țin minte cum era la față, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre ființa ei, despre esența ei sufletească, despre ceva cald și lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o ființă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit la vârsta de 31 de ani, și o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu să-l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ceea ce este nevoie pentru un echilibru delicat între două nevoi contradictorii este: cercetarea cea mai sceptică a tuturor ipotezelor care ne sunt date și, în același timp, o mare deschidere la idei noi. Dacă ești numai sceptic, atunci nici o idee nouă nu ajunge la tine. Pe de altă parte, dacă ești deschis până la punctul de naivitate și nu ai nici o uncie de simț sceptic în tine, atunci nu poți distinge ideile utile de cele lipsite de valoare.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi povestea zâmbetelor fragile care privesc adesea în oglinda timpului. Ascultă glasul tăcerilor suave, spulberate tainic de liniștea gândului naiv. Iartă-mă și iubește-mă! Rămâi o dulce realitate, într-un amalgam de iluzii care se prăbușesc...
Andreea Palasescu (11 mai 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiunea unui dur...
"Am tot crezut în întâi, naiv
prin spuse că-s întâi... din an
și, anul în trei luni, parșiv
m-a făcut tată... așa, taman
de unu' a patra!... Îs barosan!!!"
O fi?!? De pe-alt... meridian!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 aprilie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna Mia Vasilian dă noilor sale cunoștințe informații despre persoana sa c-un aer de tinerețe naivă. Acum douăzeci și trei de ani, când a adus-o barza în casa părinților domniei sale, i s-a pus numele Maria, închipuiți-vă! Cele două soții de funcționari, proaspăt transferați în târgul nostru de guvernul conservator, o ascultau cu interes, făcând însă în sine rezerve personale asupra anilor. Numele li se părea convenabil. Un nume destul de frumos, nu-i așa? Cum a început însă a îngâna cele dintâi cuvinte, dumneaei și l-a schimbat singură. C-o voce muzicală, țuguindu-și buzișoarele, răspundea totdeauna: Pe mine mă cheamă Mia! Și Mia i-a rămas numele. Cineva făcea, atunci, observația că asta dovedește la copilă "simțul muzicii".
Mihail Sadoveanu în Dumbrava minunată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Boheme (traducere)
Vă vorbesc despre-un timp
Ce voi nu l-ați trăit
De-acum două decenii
Când în Montmartre trist
Îndepărtat ca-n vis înflorea liliacul,
Pe la ferestre-nalte,
Iar noi trăiam boem
Flămânzi, săraci, dar demni
Aveam un cuib sublim
Și o iubeam pe Ea
O imortalizam pe pânză cu-n penel.
La boheme, la boheme,
Eram tineri, naivi, curați
La boheme, la boheme,
Artiști săraci și exaltați.
Prin cafenele calde
Ne-ascundeam uneori
Recitând versuri albe
[...] Citește tot
cântec interpretat de Charles Aznavour, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adolescența
Vînd dumbrăvi și optsprezece ani
Stradă cu salcîmi și cu castani
Primăvară-n balta renăscută,
Zile ce amintirea le sărută.
R. Pe nisipul plajelor de aur
Soarele ne-a întins cununi de laur
Fata mea de Dunăre și șoapte
Fata mea cu păr de miazănoapte.
Fată, mijloc de viorică
Unde-i casa noastră de latină
Mîzgălită printre ablative
Cu distihuri șchioape și naive.
Se arcuiau prin sălcii catedrale
Luntrea noastră se pierdea agale
Într-o țară de tăcere și stuh
Gîndul dispăru și din văzduh.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica
Eu aș putea s-o omor
cu o singură lovitură
Ea râde spre mine,
ea surâde
Ea ridică spre ochii mei
ochii ei strălucitori
Ea întinde mâna spre mine,
ea scutură surâzând, râzând
pletele brune.
Dar eu, aș putea s-o omor
cu o singură lovitură.
Acum, ea începe să spună cuvinte
suave, naive, de joc.
Se uită curioasă la mine,
se încruntă o clipă
și iarăși
surâde, râde.
Se uită în ochii mei,
cu ochii ei lucitori
În timp ce eu o contemplu
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânăr ucenic
Un Rimbaud țăran s-a așezat lângă mine, la masă,
cu iubita lui în ciorapi albi de mireasă,
un soldat Rimbaud, tânăr prin excelență,
s-a așezat la masă ca o ilustră eminență;
ca pe o laticlavă princiară
și-a desfăcut mantaua militară.
Tăcea, privind la fata cu fusta înflorată
și cu bariș cum poartă la țară orice fată,
tăcea soldatul tânăr,
tăcea,
tăcea mereu,
îi străluceau doar dinții de straniu minereu,
ca-n apele de munte naivii bolovani.
Tăcea și el ca mine la douăzeci de ani.
poezie clasică de Virgil Teodorescu din Semicerc (1964)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul meu naiv...
Cât timp poeții vor muri săraci
Și țara va avea aceeași soartă.
Asta atrage conștiința moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.
Nu te mira că bați din poartă-n poartă
Și că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat și n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.
Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ți scriu nenorocirea,
Trezește-te, încă nu-i prea târziu,
Acestui neam să-i recâștigi menirea.
Nu îi lăsa să-ți bage în sicriu
Credința, moștenirea, mântuirea.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
De ce nu vrei să-nnebunești la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Și în sufrageriile adânci
Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine?
M-aș milogi-n dulapuri vechi să-ți pui
Rochia moale și, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion și mentă glacială.
Iar către-amurg, făr-a mai ține minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă!
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans macabru
Degeaba la gât îți cumperi podoabe
Din cele mai fine și scumpe - snobism.
Prin anii de boală și crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - ființă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi și dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea și rece - lascivă.
Sicriul e casa-ți imensă ce-o porți
Pe brâncii de aur, atât timp cât ești
Nebună, ființă, să crezi că-i doar vis,
Și teama din tine demult ce-o suporți
Va-nchide volumul greșitei povești
Cu dansul teluric al morții, precis.
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre naivitate și timp, adresa este: